3,744 matches
-
zadar mă forțam să închid ochii. Și chiar când mi-am îngropat obrazul în palme, n-am scăpat cu totul de senzația că mă cufundam într-un fel de mlaștină albă. Auzeam din ce în ce mai limpede apa curgând pe pereți. "Poate am înnebunit", m-am gândit cu spaimă, dar pe urmă mi-am zis că un nebun nu se mai teme de nebunie. O clipă, lumina aceea brutală a slăbit și atunci am întrezărit ce se afla în jur. Era o peșteră plină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că în clipa aceea n-am înnebunit de-a binelea, deoarece în locul vocii mele am auzit țipătul femeii de la frizerie, isteric, sfărîmîndu-se de pereții de piatră. Deodată, m-am simțit apucat de umăr și tras afară. Nu vedeam nimic. Eram ca și orb. Mergeam lovindu-mă de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
miros de fân. Extraordinar a fost. Am urcat mult timp aspirând miros de fân. Mă întrebam atunci dacă va fi o zi în care funcțiile mele vitale se vor blaza cu totul, iar mirosul de fân nu mă va mai înnebuni. Această zi s-a apropiat, poate, dar ea n-a venit încă. E foarte ciudat, dar și aici în sala de așteptare simt în clipa asta miros de fân. Poate e un semn că funcțiile mele vitale încă n-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs convulsiv? Aproape uitasem de ce mă aflam acolo și nu mai priveam decât fața ei răvășită, de nerecunoscut, și ochii tulburi care fixau ceva fără încetare. Abia după un timp m-am întors să văd
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Asta mi-a adus aminte de o întîmplare care mă sâcâie acum. Cineva mi-a povestit odată despre un bărbat care și-a pierdut memoria în urma unui șoc. Vroia să știe cine a fost, să-și reconstituie identitatea, și-l înnebunea gândul că nu-și amintea unde căpătase o cicatrice mare, urâtă, care-i însemna obrazul aproape de ureche. Nici lucrurile din jur nu le recunoștea. Deschidea câte o carte și citea câteva rânduri. Nimic. Nici o amintire. N-avusese niciodată în mână
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Eleonora... De ce trebuia să fiu urmărit mereu de un țipăt? De ce?... Acum nu Eleonora țipa, ci destinul meu și în cele din urmă eu însumi. Parcă stăteam dinaintea mea și, în ciuda faptului că-mi astupam gura, țipam ca un smintit, înnebunisem poate și țipam ascuțit, insuportabil, și tot eu mă înfricoșam, mă crispam, auzindu-mi propriul țipăt. "Nebunule, mi-am zis înverșunat, s-a terminat cu toate aiurelile tale, acum nu-ți mai suport nimic. Datorită ție nu mai sânt ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trebuit să-mi pregătesc dinainte frazele de efect, să studiez din vreme anumite gesturi, nu să dau așa buzna peste ea la voia întîmplării. O descurajare adâncă mă cuprinsese din cauza neputinței de-a face față situației. Tăcerea care creștea mă înnebunea și nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii, ca să nu stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și fusese una cu mine, mă intimida acum, ca o augustă față. Apoi... (și aici vine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
De ce, Dor? De ce ai făcut asta! Te iubeam atîta! De ce m-ai pedepsit așa?" O vedeam cum plmgea cu hohote și își smulgea părul. Lumea se strânsese în jurul ei, fiecare întreba în stânga și în dreapta ce s-a întîmplat? Atunci Mihaela, înnebunită de durere, striga către mulțime ca o autentică eroină de tragedie: eu sânt vinovată, eu l-am ucis pentru că l-am iubit prea mult. Jalea care mă cuprinsese de propria-mi soartă îmi umezise ochii. O lacrimă lunecă ușor pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nădejde absurdă. Poate ― ziceam ― s-o fi întors între timp (deși n-ar fi fost chip să se întoarcă fără s-o zăresc.) Degeaba! În odăile lipsite de prezența ei se cuibărise pustiul. Niciodată n-am simțit mai acut pustiul.) Înnebuneam de grijă și tortură. Cerule, ce-i cu ea? E vie ― e moartă? Unde s-o găsesc? Am cutreierat ca un zănatic prin toate încăperile apartamentului. Poate o fi leșinat în dormitor, poate zace în baie și eu habar n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dojana. I-am făgăduit un spor de leafă și i-am dat pe deasupra bani de-o rochie. Când să plece am făcut-o atentă: ― Să nu mă dai de gol, că e moarte de om, să știi... ― Da' ce am înnebunit, Doamne ferește, se burzului ea și-mi ceru și de pantofi. Cecilia, la care mă duceam în fiecare seară, înflorise ca o floare de seră. Zilnic își schimba rochiile, dar rămânea aceeași statuie cu grai și mișcare. Odată s-a întîmplat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă chinuia și pe mine suferința. Atunci? Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă, înfricoșată teamă de infidelitate. Să ne înțelegem. Vă amintiți de mândria mea fără margini? Mă înnebunea de plăcere o laudă oricât de palidă, de oriunde ar fi venit. Când eram la școală, încercam să captez admirația colegilor și a profesorilor. Dacă epuizam mijloacele cinstite recurgeam la stratageme uneori destul de reprobabile. Ajunsesem până acolo încît umileam profesorii
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fie și în absența lui Mișu locotenentul, acel „mucalit al dracului“ care „cântă teribel“ și-o face pe încă juna madam Georgescu din Tren de plă cere să exclame bovaric (a doua zi): „Ah! mamițo! me nuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc!“ 9 septembrie 2010 Deznădejdea ca ultim refugiu Trăiesc de-o viață din citit și scris. Din biblioteci, arhive prăfoase, excerpte, manuscrise, dactilograme, șpalturi, corecturi, dedicații. Din cronici, recenzii, studii și eseuri, ca și din lene contemplativă, rumegare de idei, boiereasca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dedicate epistolarului eminescian și celui cioranian, cutreierul hipnotic printre scrisorile unui Caragiale complexat de sărăcie și umilire aristocrată, îndrăgostit nărăvaș, ahotnic de putere și recunoaștere oficială, pliat ludico-parodic pe cele mai diverse așteptări epistolare, cinic și sentimental, mizantrop și altruist, înnebunit de România la 1907 ș.a.m.d. mi-a devenit oglindă, spectacol și exemplu. Sălașul utopic al unui paseist nevindecabil. Dan C. Mihăilescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nemiloși îi smulg și-i taie cu săbiile, crezând că printre ei se află și Pruncul Iisus. A doua zi dimineață, soarele privește îngrozit de pe bolta cerească, văzând trupușoarele sfârtecate ale pruncilor și baia de sânge de pe ulițe. Multe mame înnebunite de durerea pierderii pruncilor, adună ce-a mai rămas din ei: trupuri fără de cap, picioruțe, mânuțe. “Iar multe din ele zac fără suflare, Căci au vrut să-și scape pruncii de moarte, Și-acum zac în balta de sânge, în
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
m-ai iubi ai avea milă de mine... căci mila are semnele amorului, are manifestațiile lui... Dară tocmai fiindcă mă iubești nu-mi acorzi nimic... Tocmai de aceea acorzi unui altuia o sărutare care știi că pe mine m-ar înnebuni de fericire, acorzi altuia favoruri ce pentru el n-au nici o valoare și pe mine m-ar face fericit pe ani întregi... Vezi dar câtă neomenie e-n acest sentiment de-a chinui, de-a maltrata tocmai pe omul pe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Nimic nu mi se înfățișa normal. Totul își pierduse firescul. Parcă m-aș fi trezit într-o realitate întoarsă pe dos. O stranie tulburare mă încercă. Ori ăștia nu mai sunt în toate mințile - mi-am spus -, ori eu am înnebunit de-a binelea. Altă explicație n-am găsit situației. Procurorul Angheliu primi dosarul cauzei și îl deschise cu două degete, schițând o grimasă de silă, ca și cum s-ar fi mânjit de scârnă. Limpede ce chef avea de anchetă și cât
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
din principiu, apoi pentru a le lăsa speranța. Merită și ei atâta compensație, nu-i așa? Astfel, vor continua să surâdă iar noi vom rămâne cu conștiința senină. Altminteri, am fi siliți să ne schimbăm părerea despre noi înșine, am înnebuni de durere sau, mai știi, am învăța chiar ce-i modestia. De aceea, jos cu firmele, iar asta-i de-a dreptul scandaloasă. Dacă toți s-ar apuca să facă mărturisiri, dacă și-ar da în vileag adevărata meserie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
șarpe imens, pe o mică broască. Până când am întâlnit-o,într-o zi, pe Leana. O cunoștință; o aproape fostă prietenă de familie, de care nu mai știam, de foarte mult timp, ceva. M a întrebat: ce faci? Iam răspuns:înnebunesc. Se vede, a replicat, ea. Chiar?, am rămas, eu, surprins. Da. Chiar. Așa după cum îți spun. Poți întreba, și pe altcineva, dacă nu mă crezi. Că, același lucru,îți va spune. Nu mai întreb pe nimeni. Dacă îmi spui, tu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
exclamat: Simi, am găsit. Ce ai găsit. O idee. Ce fel ? O să afli îndată, dar, mai întâi, lasă-mă sămi trag sufletul, de emoție, ca să mă pot exprima limpede și concis. Am găsit o cale, prin care, să nu mai înnebunească nici unul dintre noi doi. Care? Să ne unim durerile, și necazurile, și neputințele, de unii singuri, și, poate că astfel vom putea ieși la un liman. Și-apoi, vom vedea, ce-o mai fi de făcut. Sunt de acord cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
putred. N-am zărit nici pat nici saltea ori măcar vreo pătură ca să înțeleg unde dormea locatarul. Pentru el însă, toată această goliciune era populată cu dulci fantome și, de n-ar mai fi fost lăsat să intre, ar fi înnebunit. TEMPORA MUTANTUR Lumina iernii acesteia pare de toamnă pustie iar câmpul cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
aflu aici. Uneori, îmi vine să trag fața de masă cu tot ce se află pe ea" mi-a zis. Îi intrase în cap că nu era normală, că-i lipsea ceva ca femeie și trăia cu spaima că va înnebuni. Apoi, a recunoscut că era fatalistă, că nu se putea revolta. Împotriva cui să se revolte? Era convinsă că orice răzvrătire ar fi fost inutilă. Adevăratul dușman își fusese întotdeauna ea. După mai multe întrevederi, ne-am spus pe nume
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că pleca spre miazănoapte. Se va întoarce când va reuși să găsească marea de unde vin pescărușii. "N-o s-o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Începuse să facă legătura cu moartea Berthei. Susan cea frumoasă se plîngea: nu vă puteți Închipui cît mă face să sufăr copilul ăsta, mă chinuie eu crizele ei de nervi, e hipersensibilă, baby, Îi povestea ea unei prietene, simt că Înnebunesc cînd aud cîte Întrebări Îmi pune... Și Julius e sub influența ei! Toată ziua stă și o așteaptă să se Întoarcă de la școală! I-am spus Vilmei să Încerce să-i despartă, dar degeaba! Vilma se prăpădește după Julius, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și o așteaptă să se Întoarcă de la școală! I-am spus Vilmei să Încerce să-i despartă, dar degeaba! Vilma se prăpădește după Julius, ca toți În casa asta. Susan nu povestea Însă cum o făcea Cinthia să simtă că Înnebunește din pricină că-i amintea mereu de Înmormîntarea tatii: de ce, mămico? mămico, eu am văzut, m-am uitat pe fereastră, de ce pe tata l-au dus Într-un Cadillac negru cu o mulțime de negri Îmbrăcați ca atunci cînd tata mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Îngrijească la un spital din Boston, da, da, era nevoie să acționeze repede, nu trebuia să piardă nici un minut. Au Început imediat pregătirile, informațiile cerute prin telefon la agențiile de voiaj, formalitățile În vederea obținerii pașaportului, pregătirea valizelor care te Înnebunea. Toată lumea din palat vorbea În șoaptă de cînd se anunțase călătoria și Julius află că Statele Unite nu erau unul și același lucru cu Central Park care fusese instalat de cîtva timp pe CÎmpul lui Marte, plin de călușei și lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]