3,427 matches
-
puștan, nu visa decît la un singur lucru: să cutreiere mările. Văzîndu-i bărbia pe care și-o Înălța ca s-o Împiedice să tremure, Îi făcuse o făgăduială pe care ea n-o mai uitase niciodată: dacă avea să se Însoare odată și odată, cu ea avea să se Însoare, și cu nimeni altcineva. La cincisprezece ani, ea intra la internat la liceul Kérichern din Brest. Christian, socotit una din speranțele navigației franceze cu pînze, părăsea Lands’en plecînd În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cutreiere mările. Văzîndu-i bărbia pe care și-o Înălța ca s-o Împiedice să tremure, Îi făcuse o făgăduială pe care ea n-o mai uitase niciodată: dacă avea să se Însoare odată și odată, cu ea avea să se Însoare, și cu nimeni altcineva. La cincisprezece ani, ea intra la internat la liceul Kérichern din Brest. Christian, socotit una din speranțele navigației franceze cu pînze, părăsea Lands’en plecînd În primul lui ocol solitar al lumii. Zece ani mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totul s-a schimbat Între noi... Era secretul ăla cumplit, cadavrele. Ne-am spus că o să izbutim cu vremea să lăsăm toate astea În urmă. Eu am plecat la studii pe continent, iar cînd m-am Întors, fratele tău se Însurase cu Catherine. Apoi, l-am Întîlnit pe Philippe, era drăguț, credeam că mă va face să-l uit pe fratele tău. Mă Înșelam. Acum trei ani, ne-am pomenit amîndoi blocați la Brest, Într-o seară, și am devenit amanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-un post hotărâtor pentru viitoarea lui carieră. Trebuia creată, pe ansamblul teritoriului algerian, o rețea eficientă de alimentare cu apă. Martin lucră la ea mai bine de douăzeci și cinci de ani, calculând panta apeductelor și diametrul aducțiunilor. În 1923, se Însură cu Geneviève July, o funcționară cu Îndepărtată origine occitană, a cărei familie se stabilise În Algeria În urmă cu două generații. În 1928, li se născu o fiică, Janine. Cronica unei vieți omenești poate fi oricât de lungă sau oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În 1919 bazinul minier din Katowice, unde se născuse În urmă cu douăzeci de ani, cu speranța să găsească de lucru În Franța. Se angajă ca muncitor la căile ferate, mai Întâi la construirea, apoi la Întreținerea lor, și se Însură cu Marie Le Roux, fată de zilieri de origine burgundă, angajată, și ea, la căile ferate. Îi făcu patru copii Înainte de a muri, În 1944, Într-un bombardament aliat. Al treilea copil, Marc, avea paisprezece ani la moartea tatălui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de viață și cultura altor ținuturi, a altor țări. Jacob Wilkening se născuse la Leeuwarden, În Frizonia occidentală; venit În Franța la vârsta de patru ani, nu mai avea decât o conștiință vagă a rădăcinilor lui olandeze. În 1946, se Însurase cu sora celui mai bun prieten al său; ea avea șaptesprezece ani și nu cunoscuse alt bărbat. După ce muncise un timp Într-o fabrică de microscoape, Jacob crease un atelier de optică de precizie, lucrând mai ales În antrepriză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
impresionat atât de mult că m-am Înscris Într-un grup Credință și Viață care se aduna În fiecare miercuri. În grup era o tânără coreeancă, foarte drăguță, imediat mi-a venit s-o Încalec. Era delicat, știa că sunt Însurat. Într-o sâmbătă, Anne a primit grupul la noi acasă, coreeanca s-a așezat pe canapea, purta o fustă scurtă; toată după-amiaza m-am uitat la picioarele ei, dar nimeni n-a observat nimic. În vacanța din februarie, Anne a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doi tineri vorbeau despre karate. — M-am Întâlnit cu Bruno din Întâmplare, acum trei ani, pe un aeroport. Mi-a spus că ai devenit cercetător, un tip important, recunoscut În domeniu. Mi-a spus de asemeni că nu te-ai Însurat. Cât despre mine, nu prea am cu ce să mă laud, sunt bibliotecară, la o bibliotecă municipală. Nici eu nu m-am măritat. M-am gândit adesea la tine. Te-am urât când nu mi-ai răspuns la scrisori. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai bine așa. Lucrez la biblioteca municipală din arondismentul XVII, la secția pentru copii. Gătise miel cu curry și linte indiană. În timpul mesei, Michel vorbi puțin. Îi puse Annabellei Întrebări despre familia ei. Fratele mai mare preluase atelierul tatălui. Se Însurase, avea trei copii - un băiat și două fete. Din păcate, Întreprinderea avea greutăți, concurența devenise foarte dură În domeniul opticii de precizie, de mai multe ori fusese la un pas de faliment; Își uita necazurile bând pastis și votându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și pe mine ? Dacă a suferit nu știu ce operație penibilă, n-am să mă pot abține și-am să pufnesc În rîs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cămăși de comandă. Pe urmă am grăbit pasul. I‑am spus lui Abe că etalarea aceea de lux Îmi Încordează nervii. Prea multe tentații. Nu puteam suporta să mă simt tras din toate părțile. - Am observat că de când te‑ai Însurat standardul tău de eleganță a decăzut, a replicat Ravelstein. Pe vremuri erai și tu mai spilcuit. Vorbea cu părere de rău. Din când În când Îmi cumpăra câte o cravată - niciodată una pe care mi‑aș fi ales‑o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de puțină vreme cu Rosamund, una dintre studentele lui Ravelstein. Iar el era atât de paradoxal, Încât un efect al prieteniei noastre consta În faptul că devenisem inconștient de bizareria condiției mele - că la șaptezeci și ceva de ani mă Însurasem cu o fată tânără. - E ciudat numai când privești lucrurile din afară, mă consola el. S‑a Îndrăgostit de tine și de asta nimic n‑a mai putut‑o opri. Alegându‑mă pe mine sau, mai bine zis, obligându‑mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
serioase: cu un an Înainte i se scosese prostata - Rakhmiel spunea că oricum n‑ar mai fi avut mare nevoie de ea. Eu nu mă simțeam făcând parte din categoria amenințată, pentru că mă Îndrăgostisem de o femeie tânără și mă Însurasem cu ea. Așa Încât nu eram tocmai pregătit să mă integrez În contingentul gata de decolare. Treceam prin unul din acele curioase momente de iluminare În care simțeam că nu se poate să mă pierd. Rakhmiel era foarte Învățat, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale cărui idei - a cărui gândire Înaltă - au dominat societatea europeană mai bine de un secol, era (aproape În mod necesar) el Însuși un bezmetic. Ca să revin la subiect, Ravelstein fusese luat prin surprindere când a aflat că m‑am Însurat cu Rosamund fără să‑l consult În prealabil. Admit că el mă cunoștea mai bine decât mă cunosc eu, dar n‑am avut de gând să mă plasez În custodia lui și să mă bizui pe el să‑mi organizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sunt prea atașat - anormal de atașat - de morții mei. Dar nu există nici o șansă pe lumea asta ca să mă las În mâinile științei experimentale. Propunerea ta mă insultă. Îți spui, probabil, că dacă ai putut să mă faci să mă Însor cu tine, poate că ai să mă convingi și să mă las Înghețat vreme de un secol. - Da, cred că Îmi datorezi ceva, a răspuns Vela argumentelor mele. Una dintre dificultățile noastre și, totodată, sursa multor neînțelegeri, constă În faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui, se însurase, făcuse copii. Pe sine însăși căuta poate să se hotărască, să se consume. O aspirație totuși legitimă? Ozymandias ar mai fi spus ceva, dar nu mai apucă. Sângele a țâșnit până în tavan. Cressida a urcat pe acoperișul palatului. Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
coada i se risipește în univers, scântei peste lac. Destule femei și după părerea lor, cel puțin, nu destui bărbați. De ce? Iarăși foarte simplu. Care s-au călugărit, care au emigrat la Paris, care la Spitzbergen. Mai rău, care sunt însurați. S-au adunat la fostul restaurant Drumețul, căci una din ele aniversează nu se știe exact câte anotimpuri, căci ea nu spune iar celelalte, fiind prietenele ei, nu întreabă. Pe lângă acest secret, au în comun statutul incert de femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a auzit că au intrat rușii în Cehoslovacia și bulgarii sărise să ne ia Dobrogea? Da’ nu i-a lăsat americanii. Și tata găsise primăria închisă, că se terminase programul și primarul plecase la el acasă, în Ghimpătura, unde era însurat. Surâse admirativ, parcă urmărind în depărtarea amintirii cele întâmplate atunci. - Tata s-a dus atunci la mat, la bufet, că se mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și eu. S-a făcut liste la noi la cooperatvă. Poate îmi dă niște bani, cu ce mai am și eu puși de-o parte, să fac de-un împrumut să cumpăr o casă. Un apartament. Mă gândesc să mă-nsor și eu, ca tot omul. Că la anii mei, oricum m-aș da, numai tânăr nu mai poți zice că ești. Zâmbi abătut, privind undeva peste umărul bătrânului: - Am vrut să mă-nsor și eu odată, înainte de Revoluția de la Județeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
casă. Un apartament. Mă gândesc să mă-nsor și eu, ca tot omul. Că la anii mei, oricum m-aș da, numai tânăr nu mai poți zice că ești. Zâmbi abătut, privind undeva peste umărul bătrânului: - Am vrut să mă-nsor și eu odată, înainte de Revoluția de la Județeană, cu o fată. Una, Mantinela, de-a lui Brandaburlea. Fată de treabă. Făcuse și doi ani de liceu, pe vremuri. Poate chiar ați auzit de ea. E doamnă mare acuma. Ține stabilimentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șef la partidul lor. Dar tu? Îl privi lung, încercând să ghicească ce se mai întâmplase cu Țongu. - Te-au făcut măcar colonel? Așa vorbea Soporan, de se lăuda că el te-a făcut om. Mai om decât dacă te-nsura cu fata aia. El te-a recomandat de te-a trimis la ai lor. Așa-i? Și tu vii și faci scandal când îl prăznuim...Și-o mai vorbești de rele și pe doamna Rela. Ei crezi că i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
situații de-astea, a ieșit la vedere mai acum când s-a dat drumu la dosare, le citește omu și vede că nevastă-sa îl turna la securitate, cunosc și eu un caz chiar din familie, un verișor de la Șoptireanca, însurat cu o basarabeancă, Marfa, rămasă din refugiu aici, și ea povestea tot la securistul din sat, odată pă lună venea și la centru, la județ și scria tot ce zicea bărba-su Nae, că era împotriva rușilor, că asculta „Europa liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a fost ce-a fost atunci, da mai p-ormă nu’ș cum, pă parcurs, m-a plăcut Macatist, plotonerul Brandaburlea-Claxon, șoferul tovarășului maior Goncea, că maior era p-atunci, nu știu cum s-a făcut de m-a plăcut, că era însurat cu Macronela, o nepoată a tovarășei Aspsia, fată de la țară, fără carte Macronela, cam dusă de cap, avea și somnambulism, adică ieșea noaptea din odaia unde dormea și zicea că vrea să se ducă acasă la ei, la Șoptireanca, Macatist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot viitorul meu, dar condiția era să nu mă mărit, că era gelos și nu suporta să fiu cu altul și m-ar fi împușcat zicea mereu și l-am crezut, că nici rău nu era cum era el de însurat, ce însurătoare, că Macronela când era să treacă la treabă își punea perina în cap și umbla pă stradă, neom să fii și tot aveai și tu nevoie de o mângâiere în puterea nopții, era bărbat de casă, așezat, îngândurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ce fac ele chestia asta. Ar trebui să se ocupe singure de tot. Adică, ar fi mult mai distractiv pentru ele. Asta-i tot spun și eu lui Daph, dar spune că vrea să mă implic și eu. Adică, mă însor cu ea, nu? Se poate mai implicat de atât? Aici lăsă să-i scape un oftat lung și resemnat, plin de amărăciune și descurajare. Știam un doberman care ofta așa. Era cel mai trist sunet din lume. Uite, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]