7,767 matches
-
omor..., te omor ... și eu... pe tine! Te... te aștept... cri... criminalule! au fost ultimele cuvinte ale lui Gavrilă, spuse cu greu printre gemete și icnete. Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare. Ochii îi rămăseseră deschiși. Părea că încearcă să vadă femeia din mașină prin parbrizul ușor acoperit de firave flori de gheață. Nu mai aveau puterea de a transmite nimic. Nici ură ori bucurie, nici răutate
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
voinicește pe drumul care devenise deja o pârtie de săniuș, toți croindu-și pârtie prin nămeții care acoperiseră în parte cărarea făcută mai devreme de un tractor cu plugul, urmând grăbiți aceeași direcție și anume poiana din mijlocul satului, destul de întinsă și cu pante repezi care coborau până în vale, loc ideal pentru dat cu săniile. În poiană, unii înălțaseră oameni din zăpadă, alții încinseseră bătaie cu bulgări și râsetele și chiotele lor se rostogoleau în cascade vesele și nestăvilite, la unison
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
mai scurt timp, recolta de legume, fructe și struguri”. Satul românesc ieri ...și azi (Și totuși, agricultura și zootehnia românească de la vremea respectivă, nu se poate compara cu cea de acum. Era într-adevăr o agricultură realizată mecanizat, pe suprafețe întinse, cu rezultate vizibile, chiar dacă nu în totalitate spre folosul imediat al cetățeanului de rând. Cel care are răbdarea de a urmării filmele artistice ale acelei epoci, legate de activitatea sătească, va descoperi, cu surprindere, animata viață a satului românesc din
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
poet craiovean Traian Demetrescu (1866-1896) care semna de multe ori cu pseudonimul literar Tradem, cel care a recunoscut printre primii valoarea lui Eminescu și l-a caracterizat într-un vers „tu dulce-al poeziei Crist”, scrisese poezia „Corbii”: „Pe plopii întinși / Coboară corbii-n pâlc de doliu, / Cernesc al iernei alb lințoliu, / Și, triști, de foame par învinși... / Cugetători, / Privesc spre cer, privesc departe; Pe când un glas de vânt împarte / Un cântec care dă fiori...” Invocând cândva acest dialog al spiritelor
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi plăcea să împletesc umbra norilor ori de câte ori aveam ocazia,copil fiind,în satul adormit sub mușcăturile de hienă ale unui somn vremelnic înțărcat de plămădirea pământului.. În grumazul răsăritului,bunicii scoteau mioarele pe pășunile întinse ale nesfârșirii smaraldice,lăsându-le să se răsfețe la primul căscat al zorilor de toată avuția lutului,setoși parcă de o stăpânire niciodată reală.Talanga batalilor străpungea creierii munților la picioarele cărora mă așezam cu tot dragul de bunica,femeie
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
din matca lor de prigoana dărilor habsburgice, au aflat aici tihnă pentru mândria de sine și pentru oierit. Așa-i?! -Drept e! Coborâtorii de dincolo de Parâng s-au așezat pe valea Bistriței aproape de vărsarea ei în Olt, unde găsiseră pășuni întinse și o climă blândă înlesnind oilor păscutul până în târziul lui Brumar... completă nostalgic frumosul ungurean Zain, mai sobru, dar cu aceeași lumină în privirile duse departe. Schimbând nota, Miluța noastră îndreptă smerită către băiat duioasa-i față, dar împungându-l
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
apa, purtând nămolul roditor, ce dădeau viață unei vaste întinderi din Egipt, un ținut plin de ostroave domoale, de canale, de ogoare și heleșteie bogate în pește. Locul în care are loc povestirea noastră, era situat chiar pe un ostrov întins și înalt de lângă apele cele mari ale fluviului, înconjurat de malurile înalte. Sus, pe creasta colinei, se vedea un sat, precum miile de sate din Deltă, cu căsuțe mărunte, multe, pierdute printre pâlcuri de copaci de rodii, curmale și măsline
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
cuvinte Pe sub tei strigă dorul Și-amintirile-s sfinte. Ți-aud pașii călcând Peste flori scuturate Printre plopi adiind Nasc iubiri neuitate. La izvorul din codru Noi visăm ca-n trecut Și-amintiri prinse-n doruri Le topim cu-n sărut. Peste-ntinsele ape Peste codri arzând Peste ceruri în noapte Ești și geniu și cânt. În tăcere te-ascult Cum îngâni rugăciunea Iar din teiul cel sfânt Cald renaște minunea. Referință Bibliografica: RĂTĂCIND PRINTRE STELE ( LUI EMINESCU) / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN
RĂTĂCIND PRINTRE STELE ( LUI EMINESCU) de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380426_a_381755]
-
Nu mie cel muritor, Nici la-ntreaga omenire, Ci acelui Ziditor Croitor de nemurire. De aceea am să pun În croiala vieții mele, Iubirea ce o adun Din îndepărtate stele Unde stă pe-un jilț domnesc Cela ce cu mâini întinse M-a-nvățat să dăruiesc La rându-mi făclii aprinse, Ce vor lumină peren Fie ziua, fie noapte Peste un fertil teren Dătător de fructe coapte. Dacă n-am să știu o zi Cum să drămuiesc lumină, Din emoții m-
DE ZIUA INTERNATIONALA A POEZIEI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380475_a_381804]
-
2017 Toate Articolele Autorului Sunt toate acolo, legate c-o sfoară... Nimic nu lipsește... Coperțile gri închid între ele tăcute o vară atât de frumoasă...Te poți răcori citind printre rânduri de arșiți cascade, livezi înflorite de albe ninsori, pe-ntinsele pajiști de ger cavalcade mânate de doruri cumplite și nori strânși snop de o mână atât de avidă să lase în urmă-i un strop de senin. Te poți rătăci în privirea fluidă a ăstei istorii rescrise cu-aldin de
ILUZIILE de AURA POPA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380581_a_381910]
-
Nu mie cel muritor, Nici la-ntreaga omenire, Ci acelui Ziditor Croitor de nemurire. De aceea am să pun În croiala vieții mele, Iubirea ce o adun Din îndepărtate stele Unde stă pe-un jilț domnesc Cela ce cu mâini întinse M-a-nvățat să dăruiesc La rându-mi făclii aprinse, Ce vor lumina peren Fie ziuă, fie noapte Peste un fertil teren Dătător de fructe coapte. Citește mai mult Croitorul de onoruriDin emoții de-aș croiNumai zâmbete și doruri, Cine
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare, Ci cu lentile roz, de cal, să-i văd umani pe fiecare. Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei, Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei. Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea, Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea, Indiferență la iubire și sufletele-ngenuncheate, Disprețul ieftinilor măști, mizera lor dualitate. Curând vom ridica-ntre noi adevărate cazemate, Să ne-
PRIVESC SPRE CER de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379398_a_380727]
-
și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins, Este Nichita și-al versului val Ce se înalță pe-al minții întins. Toți ne-am născut să vorbim astă limbă, S-o îngrijim și s-o ținem la sân, Ea este mama ce vorbele-și plimbă Pe-nstrăinate dureri de român. Eu o iubesc, ea mi-a dat libertate Să-mi împletesc, în
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață, Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite, Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță, Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite. Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse, Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc, Cu toții au probleme și vise neatinse, Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc. Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți, Înstrăinați de semeni, robiți de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
și surzi, trăiesc, zoriți parcă de viață,Privesc cum umbre-aleargă pe ziduri scorojite,Oameni sărmani și singuri cerșesc stropi de speranță,Dar cine să îi vadă în veac de măști rânjite.Nu-i timp de gingășii și nici de brațe-ntinse,Suspine sunt destule și zilnic se-nmulțesc,Cu toții au probleme și vise neatinse,Nu pot schimba destine și-oricum se cam grăbesc.Bolnavi de neiubire,-n cetăți de autism, Sporește nepăsarea, sunt reci și împietriți,Înstrăinați de semeni, robiți de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare, Ci cu lentile roz, de cal, să-i vad umani pe fiecare. Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei, Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei. Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea, Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea, ... Citește mai mult Mă simt de parc-aș fi în aula unui teatru de revistă,În care se prezintă gala
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
am pus o vreme ochelari, nu de vedere, nici de soare,Ci cu lentile roz, de cal, să-i vad umani pe fiecare.Nu știu să fi cerut ceva, cuiva, în schimbul prieteniei,Dar am plătit cu răni și-ocară mâna întins-a omeniei.Azi nu mă miră mai nimic, nici necredința, nici trădarea,Te-obișnuiești cu-amărăciunea. Mă macină doar nepăsarea,... XVII. MACI ALBI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015. Ca fluturele orb, ce-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
neagră în gard semn că Dumnezeu adormise nimeni nu părea că ascultă vântul trecea prin ulucile albite spre suflete pustii aprinsesem focul doi greierii îmi cântau în ureche jumatate ieri jumătate azi nu există cale de mijloc tu cu arătatorul întins acuzator niciodată n-ai știut ce vrei în colțul celălalt al camerei uitarea își torcea firul jumătate lumină jumătate întuneric nu scormoni jarul te vor arde buzele de dorul sărutului în colțul gurii încă sângeră locul unde a murit surâsul
NOSTALGIILE CUVINTELOR (32) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379595_a_380924]
-
mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse De ruginiul toamnei ce suspină, Spre mine și spre lume sunt întoarse, Dar mă conduc, mereu, către lumină. Referință Bibliografică: Ruginiul toamnei / Curelciuc Bombonica : Confluențe
RUGINIUL TOAMNEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379604_a_380933]
-
cu aurul sufletului și apoi o abandonăm fără a ne bucura de ea... Dar dacă, o scoatem la licitație, poate, poate, ne trezim și o prețuim! Chiar așa, să se blocheze bursa, azi tranzacționăm sinceritatea din zâmbetul dezinteresat! Și... mana întinsă celui ce are nevoie! Sau și mai frumos, tranzacționăm luna plină din toate visările omenești! Cum facem, cine le adjudecă? Plătind care valoare, din care cont? E mai greu cu luatul acasă! Unde le depozităm? Sunt ... perisabile și de neînlocuit
REECHILIBRARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381020_a_382349]
-
s-aburească cu Transilvania golită de vița daco-românească. E drept că-n noile condiții, ei ca străbunii nu durau biserici și cetăți de piatră, ci oile și le creșteau, creând cu ele o cultură a transhumanței colosale, pe suprafețe foarte-ntinse și-având ca ghid hărțile-astrale: Vara departe în Balcani și-n inima stepei rusești, iar la iernat, din nou acasă cu dor de obștile sătești. Din transhumață-au rezultat sălașe-ale păstorilor români, oriunde soarta i-a mânat cu oile printre străini
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
cu aurul sufletului și apoi o abandonăm fără a ne bucura de ea... Dar dacă, o scoatem la licitație, poate, poate, ne trezim și o prețuim! Chiar așa, să se blocheze bursa, azi tranzacționăm sinceritatea din zâmbetul dezinteresat! Și... mana întinsă celui ce are nevoie! Sau și mai frumos, ... Citește mai mult Ne împiedicăm mereu și mereude ce nu este al nostru!Trădări, dureri, confuzii! Șlefuim un gest, o clipă,cu aurul sufletului și apoi o abandonămfără a ne bucura de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
o clipă,cu aurul sufletului și apoi o abandonămfără a ne bucura de ea...Dar dacă, o scoatem la licitație,poate, poate, ne trezim și o prețuim!Chiar așa, să se blocheze bursa,azi tranzacționăm sinceritateadin zâmbetul dezinteresat!Și... mana întinsă celui ce are nevoie! Sau și mai frumos,... III. LA MULTI ANI!, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017. Flori întârziate ne aduc proaspăta visare a pământului ca o mângâiere de ziua poeziei. Cu soare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul rodește ciuperci și sufletul liniște! Citește mai mult La braț cu soareleplec la plimbareși atingem repede creasta.Încercați,fie de este de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
Încercați,fie de este de deal,munte sau doar de visare.Priveliștea îți taie respirația,chiar și vântul își reduce avântulatins de măreție.Copacii se răsucesc, îmbrățișează,alungesc sau doar ating cerul.Frunzele șușotesc,câmpia mângâie pasulpastrând nemuritoare culoarea.Brațele întinse ne învârt,lumina încălzește,ramul odihnește,făr de zor,neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea,lângă, solul rodește ciuperciși sufletul liniște!... XXIII. NORI, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016. Bucăți mari de nori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]