3,864 matches
-
văzut nicăieri. La amiază a plouat și a fost vijelie, iar Veterinara și-a dus calul la adăpost, apoi l-a așteptat pe Omar în bucătăria de jos, până a adormit cu o carte în mână. Femeia în casă a învelit-o cu o pătură și nici când Godun s-a întors, spre seară, sătul de politică și de întâlnirile cu lumea din sate, Omar nu venise. Nici Eleonor nu era de găsit, dar nu și-au dat seama decât mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
știi cât intrigă misterul, iar soluțiile prea simple în general dezamăgesc. Lasă-l să-și închipuie tot ce e mai complicat. Asta îți dă importanță." ― Domnule Ionescu, e timpul să te retragi. CAPITOLUL II ABATELE BROWN ÎȘI SCOATE MASCA După ce înveli arma într-o cârpă moale de diftină, o puse în rucsac. Prin perdele se strecura o lumină udă. Nucu Scarlat pipăi buchetele brodate, destrămate pe alocuri. " Cu ce-și poate pierde cineva timpul, Dumnezeule! Și totuși era o femeie superbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un gest crispat: "Hm, idiotul!" Simți dintr-o dată nevoia să plângă și se ridică. ― Unde vă duceți, doamnă? ― Mă doare capul. Vreau să iau un antinevralgic. ― Stai, draga mea! Melania Lupu scotoci în buzunar și îi întinse o pastilă albă, învelită în celofan. Un medicament belgian. Ceva extraordinar! O privi zâmbind cum înghite tableta, ocolindu-i ochii albaștri, de gheață. E un laxativ, dar n-are importanță. Trebuie doar s-o împiedici, draga mea, să se îndepărteze de masă. Florence a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
timp dungile subțiri de lumină care se distingeau în noapte ca un portativ și se întoarse spre Dincă. Individul aștepta flegmatic, pe canapea cu mâinile încrucișate la piept. ― Cum de n-ai distrus filmul? întrebă maiorul strângând în buzunar pachețelul învelit în hârtie neagră. E un corp delict care putea fi oricând folosit împotriva dumitale. Dincă dădu din umeri. ― Habar n-am avut că Dascălu nu l-a luat cu el. Nici măcar nu mi-a trecut prin minte să-l caut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau... Îi achită pe ăștia doi și fug în lume! Sânt în stare!" Le aruncă o privire neagră, grea. Privirea pe care ar fi avut-o în fața tainiței
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
seria de mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în schimb, ce-mi șuierase la ureche individul care mă strânsese de gât... Era posibil oare așa ceva? Era posibil oare ca zgomotul valurilor izbite de țărm, pe care-l auzeam foarte limpede, să fie vis? iar eu să fiu acasă, învelit cu două pături ca să nu mai simt frigul? Mi se întîmplase doar și altădată ca în plin vis să mă gândesc că visam și să încerc să mă rup din el. Dar numai treaz poți să zici: Nu mai stau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol, să închid fereastra, nici să mă învelesc. Parcă atârnam undeva între somn și trezie într-o piele de împrumut. Viața vuia în mine ca marea, buimacă și tenace, însă, în mod ciudat, nu mai eram sigur de identitatea mea și mă întrebam ce căutam acolo. Uneori, de-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am avut mai mult succes. ― Sânt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinîndu-se. În schimb, Leon a fost încîntat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. ― Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătîndu-le femei goale. Sper
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trimis pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nou. Soarele coborâse și umbra începea să se apropie de fereastra lui Cottard. Frânele unei mașini au gemut încet pe stradă, în spatele doctorului. ― Uite-i, spune agentul. Polițiștii au apărut din spatele lor, purtând frânghii, o scară cu două pachete lunguiețe învelite în pânză uleioasă. Au luat-o pe o stradă care înconjura grupul de case din fața imobilului lui Grand. Nu mult după aceea, mai curând puteai ghici decât vedea un fel de agitație la ușile acestor case. Apoi lumea a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu lampa aprinsă și oarecare agitație în rândul alor mei. Ce se întâmplase? Ora sfârșitului lumii viețuitoare îmbogățea gospodăria noastră cu apariția unei vițele frumoase cu pete de alb pe firavu-i trup ce tremura în mijlocul casei pe o rogojină și învelită cu un levicer. A apărut, în ciuda celor spuse, vițica noastră frumoasă pe care am și numit-o Florica, de la aspectul ei frumos și care după aceea avea să fie un adevărat izvor de lapte în anii următori. Am păstrat această
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi avut de-a face cu o foiță prețioasă de aur. Scoase batonul de ciocolată și puse tăblița în locul lui. Apoi, lipi de ambele capete ale tăbliței două rânduri de Whole Nut, fiecare rând având trei pătrățele pe lățime. O înveli în staniol și înfășură tot acest hibrid din ciocolată și lut în ambalajul de hârtie. Făcu acest lucru cu aproape o sută de batoane, rupând uneori staniolul, alteori hârtia, până când adună, în cele din urmă, douăzeci de exemplare perfecte, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din loc. Jones suflă o pală de fum spre cei doi. Cu slujba pe care-o am aici, nu vrau să-nghit ș-afronturi. Vino aici, George, spuse Lana. Deschise caseta de sub bar și-i dădu lui George un pachet învelit în hârtie cafenie. Asta-i cea pe care o vrei. Și acu’ pleacă. Dă-i bătaie! George îi făcu cu ochiul și ieși trântind ușa. Adică ăsta-i trimis de orfani? întrebă Jones. Tare aș vra să văd orfanii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru moment era de preferat abstinența. Începu să înainteze încet pe stradă, împingând căruciorul și strigând din nou „Crenvurști!“ George, care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și se duse la vânzătorul gargantuesc. — Hei, stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în regulă cu ochii mei? întrebă Ignatius amenințător. — Hai să plecăm de aici. Chiar vă rog, spuse Ignatius, cu buzele tremurând și își mai prepară un crenvurșt ca să-și liniștească sistemul nervos. Cu o mână nesigură duse la gură cârnatul învelit în plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unul dintre cele mai importante proiecte ale mele și sunt nerăbdătoare să știu în ce condiție psihică te afli acum. Te rog deci, ridică-te dintre perne și scrie. M. Minkoff Ceva mai târziu, cu pielea lui trandafirie numai cute, învelit într-un halat de flanelă pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prea tare. Se reîntoarse în cabină ca să se odihnească și se simți și mai deprimat. Ce avea să-i spună doamnei Reilly despre carte? George descuie, cât de repede putu, compartimentul din sala de așteptare a autogării și scoase pachetele învelite în hârtie cafenie pe care le depozitase acolo. Fără să mai închidă apoi ușa compartimentului, ieși în goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la niște mijloace de a o distruge pe Myrna Minkoff, fără să ajungă la nici o concluzie satisfăcătoare. Proiectul cel mai satisfăcător era să-și procure de la biblioteca publică o carte despre muniții cu ajutorul căreia să construiască o bombă pe care, învelind-o într-o simplă hârtie, să i-o expedieze prin poștă Myrnei. Apoi își aminti că biblioteca îi suspendase legitimația de împrumut. După-amiaza și-o pierduse cu pisica. Ignatius încercase s-o închidă în compartimentul pentru chifle, ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
La început ochii lui trebuiră să se obișnuiască cu lumina ceva mai puternică, dar tot slabă care dădea la iveală o crustă de murdărie pe dușumeaua din spatele barului. Privi în interiorul casetei si văzu, puse unul peste altul, vreo zece pachete învelite în hârtie simplă. Îngrămădite într-un colț erau un glob, o cutie cu cretă și o carte mare, care părea să fie scumpă. Nu voia să-și saboteze descoperirea luând ceva din dulăpior. Lana Lee, cu ochii ei de vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o parte a fiecărui pachet adresa barului Bucuria Nopții. Ca atunci când se pune un mesaj într-o sticlă, adresa ar fi putut să aducă vreun răspuns, poate din partea vreunui sabotor autorizat și de meserie. O adresă scrisă pe un pachet învelit în hârtie simplă putea fi la fel de periculoasă ca niște amprente pe o armă de foc, se gândi Jones. Era ceva ce n-ar fi trebuit să fie acolo. Așeză cu grijă pachetele la loc, aliniindu-le simetric cum fuseseră puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unul dintre pachete, spunând: — Trebuie să văd despre ce este vorba. Vinzi probabil droguri copiilor. — Hei! strigă George. Nu pot plasa marfa dacă-i deschisă. — Cu atât mai rău pentru tine. Ignatius se feri de băiat și rupse hârtia care învelea pachetul. Văzu un teanc de ceea ce păreau să fie cărți poștale ilustrate. Ce sunt astea? Ilustrații vizuale pentru cursul de drepturi civile sau altă importantă disciplină școlară la fel de cretinizantă? — Dă-mi-l înapoi, nebunule! — Mamă Doamne! Ignatius era uimit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reporterul căruia-i plăceau băiețeii. Era o cutie mică FedEx. Alex o deschise și vărsă conținutul în poală. Un telefon celular ieftin, genul pe care-l cumperi ca să pui o cartelă în el. Două cartele preplătite. Un pachet de bani, învelit în folie: cinci mii de dolari în bancnote de o sută. Și un bilețel misterios: „În caz de nevoie. Nu-ți folosi cărțile de credit. Închide-ți telefonul celular. Nu spune nimănui unde te duci. Împrumută mașina cuiva. Trimite-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În vârful picioarelor. A stins În grabă pătura care fumega și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap, a luat sticla de vodcă și a ascuns-o sub pat, apoi a Învelit-o pe soră-sa cu așternutul și a stins lampa. A deschis ferestrele. Aerul era Înviorător, datorită rafalelor sărate ale brizei marine. După ce fumul și mirosul s-au risipit, mătușa Banu a privit chipul palid al surorii ei mai mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]