2,580 matches
-
a presiunilor concurente" (Putnam, 2002: 105). "În plan extern, ceea ce politologii au numit articulare a intereselor și agregare a intereselor sunt mai intense atunci când există o rețea densă de asociații secundare (...) Din această perspectivă, o rețea densă de asociații secundare întruchipează și contribuie deopotrivă la o colaborare socială eficientă". În concluzie, "într-o comunitate civică, asociațiile cu membrii egali și care împărtășesc aceleași idei contribuie la eficiența guvernării democratice" (Putnam, 2002: 106). "Această relație este atât de puternică, încât dacă avem
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
din ea. Tot ce face mama pentru educația și zidirea religios-creștină a copilului nu se termină cu sfârșitul ei pământesc, ci se prelungește în viitor, când apar la lumină munca, dăruirea și jerfa sa iubitoare. De aceea, mama trebuie să întruchipeze dăruirea, viața morală ca rod al rugăciunii, spiritul creator, dragostea, bunătatea și puterea de jertfă. Toate aceste calități rezultă din iubirea smerită și jertfelnică. Trebuie să fie în toate demnă, dreaptă, cinstită, înțelegătoare, plină de pasiune pentru tot ceea ce face
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
folositoare și necesare nu numai rugăciunile pentru cei vii, ci și rugăciunile pentru cei morți. Cei trecuți la Domnul sunt fii sufletești ai aceleiași Biserici creștine. Biserica creștină este un organism cu mai multe mădulare. Iubirea noastră de creștini se întruchipează în rugăciuni de iertare și milostivire pentru ușurarea păcatelor și a vieții de veci a celor dragi nouă, care s-au mutat la cele veșnice. Odată cu rugăciunea pentru cel plecat, aducem o mărturisire a păcatelor și a necesității de întoarcere
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Câte probleme nu rezolvă această așa numită eutanasiere... Probleme financiare, de consum, de resurse... Nietzsche însuși are pasaje întregi unde elogiază curba ascendentă a vieții în numele căreia i se pare igienic să șteargă orice linie descendentă a vieții, oricum s-ar întruchipa, sub forma bolii, a sărăciei, a bătrâneții. În roman, nu i se poate reproșa statului că nu are grijă de om, îi construiește azile, îl sedează să nu simtă durerea, îi asigură un personal politicos, îi taie orice șansă de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se dăruise și astfel s-ar fi conformat acestei reguli: dând mai puțin s-ar fi subordonat acelui magister cu autoritate morală, spirituală asupra lui). Numai că fiul său e cel care nu acceptă orice fel de dar: Făt-Frumos care întruchipează excepția și nu regula firii și care s-a ivit pe această lume în mod excepțional, nu se poate naște la întâmplare, ci trebuie să se nască "întru" ceva; promițându-i tinerețea și viața veșnică, pruncul știe "întru" ce trebuie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau în scris, era recuperat printr-un anumit exercițiu de concentrare"809. Recucerirea condiției paradisiace înseamnă totodată regăsirea principiului feminin și refacerea cuplului primordial, mitic: Veronica Bühler, o tânără institutoare, care, trecând prin același gen de "accident", trăznetul, ajunge să întruchipeze omul preistoric. Din acest punct de vedere, numele ei - tradus ca formație din cuvintele împrumutate din greacă, vera, "adevărat, real" și iconicus, adjectiv corespunzând lui Icon >eikon "asemănare, imagine, similitudine"810 - o înfățișează ca oglindire a lui Dominic, o reflectare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetându-i, exclamând, numele (s.m.)"826. Evenimentele relatate își păstrează coerența până la final: călătoria lui Dominic Matei nu putea fi decât în viitor, căci el întruchipează omul postistoric, iar finalul (moartea care nu se poate întâmpla, la fel ca în basmul folcloric, decât în spațiul matricial) nu este ambiguizant decât în aparență: necunoscutul foarte bătrân descoperit înghețat este Dominic Matei, născut a doua oară, în lumea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reușit să scape de moarte și s-a integrat în adevărata sa condiție paradisiacă: "Hainele sale abandonate ne sugerează că se bucură în sfârșit de goliciunea paradisiacă a unui trup sfânt. Cel care moare este Dominic din istorie. Dominic care întruchipează visul sau imaginația veșnicei tinereți nu poate muri, fiindcă există în interiorul unei structuri diferite, recurente a timpului mitic, unde moartea - în sensul în care o concepem noi, ca sfârșit ineluctabil, absolut - este inimaginabilă (...). Povestea - sau poveștile - lui Dominic Matei se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
atunci când sunt întrebuințate în acest caz, "un foarte curios paravan de izolare", postulând "o existență care ar putea să fie "una" ca "ființă", dar "trei" ca "persoană""69. Acest lucru devine, tocmai de aceea, imposibil de asimilat de către intelect și întruchipat de către intuiție. Prin această scindare a raportului logic dintre cele două noțiuni, dogma intră în dezacord cu funcțiile normale ale intelectului. Totul se petrece, spune Lucian Blaga, atingând un punct esențial în decriptarea esenței dogmelor, ca și cum noțiunile "ar avea, în afară de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
reprezintă și un mănunchi de "frâne", care împiedică atingerea pozitivă a non-imediatului sau a misterului. E locul să subliniem, prin urmare, că stilul apare la intersecția a două finalități. De o parte omul crede că prin plăsmuiri stilistice izbutește să întruchipeze, să reveleze misterele, și să depășească astfel efectiv imediatul. Cert, stilul înseamnă o încercare de a depăși imediatul, dar în același timp stilul reprezintă, prin categoriile de temelie, și o frână abătută asupra omului în setea sa de a converti
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fenomenologiei inaparentului, până în substratul infra-textual în care semnificabilul originar se autorevelează în trupul poetal al unei imagini numenale. Este mai-mult-ca-aparentul deoarece nu e încă o apariție propriu-zisă, ci o pură posibilitate a posibilului. Imagine vulnerabilă, chiar tăcută, căci ea nu întruchipează și dă o față rostitului; rămâne în rostirea neauzită, în figura nevăzută care o luminează și o face să lumineze. Poetica hermeneutică a imaginii nu aspiră la mai mult decât a da de un înțeles, a intui locul în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri. Lipsa semnelor mundane nu e o expresie a claustrării, a detenției. Recluziunea e reculegere, iar turnul întruchipează însăși figura libertății 23 - a prefacerii poetice - care face noua lume posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu toate acestea, poemul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de pildă un nor care, dacă vâslește și dă din aripi, e doar în virtutea imaginației care se complace să-l vadă în acest mod "poetic". Să fie vorba, prin urmare, de o imagine poetică, de un nor ciudat ce apare întruchipat într-un orizont imaginar? Dar imaginea pe care ne-o oferă poemul e transparența prin care se vede altceva, rana străpunsă prin care lumina trece sângerie. Figura imaginală este văzută de pe țărmul dintre ape și câmpii, transpare între cer și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mediul translucid în care se încheagă și reverberează imagini de lumină, formă iradiantă a cerului și a inimii deopotrivă. Nu e acesta tocmai locul în care se ivește sufletul poemului, acel suflet mai limpede de unde izvorăște creativitatea pentru a se întruchipa în formă vie, în imagine grăitoare a materiei sculptate de spirit, așa "cum anticii deșteptau din ape clare și inexpresive statura indolentă a nimfei captive - figura ei umană, aproape soră, figura prin care explicau izvorul"?29 Din invizibilul de maximă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ultimul refugiu al posibilului, ea pune începutul altei vederi. O avanscenă a inevidentului (Kocsis Francisko) Poemul Clipa de așteptare de Kocsis Francisko 75 arată imaginea într-o stare de absolută destrămare, în natura ei perisabilă, precum modelul pe care îl întruchipează în sfera vizibilului. Nimic de înfățișat, în acest imaginar redus, comprimat până la dispariție, pentru că " Va fi o clipă când totul se va opri brusc,/ când nimic nu va mai avea un sens de mișcare -/ clipa unei severe întoarceri în sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cit., p. 44). 8 "Suflet ducând înăuntru/ Insula fantomă ca o lampă" (V. Vești în orașe, în ed. cit., p. 14). Este Insula nălucă din II. Întâia apariție (ibidem, pp. 6-10), "insula minune" ce străbate întregul ciclu poetic și care întruchipează Patmos-ul utopic al lui mundus imaginalis. Acolo "e locul poetului" (XVI. Poporul nălucă, ibidem, p. 38). 9 "E, pentru a recurge la o comparație, precum parfumul florilor pe care nu le vedem, dar care, "arătându-ni-se" ca semn neașteptat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu mi-i// decât o reincludere în cremeni/ acolo unde pot să mă mai cheme/ priveliștile, unui stol asemeni/ de grauri repezi lunecați din vreme" (în op. cit., p. 70). 24 Absență sau gol mai semnificative decât plinătatea prezenței, pentru că ele întruchipează însăși posibilitatea plecării, a înscrierii în ceea ce (orice) va fi: "numai absența semnifică/ sau poate plecarea însăși este pentru tine Ființă/ mai plină decât piatra"; "golul ulciorului mai neprețuit decât lutul/ care-l înconjoară" (Absența, în Cezar Baltag, op. cit., pp.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imond ale monstrului fusese condus înspre ieșirea din lume, într-o fundătură măiastru concepută, în așteptarea unei reîntâlniri decisive cu el - o incintă prenatală, necesară gestației destinului eroic al lui Tezeu, o expectativă kairotică a renașterii lumii. Kairos, zeitatea ce întruchipează momentul oportun al acțiunii, evoluează nesigur pe sfera-i instabilă în zigzaguri imprevizibile și într-un sens ireversibil; el nu poate fi abordat decât frontal, nu prins din urmă, și asta în foarte scurtul interval al apariției sale bruște. Cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată și vicleană încât nici să se-ntruchipeze nu se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de îngăduitor către el, Dedal răspunse defensiv, deja atins de redutabila lor împunsătură: Nu în felul vostru, nobilă Pasife. Noi, bărbații atenieni, sărim în primul rând cu gândul, și nu din fața, ci în fruntea a ceea ce gonește spăimântos către noi. Întruchipăm în minte lovitura de venit, socotind cu precizie răgazul ce ni-l lasă spre a ne feri de ea. Cu iuțeala-i neîntrecută, saltul gândului în întâmpinarea ei e cornul viitor de hac celor mai aprige coarne - emolientul lor cel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o evaluare strictă a darului e de gust îndoielnic, contează în primul rând ca toată lumea să primească o gratificație cât de mică a apetitului, peste comparații plutind reprobator suspiciunea de meschinărie. Complet emancipat de asemenea pedanterie analitică, grupul de libertini întruchipa un convulsionat dezorganism utopic, în care diferența dintre centru și periferie era protejată cum nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia, ca orice dorință, nu funcționează decât în prezența obstacolelor, e
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
adeverească prin simpla testare. Testul face parte integrantă din adevărul la care răzbate: ce cauți, aia găsești. Nu-i vorba atât de stins, cât de selectat lumina cea mai favorabilă conviețuirii. Necredința în monștri îi împiedică pe aceștia să se întruchipeze, ceea ce-i un lucru bun. − Dar nu și să muște... Poți volatiliza mușcăturile doar prin hocus-pocus terminologic, pe baza unei înțelegeri pretins superioare? Lumina ei filtrată artificial nu-i totuna cu jocul turbulent de scintilații proprii mediului. Poate că o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îi inspiră lui Rică un nou număr. Își scoase de la mână brățara lui de cupru și o învârti cu un singur deget într-un cerc aproape la fel de larg ca pătratul învelit cu bumbac apretat de dedesubt. Degetul mediu și inelarul întruchipau o pereche de picioare în alergare, policele susținea un șervețel roz înfășurat în jurul lor în chip de fustă, iar arătătorul sugera un băț ținut de alergătorul acefal. Ondine izbucni: Fetița cu cercul a lui Picasso!" și fața-i se lumină
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de ambiții personale, nu și-au dat seama ce înseamnă neunirea în fața primejdiei, pe care o prezentau mongolii, inamic disciplinat, cu o tehnică de luptă superioară, acumulată în bătălii purtate timp de 40 de ani și sub o comandă unică, întruchipată într-o personalitate așa de pregătită și vicleană cum era Subotai. Avea să-i lămurească bătălia de la Mohi, începută în noaptea de 10 aprilie, și dezastrul din zilele următoare, când oastea adunată de Bela al IV-lea, concentrată la poalele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care și-au dobândit cel mai mare merit în fața ei”. Sf. Ioan Paul al II-lea a considerat Regula aprobată de către Sfântul Părinte Paul al VI-lea „o autentică comoară în mâinile voastre, sintetizată după spiritul Conciliului Vatican II și întruchipează ceea ce Biserica așteaptă de la voi”. Regula reînnoită de O.F.S. a fost aprobată de către Sfântul Scaun la 4 octombrie 1978. O.F.S. este alcătuit din fraternități locale (ele sunt adevăratele celule ale ordinului), regionale, naționale și internaționale. La orice nivel
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]