2,283 matches
-
a coborât alături de ceilalți îngeri la Peștera Sfântă și împreună cu ei a cântat până la ziua; „Osana! Osana! Osana! întru Cei de Sus, bine este cuvântat Cel ce vine întru Numele Domnului! Slavă lui Dumnezeu, pe pământ pace între oameni bună învoire!” Și de două mii de ani, în Noaptea Sfântă, coboară pe pământ și merge la cei ce au nevoie de ajutorul lui și le aduce vindecare celor bolnavi, bineînțeles, prin Harul și Puterea dată lui de Domnul! Păianjenul Atunci când crudul rege
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
tot. Însă temeliile Templului Domnului nu erau încă puse. 7. Au dat argint cioplitorilor de piatră și tîmplarilor și merinde și băuturi și untdelemn Sidonienilor și Tirienilor, ca să aducă pe mare pînă la Iafo lemne de cedru din Liban, după învoirea dată de Cir, împăratul Perșilor. 8. În al doilea an de la venirea lor la Casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Șealtiel, Iosua fiul lui Ioțadac, cu ceilalți frați ai lor, preoți și Leviți, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
țara de dincolo de Rîu, și cărora li se plătea bir, dar și drept de trecere pe drum. 21. Ca urmare, porunciți să înceteze lucrările oamenilor acelora, și să nu se mai zidească cetatea aceasta pînă ce nu vor avea o învoire din partea mea. 22. Vedeți să nu vă abateți de la porunca aceasta, ca să nu crească răul acela spre paguba împăraților." 23. Îndată ce s-a citit cuprinsul scrisorii împăratului Artaxerxe înaintea lui Rehum, înaintea logofătului Șimșai și înaintea tovarășilor lor de slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
Și împreună cu ei erau și proorocii lui Dumnezeu care-i ajutau. 3. În aceeași vreme, Tatnai, dregătorul de dincoace de Rîu, Șetar-Boznai, și tovarășii lor de slujbă au venit la ei și le-au vorbit așa: Cine v-a dat învoire să zidiți casa aceasta și să ridicați zidurile acestea?" 4. Ei le-au mai zis: "Care sunt numele oamenilor care zidesc clădirea aceasta?" 5. Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra bătrînilor Iudeilor. Și au lăsat să meargă înainte lucrările pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
Iuda, la Casa Dumnezeului cel mare. Ea se zidește din pietre cioplite, și în pereți se pune lemn; lucrul merge repede și izbutește în mîinile lor. 9. Am întrebat pe bătrîni, și le-am vorbit așa: Cine v-a dat învoire să zidiți casa aceasta și să ridicați zidurile acestea?" 10. Le-am cerut și numele lor ca să ți le facem cunoscut și am pus în scris numele oamenilor care sunt în fruntea lor. 11. Iată răspunsul pe care ni l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
și mie. 12. Ți-l trimit înapoi, pe el, inima mea. 13. Aș fi dorit să-l țin la mine, ca să-mi slujească în locul tău cît sunt în lanțuri pentru Evanghelie. 14. Dar n-am vrut să fac nimic fără învoirea ta, pentru ca binele, pe care mi-l faci, să nu fie silit, ci de bună voie. 15. Poate că el a fost despărțit de tine, pentru o vreme, tocmai ca să-l ai pentru veșnicie, 16. dar nu ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85089_a_85876]
-
din aer de reuniune), madam Valsamaky-Farfara, în această seară în mod excepțional cu Ioana, fata ei. Era și Gonzalv Ionescu, care nu fusese invitat, dar care, fiind informat de masă, se făcuse a intra întîmplător în grădina restaurantului și ceruse învoire a-și muta tacâmul. Inedit era doar un tânăr inexpresiv, cu obrajii foarte drepți, ca și când mușchii ar fi fost extirpați pe dedesubt, G. Călinescu și căruia Gaittany părea a-i da o foarte mare importanță. Era poate dintre inexplicabilele relații
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. După oarecare codire, dispus și de vin, Botticelli mărturisi că a cunoscut în satul lui o fată căreia i-ajurat să nu se însoare cu altcineva afară de ea. Părinții fetei n-au încuviințat căsătoria, fata trăiește de atunci, cu învoirea lui, cu un altul, el însă, ca să nu-și calce jurământul, n-a făcut cununie. - Bravo, Botticelli! exclamă Ioanide. Merită să închinămun pahar în cinstea cavalerismului tău! Cei trei bărbați ridicară paharul, dar, cum Hagienuș vărsă puțin vin pe pavajul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tine de Romînia? zici tu..." Când făcea însă asta, alte preocupări veniră pe capul lui Ioanide, și scrisoarea rămase nescrisă. La urma urmei, e tot nebună", spuse Ioanide pentru sine și aruncă hârtia mototol în coș. Tudorel tocmai îi ceruse învoirea să-l lase să facă o excursie cu câțiva prieteni. De fapt, mai mult îi notificase, de vreme ce era gata echipat, cu valiza făcută, iar plecarea urma să se producă în aceeași zi. Ioanide n-avea, firește, nimic de zis și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rămânea pe loc. Cred că numai o dată sau de două ori mi-a cerut permisiunea ca între timp, până la ora plecării mele, să lipsească o oră împreuă cu mașina. - În ziua de 4 decembrie a lipsit? - Da. Mi-a cerut învoire să meargă să vadă un prietenbolnav. Cum eu ieșeam de la Casa de Artă pe la opt, opt jumătate, n-am obiectat nimic. - Când s-a întors? - Mult mai devreme decât era de trebuință, pe la șapte jumătate. - Și când a plecat? - Aproape
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Tudorel procurîndu-ți comenzile pe care le visezi tu. Mai zicea că o să te oblige să-ți faci o casă a ta, un palat, cum merită un arhitect, nu să stai ca-n cort, cu chirie sau tolerat. Dar fără învoirea ta nu s-ar fi căsătorit cu Gavrilcea. . - Erminio, treci peste asta. . - Am să-ți mai spun un lucru interesant. Ea zicea că ținela Tudorel fiindcă seamănă cu tine. I-am observat că nu prea vedeam asemănare. "Ba nu, spunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe alții, care pot înțelege. . Ioanide se ridică și după el Tudorel. . . - Te las, zise arhitectul cu un aer concentrat. Îți spun la revedere pentru mine și pentru mamă-ta. Fii calm. Ți-am adus o sticlă de coniac, cu învoirea comandantului. Are să ți-l dea (arhitectul nu exprimă restul frazei: cu puțin înainte de execuție). Apoi Ioanide strânse încă o dată în brațe pe Tudorel și ieși repede din celulă. Când Panait Suflețel află de arestarea lui Hangerliu și de condamnarea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai gândește la ore. Este un om care-ți scoate peri albi." Ca să fim drepți, Gonzalv Ionescu albea destul de vertiginos, și dacă fenomenul nu se observa, asta se explica prin caniția lui. Când stomacul îi fu mai calmat, Conțescu obținu învoirea de a mânca și începu cu o supă de pasăre, fortificată cu țelină și conopidă și îngroșată cu tapiocă. Cu un șervet legat în jurul gâtului, puțin ridicat pe perne, geograful sorbea supa din lingura pe care însuși Gonzalv i-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strânși, și Erminia, păzindu-l, îl auzi distinct numărând neîncetat: unu, doi, trei, patru, cinci. Geograful făcea exerciții de voință, deoarece citise că la această boală rezistența morală e mântuitoare. Gonzalv Ionescu, aflând diagnosticul, se liniști deodată. Ceru familiei Conțescu învoirea să lipsească vreo două zile, spre a se odihni și a-și mai vedea de copii. Hergot și Erminia îl supliniră. Acasă, Gonzalv Ionescu dormi dus o zi și o noapte, apoi continuă o existență tihnită de interior vreo trei-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
papal e mult mai gravă. Moldova a avut trei Domni eterodocși; unul a înființat episcopia romano - catolică a Siretiului, altul și-a dat silință să lățească protestantismul în Moldova, iar despre al treilea, Gaspar Vodă Grațiani, care trecuse chiar (cu învoirea papei) la confesia ortodoxă, cronicarul zice următoarele: "Acest Gaspar Vodă niciodată post nu au avut, ci, pre ascuns, în toate posturile mânca carne. Popor ce veacuri de-a rândul a luptat pentru lege, românii au identificat religia cu naționalitatea și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
n-a putut și nici poate lua vreun angajament, căci o asemenea cestiune nu poate fi tratată decât de cătră puterile centrale ale statului, adecă, de către Adunările țării în unire cu guvernul. Guvernul nu știe așadar nimic. Fără de știrea și învoirea lui se fac toate. Dar cine știe atunci? Maiestatea Sa Regele, ar zice perfizi, carele cu ocaziunea revizuirii voiește să-i deschiză catolicismului o poartă largă în Constituțiunea noastră. Acum catolicismul, mai târziu coloniile străine; încet - încet țara aceasta trebuie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în umbra căruței. Bătrânul intrase în obișnuita lui muțenie care dura ore și altădată zile, altfel era om bun, însă cam aspru, neînduplecat în hotărâri. De acasă mi se dăduse învoire pe trei-patru zile la bucuria de a mânca harbuji pe săturate și pescuitul cu undița în Pruteț. Cu cât coboram în valea Prutului, cu atât căldura devenea aproape de nesuferit. După drum domol de aproape trei ore, ajungem la ogorul "nanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
italienilor stabiliți în acest spațiu moldav, la sfârșitul secolului al XIXlea 5. Deși inițial moșia lui Constantin Prezan era destul de mare, cu timpul, a fost micșorată prin donații, vânzări și, mai ales, exproprieri în conformitate cu legislația României acelei vremi. Prin Legea învoirilor agricole, din 1908, s-au stabilit: prețul arenzii, cuantumul dijmei, retribuirea muncitorilor, constituirea de islazuri comunale, prin vânzarea de bunăvoie de către proprietarii de moșii a unor terenuri. Constantin Prezan a căutat să pună în practică această lege. Prin actul Măsurătoarea
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
să mă asculte. Să știi dumneata că are să vină și ziua dreptății și atunci ai să vezi că ai făcut o mare greșeală luându-te de mine. De când în primărie - instituție publică - n-are voie să intre decât cei cu învoire de la primar? Gândește-te că oamenii se schimbă și nu mai așteaptă învoire de la domnul primar Costache Vultur cu cine să vorbească și cu cine nu. Să știi că nu ești ales primar pe viață. Mâine-poimâine ai să cazi. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
atunci ai să vezi că ai făcut o mare greșeală luându-te de mine. De când în primărie - instituție publică - n-are voie să intre decât cei cu învoire de la primar? Gândește-te că oamenii se schimbă și nu mai așteaptă învoire de la domnul primar Costache Vultur cu cine să vorbească și cu cine nu. Să știi că nu ești ales primar pe viață. Mâine-poimâine ai să cazi. Și nu oricum. Ci taman în cap... Costăchel s-a uitat la oamenii din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
natural. Măicuța își exercită un drept: "Are musafiri în gazdă". Considerațiilor mele etico-sociologice, puțin cam acre, Adela le-a pus o concluzie de o indulgentă ironie: "Sărăcuțele!" Eram așteptați cu prânzul. Am fost serviți aparte, dar maica arhondară ne ceru învoirea să mai aducă, "dacă nu ne supără", încă un "musafir", un "prieten vechi" al ei, domnul Dimitriu. Era un vestit excursionist, un bărbat de vreo șaizeci de ani, dar superb de sănătate și veselie, tăiat în proporții ciclopice, cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
voiam să cuget nimic, pentru că simțeam că o idee inamică se încearcă să izbucnească în conștiință, ideea care mă chinuiește acum și se rezumă simplu detot: I-am sărutat mâna și brațul ca un amant... Cu ce drept? Cu dreptul învoirii ei postume? Dar ce putea sa facă? Putea aduce ea un afront, cu atât mai dureros cu cât faptul era mai grav, "maestrului" pentru care are stimă, admirație, simpatie, recunoștință? Și căruia cochetăria și rarele ei abandonări sufletești (poate simplă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
feciorii nu se răspundea, neputând să le sufere nevestele ; pe babă o băgase demult în pământ iar deatunci nici un suflet nu s-a mai aciuat pe lângă el. La căpătâiul moșneagului zăcea o cană jegoasă, de la o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de paraclisier, se auzi clopotul la biserică. Babele se opriră din sporovăit și, înfiorate, își făcură cruce. - Dumnezeu să-l ierte - Dumnezeu să-l ierte ! răspunseră toate în cor și, pe ascuns, stupiră într-o parte. Ca și cum ar fi avut învoire de la un lucru oprit, dintr-o dată, toate babele începură a-l vorbi de bine. Haitele de nurori i-au mâncat bătrânețele. - Ar mai fi putut trăi, hăt bine, de-ar fi fost cine să-i aibă grija. - A fost
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, și îngăduia să se facă semne și minuni prin mîinile lor. 4. Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, alții cu apostolii. 5. Neamurile și Iudeii, în învoire cu mai marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre. 6. Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta, și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]