3,096 matches
-
numele căruia este legată uciderea lui Tudor Vladimirescu despre care nu se spune un cuvânt. În Transilvania în fiecare primăvară maghiarimea de pretutindeni evocă cei 12 generali care au executat pe capii revoluției românești din 1848 ei însuși condamnați de învingătorii ruși și habsburgi. Recitind prevederile Tratatului Româno - Ucrainian din 1997 după mai mulți ani de la semnare se naște întrebarea: Care ar fi fost situația românilor din teritoriile ocupate dacă un asemenea Tratat nu ar fi existat? CONCLUZII Reuniunea forumului Național
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
securității naționale a fost o problemă care se îmbina cu criza economică care afectează statul. Schimbările majore din economia rusească postcomunistă au fost: economia internă a Federației Ruse era controlată în oligarhi, pentru o perioadă de timp, oligarhii erau cei învingători al erei post comuniste, producția de arme a scăzut cu aproximativ 90%, multe ramuri ale industriei de armament au fost private. Federația Rusă are cele mai mari rezerve de gaze naturale iar Arabia Saudită cea mai mare rezervă de petrol în
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
o bucată de lanț formată din 5 zale și se taie fiecare za În parte. Folosim fiecare za pentru a uni capetele a câte două bucăți de lanț. 47. TURNEUL DE TENIS În fiecare meci se elimină câte un jucător, Învingătorul turneului fiind singurul neeliminat. Deci sunt 50 - 1= 49 meciuri. 48. CUM PROCEDEZI? 1kg = 1000g 27 g 488 g zahăr 512 g zahăr g 49. SEPARAREA Cele trei cântăriri sunt: I. 9kg = 9000g -> 4500g + 4500g II. 4500g -> 2250g + 2250g III
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
anii 1940-1944 (alături de relațiile româno-maghiare, participarea la războiul împotriva Uniunii Sovietice, problema petrolului și a altor produse, ș.a.). Același istoric afirma, prin afirmațiile lui Paul Schmidt, interpretul Fuhrerului, în memoriile sale, cât și, mai ales, în cursul interogatoriului luat de învingători după război: „ ...Toate conferințele (lui Hitler) cu ungurii și românii au atins problema Transilvaniei ... În special mareșalul Antonescu nu obosea niciodată, afirmând că românii erau de origine romană, că România era o țară europeană, o insulă europeană în marea slavă
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
și, în ciuda tuturor evidențelor contrare, în ciuda tuturor protestelor și dezacordurilor, amputată fără nici un fel de șovăire. În mai puțin de trei luni, România, opera atâtor generații și rămasă veșnic legată de memorabilul an 1918, s-a prăbușit, pierzând - prin voința învingătorilor de moment și ca efect direct al poftelor imperialismelor vecine, mari și mici - o treime din teritoriu și din populație, aproximativ 100.000 Km și 7 milioane de locuitori, în marea lor majoritate români. Ultimele două cabinete ale regimului carlist
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
Fuhrerul orice problemă, oricât de gravă și în contradictoriu. Această situație a fost recunoscută chiar de Hitler, iar interpretul Fuhrerului, Paul Schmidt a recunoscut-o fără reticențe, atât în memoriile sale , cât și, mai ales, în cursul interogatoriului luat de învingători, după război. La un moment dat, Schmidt a declarat anchetatorilor săi americani:”.... Toate conferințele cu ungurii și românii au atins și problema Transilvaniei... În special, Mareșalul Antonescu nu obosea niciodată, afirmând că românii erau de origine română, că România era
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
pedepsit în Infern. Homer ne povestește, de asemenea, că Sisif pusese Moartea în lanțuri. Pluton n-a putut suferi să-și vadă împărăția pustie și tăcută. L-a trimis pe zeul războiului, care a scos-o pe Moarte din mâinile învingătorului său. Se mai spune și că Sisif, pe patul de moarte, a vrut, în mod nesocotit, să pună la încercare dragostea soției sale. I-a poruncit să nu-l înmormânteze, ci să-i arunce trupul în mijlocul pieței publice. Sisif s-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pornește de la supoziția că există întotdeauna o cale de “mijloc” pentru soluționarea diferendelor, dezacordurile fiind rezolvate prin negocierea unei soluții de compromis. 5. Confruntarea Înegocieri repetate cu scopul menținerii relației și îndeplinirii obiectivelor). Este strategia ideală, care nu presupune un învingător și un învins. Procesul de găsire a soluției poate fi mai lung și mai anevoios, însă cu siguranță relațiile se vor consolida, iar soluția va fi mai durabilă. Când ambele părți câștigă, ambele vor susține soluția, iar probabilitatea declanșării unor
ARTA DE A FI PĂRINTE by Tatiana Tudori () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93081]
-
acestor provocări externe, ca și unor disensiuni în interiorul Alianței (cea mai serioasă fiind retragerea Franței în 1966 din structurile militare ale Alianței) N.A.T.O. a cunoscut un permanent proces de adaptare și modernizare. Astfel a reușit să supraviețuiască, să iasă învingător, fără să facă apel la infanterie, tancuri, aviație sau rachete, din confruntarea cu Tratatul de la Varșovia, și să-și continue și existența și după prăbușirea sistemului comunist din Europa. Avansarea spre o reglementare europeană finală nu se putea realiza decât
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
Blana lui Isaia, Niculăiță Minciună, „Un reghiment de antilerie”, Scrisorile lui Mișu Gerescu ș.a.), ardeleanul Ion Agârbiceanu, prezent frecvent cu nuvele (În luptă, Fefeleaga, Vârvoara, Luminița, Popa Man ș.a.) și mai tinerii D. D. Patrașcanu (Din amintirile lui Constantin Casian, Învingătorul lui Napoleon, O excursie de plăcere, Înzăpădiți), N. D. Cocea (Urlătoarea, Pâne albă) și Gala Galaction (Pădurarul Ion Bentu, O scrisoare găsită în zăpadă, La Vulturi, În drumul spre păcat, Calipso, greaca, fecioara, Alfa din Orion). V.r. mai găzduiește
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
fascinație asupra elitelor naționaliste chineze care-i acceptă ajutorul și sfaturile. Stalin* s-a înșelat de mai multe ori în politica pe care a dus-o față de China, din cauza analizelor sale prea favorabile Gomindanului. Dar întreaga Chină îi admiră pe învingătorii de la Stalingrad, iar în 1949, partidul Comunist chinez (PCC) are efectiv nevoie de protecția și de asistența URSS* cu care întreține relații de călduroase intimitate. Republica Populară Chineză* este percepută atunci ca un stat sovietic ai cărui conducători cer părerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Spre deosebire de „partidele frățești” din alte democrații populare*, PCC dispunea la o bază endogenă datând dintre cele două războaie mondiale, întărită de abandonarea Cehoslovaciei de către democrațiile occidentale la Munchen, în 1938, și de eliberarea de către Armata Roșie în 1945. PCC iese învingător în primele alegeri din mai 1946, cu 38% din numărul voturilor și devine pivotul sistemului care se sprijină pe un Front* Național, coaliție a tuturor partidelor în sânul unui guvern prezidat de liderul comunist Klement Gottwald, un sistem al „democrației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anglo-saxoni, așa cum spera toată lumea, ci dinspre Răsărit. Forța Armatei Roșii* fascinează țările pe care le traversează. Plimbarea triumfală a comunismului prin lume pare a confirma teza „necesității istorice” pe care o proclamă”, scrie Maria Hirszowicz. Or, Stalin* a anunțat dinainte: învingătorul își va impune sistemul în zona sa de influență. A se resemna cu această „eliberare” și cu ceea ce înseamnă ea este exact forma de „realism” pe care regimurile de democrație populară*, instalate progresiv între 1944 și 1948, se mulțumesc s-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care compromisurile cu stanilismul au fost o consecință a fricii și a oportunismului; și cea a lui Czeslaw Milosz care, incriminând „mușcătura hegeliană” consider că, atunci când faci din istorie o formă laicizată a Providenței, cazi inevitabil în capcana întinsă de învingătorii zilei - aceea de a face ca victoria lor să treacă drept o încoronare de către zeița Istoriei. într-adevăr, „omului nu-i este de-ajuns ideea, insuportabilă, că este strivit de o apăsare fizică, mai trebuie ca el să și adore
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar Sergo Ordjonikidze, complice al lui Stalin încă din timpul războiului civil, și patron al industriei grele, îi urmează exemplul în februarie 1937. Jdanov moare la 56 de ani de o criză cardiacă în august 1948. Cât despre mareșalul Jukov, învingătorul în război, el cade în dizgrație încă din 1945. Aceleași practici de conducere vor fi impuse și în celelalte regimuri comuniste, și ele vor produce aceleași efecte, uneori și mai rele ca în URSS* - ca în timpul Revoluției Culturale* maoiste sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
da impresia că Rezistența a fost agentul Eliberării. în sfârșit, în 192 de orașe (85%), eșecul voinței insurecționale a PCF este categoric. Insurecția din Paris nu trebuie, așadar, să ascundă absența insurecției naționale: poporul francez nu s-a perceput ca învingător ci, înainte de toate, ca spectator. Este adevărat că trebuie ținut cont și de geografie. La sud de Loara și la vest de Rhône, unde nu-i prezent niciun soldat francez sau aliat, populația a putut avea impresia că plecarea trupelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fapt în război cu propriul său popor. Secțiile IC trebuie să stea de gardă în jurul „patriei celor ce muncesc”. 1 august - aniversarea primului conflict mondial - este instituită zi de luptă contra războiului, ocazie de mobilizare contra intențiilor belicoase puse pe seama învingătorilor, Franța fiind „promovată” în 1931 la rangul de pericol principal. Lupta pentru pace și apărarea URSS Date fiind tensiunile din Extremul Orient, IC organizează la Amsterdam, între 27 și 29 august 1932, Congresul contra Războiului; el este marcat și printr-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Prima este aceea a unei societăți* întru totul împărțită și dominată de un aparat politic militarizat; în orașe domnesc iarăși ordinea și mizeria, iar satele sunt mobilizate pentru mari lucrări. A doua este cea a vârfurilor puterii unde se înfruntă învingătorii. Dacă Jiang Qing și prietenii acestuia intră în Biroul Politic, Lin Biao - de-acum „cel mai apropiat tovarăș de arme al președintelui Mao” și succesorul său desemnat - și partizanii progresează cel mai mult. Mao începe să se neliniștească din această
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să devină inutil, inducând potențialului inamic ideea renunțării la respectivul comportament. Scopul politic al războiului însuși nu este cucerirea teritorială per se și anihilarea forțelor inamice, ci o schimbare în mentalitatea inamicului, care-l va face să se supună voinței învingătorului. Astfel, ori de câte ori sunt discutate politicile economice, financiare, teritoriale sau militare în politica internațională, este necesară o distincție între, să zicem, politicile economice urmărite de dragul economicului și politicile economice care sunt instrumente ale unei strategii politice - o strategie al cărei obiectiv
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o politică destinată să provoace o schimbare permanentă a relațiilor de putere cu inamicul înfrânt. Ea va căuta să-și atingă aceste scopuri indiferent de obiectivele pe care le avea la începutul conflictului. Finalitatea politicii respective este transformarea relațiilor dintre învingător și învins, existente la sfârșitul războiului, într-un nou statu-quo al acordului de pace. Astfel, un război care a fost declanșat de învingător ca un conflict defensiv - pentru menținerea statu-quoului antebelic - se transformă de la sine, odată cu apropierea succesului, într-unul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
indiferent de obiectivele pe care le avea la începutul conflictului. Finalitatea politicii respective este transformarea relațiilor dintre învingător și învins, existente la sfârșitul războiului, într-un nou statu-quo al acordului de pace. Astfel, un război care a fost declanșat de învingător ca un conflict defensiv - pentru menținerea statu-quoului antebelic - se transformă de la sine, odată cu apropierea succesului, într-unul imperialist, purtat pentru obținerea unei schimbări permanente. „Pacea cartagineză”, prin care romanii au modificat permanent relațiile de putere față de Cartagina în favoarea lor, a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unul imperialist, purtat pentru obținerea unei schimbări permanente. „Pacea cartagineză”, prin care romanii au modificat permanent relațiile de putere față de Cartagina în favoarea lor, a devenit expresia proverbială pentru tipul de acord de pace care tinde să perpetueze relațiile existente între învingători și învinși așa cum erau ele la sfârșitul confruntărilor. Punând capăt primului război mondial, Tratatul de la Versailles și cele însoțitoare au avut în ochii multor observatori un caracter similar. Expansiunea sferei sovietice de influență în Europa de Est după al doilea război mondial
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de acest tip trebuie să fie denumită, conform definiției noastre, imperialistă. Este imperialistă deoarece încearcă să înlocuiască statu-quoul de dinaintea războiului, când puteri aproximativ egale sau cel puțin nu foarte inegale se opuneau una alteia, cu un statu-quo postbelic, în care învingătorul devine stăpânul permanent al învinsului. Înfrângerea în război Tocmai acest statut de subordonare, intenționat a fi permanentizat, poate ușor să stârnească dorința părții învinse de a întoarce sorții, de a răsturna statu-quoul creat de victoria celuilalt și de a schimba
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
subordonare, intenționat a fi permanentizat, poate ușor să stârnească dorința părții învinse de a întoarce sorții, de a răsturna statu-quoul creat de victoria celuilalt și de a schimba locurile în ierarhia puterii. Cu alte cuvinte, politica de imperialism aplicată de învingătorul ce-și anticipează succesul va provoca probabil adoptarea unei politici imperialiste din partea învinsului. Dacă nu este ruinat pentru totdeauna sau convertit la cauza celuilalt, învinsul va încerca să recucerească ceea ce a pierdut. Exemplul tipic de imperialism ca reacție la imperialismul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-și testa superioritatea, așteptând ca reprezentantul coaliției ostile să i-o ridice. Când Metternich s-a prefăcut că nu observă acest lucru, ar fi trebuit să fie evident pentru amândoi că avusese loc o schimbare decisivă în ceea ce privește prestigiul și puterea învingătorului de la Austerlitz și Wagram. Metternich a rezumat situația la sfârșitul discuțiilor, când i-a spus lui Napoleon că era cu certitudine un om terminat. Relațiile dintre diplomați sunt, în mod natural, instrumente ale politicii de prestigiu, deoarece ei sunt reprezentanții
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]