89,143 matches
-
au impus aproape abuziv: investiții colosale, publicitate enormă, capital de imagine pentru diverși aspiranți la statutul de personaj public și, la nivel mondial, inițiative globalizante fără precedent. De ce Poli Timișoara? Poate fi un cronicar, de orice fel, sentimental? La prima întrebare răspunsul e simplu: sunt pe jumătate bănățean și chiar dacă stau în București, privesc cu simpatie și ochii umezi ce se petrece în Banat. Poli e una dintre ancorele copilăriei și tinereții mele, alături de Phoenix, piețele clandestine de discuri, filmele de la
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
șapte ore, ca să aștept începerea unui inubliabil Poli-Atletico Madrid (2-0) în 1990. Și tot acolo m-am înghesuit pe ploaie în 1978, pare-mi-se, alături de vreo 50.000 de spectatori la un Poli-Steaua 4-1 de poveste. În ceea ce privește a doua întrebare, cronicarul n-are cum să nu fie sentimental. Totul e să rămână corect în aprecieri. Dacă i-am cere să-și lase trăirile la garderobă, i-am contesta însăși esența umană. Toate poveștile despre neutralitatea uscată a ziariștilor sunt retorică
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
să spună, atent la reacțiile auditoriului, Deliu Petroiu știe când trebuie făcută o pauză de efect, când e cazul să introducă în discurs o glumiță sau o paranteză, menite să destindă atmosfera, fără însă a pune vreo clipă sub semnul întrebării seriozitatea de fond a expunerii. Discursul său captivează deopotrivă specialistul și profanul, luminează calea spre secretele cele mai bine ascunse ale operei de artă, simplu, fără emfază, pe înțelesul tuturor. Spirit colocvial înnăscut, Deliu Petroiu urmărește în primul rând să
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
nestăvilită sete de revanșă. Din perspectivă psihanalitică, Ceaușescu este un exponent tipic al tipologiei resentimentare: ,Resentimente față de toți: față de foști rivali, colegi susținători; față de grupuri sociale; chiar față de națiune în ansamblu. Izbânda resentimentului n-a fost niciodată atât de totală". Întrebarea care se pune în fața unei experiențe catastrofale (o recunoaște, într-un fel și Ion Ianoși) precum comunismul românesc este dacă lideri precum Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au fost produse ale sistemului sau accidente, fatalități ale istoriei care au ajuns
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
Cum am fi trăit noi astăzi dacă, în 1989, Nicolae Ceaușescu ar fi reușit să rămână la putere (în contextul politic de după 1990 această ipoteză este chiar fantezistă și destinul lui Milosevici o dovedește cu prisosință)? Iată numai câteva dintre întrebările contrafactuale ale lui Ion Ianoși, care ar putea să dea de gândit. O altă întrebare, cel puțin la fel de incitantă este de ce a fost Nicolae Ceaușescu mai detestat decât predecesorul său, în condițiile în care marile crime ale comunismului s-au
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
rămână la putere (în contextul politic de după 1990 această ipoteză este chiar fantezistă și destinul lui Milosevici o dovedește cu prisosință)? Iată numai câteva dintre întrebările contrafactuale ale lui Ion Ianoși, care ar putea să dea de gândit. O altă întrebare, cel puțin la fel de incitantă este de ce a fost Nicolae Ceaușescu mai detestat decât predecesorul său, în condițiile în care marile crime ale comunismului s-au petrecut pe vremea lui Dej? Răspunsul lui Ion Ianoși merită consemnat: ,Din cauza mecanismului specific al
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
cărții - citat mai sus - este că pentru autor și noua putere post-comunistă este la fel de străină de idealurile stângii. Eu - și El. Însemnări subiective despre Ceaușescu este o carte inteligentă, scrisă cu har, care are un merit incontestabil: acela că prin întrebările puse sau sugerate oferă piste de gândire menite să aducă lumină în istoria destul de contorsionată a comunismului românesc. Ea poate fi citită cu profit de toți cei capabili să judece cu mintea liberă, indiferent dacă astăzi sunt adepții valorilor de
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
acestora, nimeni nu-și bate capul în Moldova să le organizeze. Șansa oferită de Uniunea Scriitorilor din România șcare a inițiat un astfel de program, n.Cronicarț este unică, deocamdată". Cronicarul a încercat să răspundă și el la cele 3 întrebări ale anchetei din Contrafort. Prima se referă la participarea cea mai recentă la o întâlnire cu publicul/ cititorii de la țară. Răspunsul Cronicarului este, ca al multora, , N-am participat niciodată la o astfel de întâlnire!". La întrebarea a doua, ,Ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
la cele 3 întrebări ale anchetei din Contrafort. Prima se referă la participarea cea mai recentă la o întâlnire cu publicul/ cititorii de la țară. Răspunsul Cronicarului este, ca al multora, , N-am participat niciodată la o astfel de întâlnire!". La întrebarea a doua, ,Ce focare de cultură mai există astăzi la sat?" răspunsul ar fi, pesemne că doar școala. Sau poate că la sat, la fel ca la oraș, principalul ,focar de cultură" e televiziunea. A treia întrebare caută soluții la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
de întâlnire!". La întrebarea a doua, ,Ce focare de cultură mai există astăzi la sat?" răspunsul ar fi, pesemne că doar școala. Sau poate că la sat, la fel ca la oraș, principalul ,focar de cultură" e televiziunea. A treia întrebare caută soluții la ,degradarea culturală" a satului basarabean". Nici cele din România nu stau mai bine. Ne-a plăcut și Jurnalul de călătorie prin ,țara dintre Prut și Nistru" pe trei voci cu umor (Monica Vasile, Mihai Varga, Liviu Mantescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
mult. De ce Baikonur? Simplu, pentru că are o sonoritate impenetrabilă și pentru că spațiul rus încă nu și-a epuizat misterul! P.S. Cam acesta a fost anul artistic 2006 al Muzeului Florean din Baia Mare. O fi mult, o fi puțin? Iată o întrebare ce nu așteaptă și nici nu are nevoie de vreun răspuns. (P.Ș.)
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
de foc, o sacoșă de gaze naturale și să o iubim măcar câte-un pic pe Pandora care ne lăsase fără nici o speranță. Drept care zice și prietenul Haralampy: - Mă, bădițule, era Pandorica pământeanca cea mai faină? Era. Și-atunci? Dragilor, întrebarea e: dacă, pe lângă cutia aceea nenorocită, parșivii ăia de zei i-ar fi dat și un televizor, mai umbla ea la capacul cutiei? Pe naiba! Ar fi privit la Etno Tv, plângând ascultân-du-l pe vreun Ady de la Lehliu-Gară, sau luminân-du-se
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
ființei interioare. Forma înlocuiește conținutul, funcția se substituie sensului într-o aventură care se poate repeta la infinit. Este ceea ce sugerează finalul cărții în secvența ultimei reîntîlniri a protagoniștilor care este o repetare a celei dintîi: Odiseu adresează Penelopei aceeași întrebare, Ne cunoaștem?, ca atunci cînd o văzuse prima oară. Aventura mitică posedă o morbidă (și borgesiană) predispoziție la autogenerare prin alienante proliferări concentrice ale unor forme exterioare tot mai diluate și distorsionate. Mitul se dizolvă în repetarea arhetipului cu reflexe
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Muzică postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității Oleg Garaz 1. Muzică postmodernă: schița unui "portret-robot" Întrebarea este una aparent simplă: există oare o muzică specific postmodernă, una în care preceptele ideologice ale postmodernismului și-ar găsi o realizare deplină<footnote O listă reprezentativă în acest sens o oferă cercetătoarea franceză Béatrice Ramaut-Chevassus în cartea intitulată “Musique
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de nume, lucrări și concepții estetice-componistice chiar prin această abatere de la "puritatea" imaginii unui ansamblu de genomuri postmoderne înșiruite în lista lui Jonathan B. Kramer. Și nu este deloc surprinzător faptul că o asemenea imagine să ridice o multitudine de întrebări, așa cum le formulează Valentina Sandu-Dediu: "... postmodernismul se constituie oare în calitate de noutate radicală sau reprezintă mai degrabă o expresie radicalizata a modernului? Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul semnifică astfel fie o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
definibile printr-o omogenitate stilistica incomparabil mai avansată, aceasta determinată și de către preexistenta unui program ideologic<footnote Este evident, însă, ca până și în cadrul clasicismului vienez lucrurile se prezintă într-un mod diferențiat atât la nivelul etosului (ca răspuns la întrebările ce și cum este exprimat), cât și la nivelul esteticii personale (ca imagine a câmpurilor categoriale abordate) în cazurile concrete ale lui Haydn, Mozart și Beethoven. Omogenitatea, însă, se impune la nivelurile de gen și formă, ea fiind definită și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
disoluția autorului în lucrarea muzicală că proces/performance - Laurie Anderson (anii '70); (d) anii '90: implicarea muzicii populare comerciale în lucrări proprii - David Lang, Julia Wolfe, Michael Torke și Michael Daugherty. Deja din această imagine putem configura un răspuns la întrebarea privind calitatea și specificul relaționării între postmodernitate și totalitatea culturilor muzicale anterioare. Aici se impun mai multe imagini că posibile ipoteze de lucru. În același timp, Steffen Mahnkopf prezintă o altă lista, a fațetelor calitative pe care în opinia lui
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
internă între referințele la un material extern și forma autonomă. Cea mai inteligentă soluție este a se folosi o formă preexistenta în totalitatea ei (până la nivelul sintactic). Această (atitudine - n.n.) de asemenea creează o certă asemănare cu clasicismul., 4. Aici întrebarea este cât de mult material ne trimite înafara lucrării. Un singur citat, ca în lucrarea Senfkorn de Klaus Huber, nu este suficient că lucrarea să fie considerată postmodernă, 5. Trebuie să distingem între utilizările izolate ale ironiei și o lucrare
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dintr-un cu totul alt unghi de atac. Din același unghi de atac din care se pune și problema apartenenței minimalismului american la postmodernitate, chiar dacă și cu mici diferențe graduale. În ambele situații termenul-cheie îl reprezintă fenomenul de stil, iar întrebarea este dacă un artefact muzical definibil cu claritate în termenii unei apartenente stilistice poate fi atribuit postmodernității? Că și canonul, că lista a referenților valorici, în istoria muzicii occidentale stilul se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
punând în balanță o legitimă interogație cu privire la utilitatea stilului și soarta acestuia în muzică generațiilor viitoare de muzicieni. Însă asumarea programatica a tehnicii polistilistice, dar și formularea, cu implicită identificare, sub egida unui determinativ de structură stilistica ridică o legitimă întrebare privind apartenența muzicii lui Schnittke la postmodernitate, mai ales în situația în care cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
plecând de la premisele minimalismului sau chiar a serialismului - John Adams, Michael Torke, Loius Andriessen, Wolgang Rihm, Manfred Trojahn, Hans-Jürgen von Bose, John Zorn etc.). Fiecare filon al tradiției conserva într-un mod implicit propriul canon și atunci apare o legitimă întrebare: despre fragmentarea și inoperanta cărui canon poate fi vorba în postmodernitate, atâta timp cât canonul reprezintă, în esență, modelul procedurii evaluative fără de care nu poate fi imaginata existența și articularea normală a practicii muzicale însăși? În acest caz, ar trebui să admitem
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
răbdarea de a toarce o poveste pînă la capăt. Există prea multe fire narative care nu duc nicăieri în Children of Men, iar regizorul se bazează pe ritmul frenetic al acțiunii pentru a-și asigura inapetența spectatorului de a pune întrebări, o manevră destul de arogantă. A rămas același maestru în a jongla cu convențiile genurilor, dar îngrămădește prea multe aici, iar tranziția e uneori prea brutală și abruptă: acum urmărire de mașini, acum moment mistic și tot așa. Pe scurt, ca
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
modele și aflată în răspăr cu moda poetică a timpului. De factură expresionistă, posedând o "exuberanță narativă încifrată" (Monica Pillat), în care imaginile - unele foarte violente - se revarsă în torente, copleșind cititorul, poezia lui Radu R. Șerban este una a întrebărilor fundamentale privind locul și rostul Eu-lui poetic în construcția proteică, atotcuprinzătoare și uneori contradictorie a Universului. Sinele față cu lumea, uimirea în fața măreției (chiar și în rău) Universului, căutarea propriei identități într-o lume agitată, în continuă transformare, sunt principalele
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
pe care o speram altfel, a celor interesați de cultură. Descopăr pe forumuri huiduieli cu care sînt întîmpinați oameni care înseamnă ceva în cultura română, dacă îndrăznesc să-și spună public părerea despre chestiuni care ne privesc pe toți. Vechea întrebare retorică, apărută în 1990, " Cine e cutare să ne dea lecții?" a căpătat între timp nenumărate variante. De la "Să ne mai scutească dl Cutare!" pînă la, directul " Hai sictir, băi Cutare!" În rol de Cutare, personalități a căror vină, în
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
consulte colecția săptămânalului nostru din anul 2003 și să obțină informațiile de care are nevoie. Doroție Ștefan, Lugoj. Adresa care vă interesează a fost publicată în rubrica „Răspunsuri juridice“ din nr. 32/2003 - altfel spus, chiar înainte de a ne adresa întrebarea. Deoarece înțelegem că ați pierdut numărul respectiv, v-o oferim acum: ARHIVELE NAȚIONALE - Bd. Elisabeta nr. 49 - Sectorul 5 - București. Tot în rubrica menționată au apărut precizări privind aplicarea Legii nr. 290/2003; dacă aveți anumite nelămuriri, ni le puteți
Agenda2003-34-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281376_a_282705]