7,848 matches
-
aurul dumitale! Duran întoarse calul de căpăstru și plecă de lângă jandarm negru de supărat. La poarta târgului luă un clondir de rachiu, se așeză pe marginea șanțului și trase câteva guri cu sete. I se părea că tot târgul se învârtește cu el, oamenii erau parcă niște paiațe, peste tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal și plecă spre casă. Ieșise luna, o lună cât roata
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
de Aleph, o conștientizare a sacrului raport parte - întreg / Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja în real a copilului universal («I / ... / Numai greutatea-i grea / numai roata se-nvârtea / în ieri și-n alaltăieri... / Suflete, mai bine pieri. // Vreau să te-aud, să te adulmec, să te gust, / o, lucrul veșnic / sculptat de mine numai bust / și în cuvinte. // Dar nu pot nu e spart timpanul / prin care curg
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Mike împingându-l cu mâinile. Dacă mi-ai distrus saxofonul, te omor! Mike se ridică în picioare și primul lucru pe care-l făcu fu să se uite pe toate părțile la cutia care adăpostea instrumentul muzical. O luă, o învârti încet, apoi apăsă pe cele două încuietori, să vadă cu proprii ochi dacă piesa de mare valoare suferise vreun accident. Spre ușurarea lui constată că era intactă și nici măcar o zgârietură, fie cât de mică, nu era pe ea. - Plec
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
o poveste îmi pun capul în poala bunicii și atunci iaca-așa din nimica crai și crăiese se adună din toate împărățiile la nunți sau petreceri regești cu prinți și prințese-n calești. Dacă vreau să ascult o poveste mă învârt jur împrejurul bunicii și atunci îi aud cum sosesc din pădure piticii cu Albă ca Zăpada împreună ținându-se de mână bunica râde și-n casă-i primește și-apoi îmi spune întreaga poveste. Nu știu dacă tu copilule știi
BUNICA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364636_a_365965]
-
o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe dealuri azi stau toți, Se-nvârte a uitării neiertătoare roata. Nu-i clopot ca să bată,în clipa cea nătângâ La capul lor nu-i nimeni să tremure de dor, S-au dus bătrânii, cu ei și lumea lor, Săraci sunt Apusenii,n-au cine să îi
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
Facebook. Și mi-a placut. Și nu mi-a plăcut.) ...și puțină...chimie: O privesc doar. De o vreme. Și zadarnic încerc s-o ascult. Vrea să-mi demonstreze că pământul e pătrat și că ,din cauza asta dihania nu se învârte. Sunt fascinat de felul cum i se mișcă buzele.Are buze frumoase și pline...are o gură total sarutabila...și singurul lucru la care mă pot gândi în secunda este gură mea devorand-o.Salbatic și primitiv.Ca un însetat
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit N-am mai văzut niciodată cerul mai de-aproape Stelele îmi cădeau suave
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
arămiu. Ne plimbăm îmbrățișați cu toate că, mereu eu trebuie să mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrățișez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt din spate în față, căci trebuie să te sorb total.. dar, fugi zicând:"nu mă prinzi!..!" sigur că da.. mârâi:"Ce i-o mai fi trecut prin capusor de..?" dar, ca un leneș ce o doream, tind mereu să Te
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
iubeai, dar cred că asta fac: dau, ofer, prețuiesc până produc și pentru mine iubire în tine, căci știu ce simțire și de ce iubire ești capabilă... sper să-mi fi acea mireasă superbă! Mi te și închipuiam, așa cum te și învârteai veselă și fericită, cu acea rochie imensă.. voalată.. Miresica mea Scumpă, Soțioara Dragă, după cum te-ai hotărât să accepți să-ți devin soț nu vei regreta niciodată.. NICIODATĂ NU VEI REGRETA, căci veșnic voi fi lângă tine și voi încerca
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
tine și voi încerca nimic să nu-ți lipsească, toți să te iubească, în frunte cu mine..! Jur că te voi face Fericită, nu numai când îmi bucuri sufletul cu frumusețea și talentul tău!! Jur!, Ce juri tu acolo, ziceai învârtindu-te și râzând în cascade precum un copil. Eu m-am înclinat și mi-am întins mâna pe care ai pus-o pe a ta și-am valsat după o melodie numai de noi știută.. te-am învârtit și tu
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
acolo, ziceai învârtindu-te și râzând în cascade precum un copil. Eu m-am înclinat și mi-am întins mâna pe care ai pus-o pe a ta și-am valsat după o melodie numai de noi știută.. te-am învârtit și tu tot ai continuat. Am încercat să te îmbrățișez așa cu palmele căuș în jurul mijlocelului tău.. dar, ai fugit.. te-ai oprit iar și râzând ai zis: să nu uiți de carceră, dragul meu! Și-ai râs apoi iar
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
și tu tot ai continuat. Am încercat să te îmbrățișez așa cu palmele căuș în jurul mijlocelului tău.. dar, ai fugit.. te-ai oprit iar și râzând ai zis: să nu uiți de carceră, dragul meu! Și-ai râs apoi iar.. învârtindu-te parcă doreai să te acoperi cu frunze.. tot luai de jos și aruncai pe noi, căci te urmăm.. apoi, iar fuguța și te-ai ascuns după un trunchi, dar știind că te-am văzut.. ușor cu spatele lipită de
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
Lucian, care îmi este ca un frate. Știu că mă iubește și a plecat la așa zisul congres ca să-mi dea mie posibilitatea să o întreb primul pe Clotilde. Este la fel de îndrăgostit de Cotilde ca mine și amândoi ne-am învârtit în jurul ei peste un an de zile, iar ea nu vede în noi decât doi băieți care îi apărau prestigiul în fața familiei, a rudelor foarte bogate și cunoscute în toată țara. Erau fericiți că fata lor avea tot timpul ca
UN ALT FRAGMENT DIN CARTEA....DOAR IUBIREA RĂMÂNE.. de SILVIA KATZ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364772_a_366101]
-
acea stație atenția ne-a fost atrasă de un tânăr ce cred că avea în jur de nouăsprezece ani, era după fizionomia lui țigan român. Am observat că avea un pahar de cafea gol de unică folosință cu care se învârtea printre oameni cerșind. Era îmbrăcat curat cu fes și geacă neagră, apoi niște blugi deschiși la culoare, și încălțat cu niște adidași negri. Avea o formă cam ciudată de a cerși, nu proceda ca alți cerșetori care se așează la
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
se urcă la locul lui în cabină. Impiegatul din stație fâlfâi de două ori steagul lui, dând semnal de plecare. Trenulețul nostru, cu vreo patru vagoane-platformă pline ochi de copii și profesori, semnaliză plecarea, șuierând autoritar. Roțile începură să se învârtă, trenul se urni încetișor din loc. Nu-ți venea să crezi, chiar am început să ne deplasăm repede prin dreptul caselor de o parte și alta de cale ferată. Locomotiva șuiera mereu strident, începând să gonească energic: Fu-fu-fuu! Fu-fu-fuu!... Uuuuuuuuu
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
vorbă și la unul de țuică. Sau, venea la o țuică să ne spună o vorbă; să-și spună și să ne asculte necazul și să ne încurajăm reciproc. Adevărul e prea greu de înfruntat „ treaz de tot ”. Oamenii se învârt deseori în jurul adevărului. Cică adevărul e undeva la mijloc. Proastă vorbă! Adevărul e adevăr, plutește deasupra lucrurilor, îl simți! Și adevărul e că ne era drag să fim împreună! Eu eram și nu eram când venea el. Adicătelea eram, dar
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
Taina” este un volum bilingv româno-rus, iar "Az alom szeme - a szerelem varazsa" a apărut în limba maghiară în tălmăcirea profesorului Horvath Dezideriu. Cum sunt primite aceste cărți de cititorii de limbă rusă și maghiară? Și de ce rusă și maghiară? - Învârtindu-mă într-un cerc de traducători, le-am dăruit, normal, câte un volum la fiecare. Numai aceștia s-au încumentat să-mi traducă versurile, considerându-le o provocare pentru ei - și trebuie să fac o paranteză - deoarece mi s-a
INTERVIU CU POETA VIORELA CODREANU TIRON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349614_a_350943]
-
și reținută cu atâta diplomație ... Habar n-aveam pe atunci de calitatea invocată - ca având vechimea unui exercițiu îndelung exersat, nu orișiunde ci chiar în medii și saloane unde abilitatea, subilitatea și discreția sunt apreciate și se poartă, unde se „învârtise” binișor un număr de ani cu mai mult de un sfert de veac în urmă, că reprezenta o lume apusă, poate chiar blazonul impus de deferența instituțională, meserie ori misiune cerută, totul era dozat pe porțiuni de evaluare a răbdării
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
absența de la bal, din cauza credinței în Hristos). Asistăm la trasarea în nuanțe de gri închis a coordonatelor unei societăți în miniatură, o societate în care la fel ca în basme, domină eternă lupta dintre bine și rău. Acțiunea românului se învârte între căminele de studenți din centrul universitar al orașului Ț., catedrală din aceeași urbe, sediul securității, casa natală a Liei. Chiar a doua zi după Bălul bobocilor, în incinta campusului universitar se produce o dramă, care declanșează acțiunea propriu zisă
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
în finalul cărții, este Mihai. Dacă inițial, nostalgia iubirii sale pentru Lia îi dă putere să colaboreze cu Florin, să nu uităm că el îl transporta pe Dani cu mașina la spital după accident, în continuare, mediul în care se învârte, dublat de o anumită lipsa de sens, de banalitatea unei vieți din care Dumnezeu și orice preocupare spirituală lipsesc, îl determină să se apropie de Mircea, devenind părtaș la “șansă” de a face rău în mod gratuit și inutil. Pe
O MEDITATIE DESPRE CUNOASTERE, PASIUNE SI IMBOGATIRE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349650_a_350979]
-
fi fost bărbat, alta ar fi fost viața mea. Fără niciun dubiu că Ducețimea Voastră Altograndisimă va exclama că nu este rău, nici să fii femeie! Nu pot să vă contrazic; dar dacă nu ești o femeie fatală care să învârți bărbații pe degete, degeaba ești femeie! Pe mine mă scuzați, dar nu doresc să declanșez o dispută plictisitoare pe tema, și așa bătută de soartă, bărbat-femeie, Doamne ferește! Mai apoi mă veți împăca schimbând subiectul, chiar nu este o crimă să
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
cantonate în curtea gospodarului. Până la urmă, ca la fiecare clacă, oamenii se ajutau între ei. Frumoase obiceiuri! Alte vremuri! veți găsi, prin comparație, cusur vremilor noastre, Onor Constatorieni Înveșmântați În Fumul Anilor. Până și noi copiii aveam privilegiul de a învârti în silvoiț, asta dacă eram cuminți. Și, Slavă Domnului, că cel puțin noi fetele Trif, ale lui Ionu Hedeșului, am fost! ------------------------------ Florica BUD Baia Mare 7 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Florica BUD - MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR
MIGDALE DULCI-AMARE (7): „ÎN FIECARE ZI MI-E DOR DE MINE, SAU CUM SE PREPARĂ SILVOIŢUL!” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349685_a_351014]
-
A lucrat la Uzinele Ford și este un foarte bun vorbitor de limba franceză și un susținător moderat al cauzei flamande. În schimb Alexander, căruia i-am renovat parțial casa, își rupe limba ca mai toți flamanzii, când și-o învârte în graiul latin ; o face însă cu multă ambiție. Dornic să vorbească mult și multe în franceză a făcut progrese enorme în a vorbi limba lui Moliére în cele trei săptămâni cât ne-a fost gazdă. Se zice că multe
PARTEA A II-A de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349672_a_351001]
-
cărare ce se deschidea în dreapta sa, și care părea că merge foarte mult în linie dreaptă (lui Aiko i se părea că vede în depărtare ceva asemănător cu linia orizontului), și pe marginea căreia se aflau mulți arbori ce se învârteau în jurul propriilor axe, precum niște instalații dintr-un atelier mecanic. Cu crengile mari și trunchiurile groase rotindu-se, ofereau un spectacol inedit. Apoi fetița și-a adus aminte de cuvintele zeității, cum că trebuie să se întoarcă în casă, și
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
a terminat, lui Aiko i s-a făcut scârbă. O scârbă imensă, de tot și de toate, de lumea în care trăia, de Shinji și de clientul important, de aerul pe care îl respira, de mormanele de bani care se învârteau în jurul ei. Se uita la figura transpirată a celui ce încă se mai afla deasupra sa și îi venea să vomite. Dar instinctul de supraviețuire a fost mai puternic. S-a prefăcut fericită, a schițat un zâmbet și l-a
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]