4,345 matches
-
un proces. Câte idei, atâtea procese, atâtea partide de șah. Făceam exact același lucru ca atunci când jucam pe rând, tot eu, cu piesele albe și cu piesele negre. 3. Această nebunie a mea era chiar mai tiranică decât aceea a șahului, mai devoratoare. Cu timpul nu m-am mai putut limita la idei. Am trecut la întîmplări reale. Căutam peste tot pretexte pentru aceste "partide". Când le găseam, mă documentam, întrebam pe unul, pe altul, mă duceam și citeam prin biblioteci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întrebam pe unul, pe altul, mă duceam și citeam prin biblioteci, căutam în colecții de ziare, mă interesam, dacă era cazul, de jurisprudențe. Când aveam toate amănuntele, mă închideam în casă. Mă așezam pe pat, ca pe vremuri când jucam șah, și începeam procesul. Audiam martorii, ceream probe, dădeam cuvântul acuzării, rosteam rechizitoriul, dădeam cuvântul apărării, rosteam pledoaria avocatului și pe urmă deliberam. Totul în gând, bineînțeles. Uneori procesul dura câteva zile. Nu ieșeam decât ca să-mi cumpăr ceva de mâncare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mergea ușor, aveam chiar o mare voluptate să mă prind în capcană ori să combat argumentul pe care-l găsisem înainte. Eram necruțător și când pledam contra și când pledam în favoarea acuzatului. Eram chiar mai pătimaș decât altădată când jucam șah. Atunci, rezultatul partidei nu însemna nimic. O victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era vorba de dreptatea sau nedreptatea care se putea face unui om. Nu mai erau niște
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
victorie a albului sau o victorie a negrului n-avea nici o importanță. Acum era vorba despre oameni. Era vorba de dreptatea sau nedreptatea care se putea face unui om. Nu mai erau niște piese de lemn pe o tablă de șah, ci cauza și soarta unui om. "Mat" putea însemna, în mintea mea, moarte sau închisoare. "Remiză", dosar clasat în lipsă de probe suficiente. Când ajungeam la sentință, era un adevărat chin. Zile întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
da o sentință. Ați înțeles, cred, că fiecare proces al meu eșua și că eu nu făceam decât să ating inutilitatea perfectă, zădărnicia absolută, combătând fiecare adevăr în care credeam. Din scop, aceste procese deveniseră metodă. Pe vremuri, când jucam șah, câștigam ori cu "albele", ori cu "negrele". Foarte rar se întîmpla ca partida să se termine remiză. Acum nu mai existau decât "remize", eșecuri. De orice cauză mă apropiam, o transformam în impas iremediabil. Pe talgerele balanței dreptății nu era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au devenit și mai necesare. Într-un ungher unde erau aruncate hârtii, reviste și manuscrise vechi, am găsit niște zodiace. Am vrut să mă apuc să studiez temeinic zodiile și, probabil, aș fi făcut o nouă pasiune, ca aceea cu șahul, dar m-a iritat un amănunt. Mi-am zis că zodiacele uzează de o șmecherie cam ieftină când, ca să ne gâdile vanitatea, ne pun alături de nume cu rezonanță. În zodia mea, zodia Racului, s-au născut Proust, Rousseau, Kafka, Rembrandt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care considerăm că e normal să ajungem. Și o mlaștină unde ne atrag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane și am trăit așteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu. Aici l-am văzut limpede, ca pe o tablă de șah. De o parte peronul, de cealaltă parte orizontul. Și între ele, ceasul care mă calcă pe nervi. Eleonora zicea că nu vroia să poarte un cercel de aur și altul de tinichea. În schimb, eu n-aș putea proceda altfel
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în zare. "Spre pădure. Apoi aud ciorile cârâind. Îmi amintesc de procesele pe care le-am judecat. Pe eșafod și-au făcut ciorile cuib, toată lumea e inocentă. Singurul vinovat sânt eu. Nebunia de a face din orice o partidă de șah m-a transformat. M-am sfâșiat singur și acum nu mă mai pot reuni. Așa au apărut cele două părți ale mele, pe care le-am numit Dumnezeu și Fiara. Nu mai am altă șansă decât să încerc să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pentru bărbați. Mie îmi convine. Dacă nu știm cum au luptat strămoșii nu vom putea explica școlarilor cum de mai existăm și ce au ei de urmat. Și am mers la tablă și le-am pus ca pe cutia de șah și trupe și căruțe și tunuri și apă și mlaștină și ce și cum. Nu știu ce-a mai fost, adică nu mai are importanță. Eram afară, respiram și mă întrebam de ce domnul Mămăligă zâmbea cu gura până la urechi. Luasem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
din apă, plaja era aproape goală. Lumea fuge de soarele brutal și se grăbește la masă. Eu mănânc printre ultimii, în seria a doua. După-amiază, pe la cinci, mai înot o jumătate de oră, apoi casc gura la cei care joacă șah pe terasă ori citesc. După cină, ies să fac un tur pe faleză... Pare cam monotonă o asemenea zi, dar asta nu mă supără. Se întîmplă aici ceva, aproape inexplicabil, care ține parcă de taumaturgie... În fine, să mă apuc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
băutura magică împotriva tristeții folosită de vechii greci (cu destul succes, probabil, de vreme ce o beau nu numai muritorii de rând, ci - dacă ne luăm după Erasm - și zeii). Îmi vine în minte un tablou al lui Tonitza unde Me-listo joacă șah cu un oarecare. Mefisto e îmbrăcat în redingotă neagră, are un ac de aur înfipt în cravata roșie și clasicul cioc negru. El a făcut o mutare pe tablă și a ridicat mâna, într-un gest de o eleganță obraznică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
falsifica. Umbrele din grădina vilei fac faleza să pară și mai însorită. E aproape strălucitoare. Și copleșită de liniște. O liniște profund diferită de cea a unei păduri răcoroase sau a unei camere pline cu cărți. Pe terasă se joacă șah și se stă la taifas. " Vreți să vă ghicesc în cafea?" mă întreabă, râzând, soția unui prozator. "Nu, doamnă, mulțumesc". Nu-mi place ideea că destinul meu zace într-o ceașcă de cafea. Deși, în privința aceasta, trebuie să admit că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ajunge vreodată în acest oraș. Never say never, zic englezii. Să nu spui nicio-dată, "niciodată". Dar mă tem că această mică superstiție nu mă va ajuta să înlătur părerea de rău. După masă, renunț la o lungă "abstinență" și joc șah. Constat, însă, că nu mai am suficientă răbdare. Și nici nu mai cred că e o probă de inteligență să învingi într-o partidă de șah. Problema e cum să ne omorâm timpul. La difuzoare ni se explică de ce nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să înlătur părerea de rău. După masă, renunț la o lungă "abstinență" și joc șah. Constat, însă, că nu mai am suficientă răbdare. Și nici nu mai cred că e o probă de inteligență să învingi într-o partidă de șah. Problema e cum să ne omorâm timpul. La difuzoare ni se explică de ce nu mai mergem la Salonic. Furtuna e prea mare pentru vasul nostru, Comandantul a fost nevoit să ia "pentru securitatea noastră" decizia de a rămâne "la ancoră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în lumea de Dincolo, rămânându-mi dator. Despre fiul bancherului Nic am aflat mult mai târziu din scrierile consăteanului meu I. N. Oprea care i-a fost coleg de bancă la Liceul „Codreanu” din Bârlad și că era campion la șah, nu însă și la învățătură... Prin anii ’70, întâmplător am avut o discuție amicală cu regretatul dr. Ion Popa - cunoscut în Bârlad - și cunoscut apropiat în calitatea lui de ginere al preotului Const. Pricopescu din Priponești. Venind o dată vorba despre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei bătălii pe care ei o purtau În joacă Împotriva scurgerii timpului, Împotriva tuturor lucrurilor care nu erau la fel ca ei; Își făcea apariția Juan Lucas și o săruta pe frunte, sub bucla rebelă, pe Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întrista la gîndul că toți cîinii ei, toți cîinii pe care-i avusese de cînd se știa nu făceau, puși la un loc, cît un Juan Lucas, care juca la fel și În casa ei din Barranco acel joc de șah cu piese moi de pluș, În care rege, turnuri, nebuni, cai și pioni se amestecă din necesitate și plăcere, pentru ca totul să continue la fel ca pînă atunci, pentru ca totul să Înainteze la fel ca Juan Lucas acum, după ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pas sigur și Îmbrăcat În alb din cap pînă-n picioare, Îndreptîndu-se spre Mercedesul care-l va duce În oraș, În centrul Limei și-l va lăsa În fața clădirii trustului, unde va avea loc o ședință a consiliului de administrație, șah mat. La ora aceea apărea uneori marele Bobby, pentru scurt timp la Lima și nu știa să spună altceva decît: mamă, am nevoie de bani. Susan se speria Îngrozitor fiindcă băiatul ăsta cheltuiește din ce În ce mai mult, deși pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tacit să nu ne-ndră gostim unul de altul dar probabil că, fără să-mi fi dat seama, eu sau ceva din mine transgresase limi tele impuse. Eram într-un parc mizer și pustiu, spri ji niți de o masă de șah din ciment. Am condus-o acasă, ca-ntotdeauna, ne-am sărutat ca-ntot dea una, nu ne-am spus adio, nici măcar la revedere, apoi nu ne-am mai văzut niciodată. Avionul ei a decolat de pe o pistă acoperită de brumă, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
complicate și de neînțeles. Pentru că își desenează și-și pictează fețele cu atenția concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru subți rime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetițe. Pentru că-și ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă șah, whist sau ping-pong fără să le inte reseze cine câștigă. Pentru că șofează prudent în mașini lustruite ca niște bomboane, așteptând să le admiri când sunt oprite la stop și treci pe zebră prin fața lor. Pentru că au un fel de-a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
are rost să mai lungim enumerarea, căci, cum spuneam, rezultatele vorbesc de la sine. De asemenea, liceul nostru se mândrește cu nenumărate alte premii, cum ar fi șase locuri I la concursurile pe meserii, locul II pe țară la echipe de șah, locul III pe județ la handbal, succese a căror simplă enumerare n-ar face decât să plictisească. Totuși, în ciuda acestor rezultate meritorii, nu toată lumea își aduce așa cum trebuie aportul la sporirea continuă a bunului nume al Liceului... Sunt, nu puține
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dornică de sex, mă lăsa să-i studiez trupul, și-l lipea flămândă de al meu. Am luat-o de mână și am dus-o pe banca de sub platou. -Credeam ca bănuiești de ce. Mă simțeam exact ca un jucător de șah foarte sigur de mine căruia i s-a luat regina dintr-o singură mutare. -Pentru că eu joc tot timpul teatru, și pe scenă, și în viață... -Știi bine că nu te cred. -În slujba cui ești? mă iscodi ea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
al realității care ție îți lipsește cu desăvârșire. Am în mine sângele unui voiajorist. Mă plictisesc imediat într-o țară și trebuie să plec numaidecât într- alta... -Dar e groaznic, observă ea. Doar nu suntem pioni pe o tablă de șah. -Nu trebuie să mă iei prea în serios. -Am început să-mi dau seama de asta. Nu știu cum se face, dar am o dexteritate genială în a alege bărbații nepotriviți.Tot trecutul meu dovedește acest lucru. -Vreau să spun
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
prost. Era din nou tăcută și gânditoare. -Ți-ai cam pierdut răbdarea, nu? o tachinam eu. - Îți cer prea mult, dar te iubesc la fel de mult... Am urcat tăcuți scările unul lângă celălalt. Era ca și cum aș fi început o nouă partidă de șah, dar nu pentru a câștiga, ci pentru a vedea ce mișcări face adversarul. Când am intrat în cameră, s-a repezit în brațele mele. Nu m-a sărutat. S-a lipit strâns de mine, ca și cum ar fi vrut să fie
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Oare zodia noastră știe oricând unde se ndreaptă al nostru mers?!?. Oare în faptă, simțire, gând, depindem de astrele din univers?!? Ascult muzică de Chopin și de Bach, eliberându-mă de al întrebărilor greu; pe-a vieții noastre tablă de șah mută piesele doar Dumnezeu. Această convingere mă liniștește și ntinerește cu toate comorile în câmpul care-nverzește, și leagă rodu-n livezi și leagănă florile. Îmi vine să scriu fără oprire un imn de laudă Celui de Sus alungând răul din
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]