9,824 matches
-
sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Șoptii: "Melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Crăciun și se aude: Marire-n ceruri, Pace pe pamânt! iar eu privesc spre bolta înstelată și văd, Isuse, ochi de legământ. Ah, simt cum inima se frânge-n taină, cum se preface-n pulbere de foc abia de pot șopti printre suspine: - Eu Te iubesc și-ndată îți fac loc. -Te rog să intri-n casa mea Isuse, e cald și văd o masă pregătită, azi port în mine bucurie mare, dac-ai veni, aș fi o fericită! Să Te
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
fost atâtea zile minunate pe care le-am trăit mereu intens, cu inimi de dorinți înflăcărate și visuri ce aveau mereu alt sens. Cât te-am iubit o știe infinitul, căci pân’ la el iubirea-mi ajungea pentru-a-mi șopti cu drag,că-s fericitul care-a găsit cea mai frumoasă stea! 22ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Stea / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2214, Anul VII, 22 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anatol Covali
STEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364291_a_365620]
-
limitele lui „hic” (aici) și „nunc” (acum). Granițele spațiale și temporale ne transpar - o spune poetul - „înfrigurate...” Cât de sacrală este această finitudine! Merită să trăiești, „total, dar nobil, în prezent”, precum glăsuiește Homer. Da! „Poți visa!...” (Om și Univers), șoptește poetul. Visul - dorință crescătoare - se răsfrânge asupra sinelui ca o „împărtășire nelimitată...”( Emil Cioran) Te poți aventura pe „cărările / din veșnicia / privirii..”, îți poți permite să realizezi conotații între micro și macrocosmosul creator, îți poți permite și-acel impuls de
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
mi cinci lei”. Era dispus să aștepte și nu reacționa violent la refuz. Dacă observa o mică reacție de contrarietate, cum că „Nu se cade, domnu' Pâcă”, nu ceda ușor. Se apropia și mai mult de urechea respectivului și-i șoptea: „Sss ... Il y a des mitocains qui comprennent ... ” Și puteai să nu-i dai? Cu cinci lei își asigura șnapsul, era o nouă lovitură dată „mitocanilor” și regimului, la care Pâcă nu medita defel. Reușise să tipărească un singur volum
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dunga, Răzleți ne trece-n seară de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și-n noaptea asta să... rămâi cu noi. LOVE CAME UPON ME Love came
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
tine dar au reușit să scape de păcate. Când nu vei mai avea pietre să mai pui în zid, eu voi veni să te duc acolo. Ai încredere în mine. Cum pietrele se mișcau nelinitite în zid și i-au șoptit femeii: - Nu-l crede, tot ce ai este trecutul tău, adică noi, pe când ziua de mâine nu știi dacă va mai veni. El le-a privit cu dispreț și le-a spus pe un ton aspru: -De astăzi înainte vă
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
Acum știu că meriți tot ce este mai bun și frumos pe lume iar eu voi păzi de acum încolo sufletul tău. Ești binecuvântată! Ea l-a întrebat mirată fără să deschidă ochii. -Care sunt acele cuvinte? Îngerul i-a șoptit blând. -Te iubesc și iartă-mă. Acum te las pe locul tău dăruit de Dumnezeu. Femeia a deschis ochii și s-a trezit înconjurată de oameni care o priveau cu dragoste și i-au spus în timp ce o îmbrățișau. -Bine ai
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PORTRET CU AROMĂ VECHE Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Portretul tău abia șopti, În briza nopții stă gravat, Pe umedul nisip de valuri netezit. Acolo, visul meu a naufragiat. Și tinerețea mea, epavă eșuată, Abandonată amforă-n nisip, Treceai și tu pe-acolo câteodată, Și strecurai o șoaptă pe-al meu chip. La
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
nici măcar seara Când petalele îmi căzură el mă privi îngrozit Unde ești tu frumoasa inimii mele Și nerecunoscându-mă s-a îndepărtat Frumusețea o auzem plângând înăuntrul sufletului meu Drumul în doi are nevoie de altfel de ochi mi-a șoptit Omul Și atunci abia l-am văzut pe Adevăratul Sortit M-a privit, mi-a zâmbit Și mi-a spus fără să stea pe gânduri Tu ești femeia lângă care vreau să mă prindă capătul de drum, Ești sufletul meu
SUFLETE PERECHE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364527_a_365856]
-
a dezbrăcat... În timpul acesta, cât ea se chinuia să scape de emoții și rușine, el intrase în cadă și dăduse dușul la presiune maximă, după ce golise aproape o jumătate de sticlă de șampon în apă. A întors-o cu spatele la el șoptindu-i să stea cuminte ca să o spele. Cu un braț ținea fata, peste mâinile ei așezate din nou pe piept, iar cu celălalt plimba buretele ușor, calm și calculat, prin mișcări largi, pe tot spatele ei micuț, coborând spre mijloc
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
în brațe. S-a încordat și a reușit să se stăpânească. A trecut buretele peste mijloc încet, rar, fără grabă, coborând mai apoi pe pulpe, ținând-o strâns cu brațul stâng de mijloc. A introdus mâna cu buretele printre picioare, șoptindu-i să le depărteze ca să o poată spăla. Ea a reacționat pozitiv, ca un automat, fără să poată gândi. Acolo a lăsat buretele scăpat în apă și a frecat-o ușor cu palma într-o mângâiere prelungă. Palparea acelui loc
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
să tremure. Aplecat asupra ei, i-a sărutat umerii și gâtul, ușor, ca într-o trecere întâmplătoare, strângând-o cu ambele brațe. Simțind-o cum se încordează și începe să-l împingă cu palmele ei firave, a început să-i șoptească la ureche, străduindu-se să fie blând, mai blând decât credea că poate fi: - Ești tare frumoasă, fetițo! Ești ca o păpușă și îmi place să te strâng în brațe... Să nu-ți fie teamă, că nu-ți fac nimic
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
ești ca nouă! După ce-ți aranjezi tu părul, vei fi cea mai frumoasă fată din oraș, cu cel mai frumos corp de domnișoară și cu cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut la viața mea, i-a șoptit el, frecând-o din ce în ce mai liniștit și metodic, pe măsură ce-și revenea din sperietură. I-a mai vorbit în felul acesta câteva minute, timp în care a eliminat și ultima picătură de apă de pe ea, apoi i-a frecat părul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
l-a văzut intrând în sala de judecată pe avocatul acuzării. Înalt și suplu, purtând semeț roba și privind de sus pe cei doi jandarmi care l-au salutat cu respect, nu vedea pe nimeni. - Stai, nu mai vorbi! a șoptit ea imperativ, strângând-o pe Violeta de cot pentru a o atenționa. Am să merg în sală... Să văd ce pot aranja cu doamna judecător. Să intri și tu la trei-patru minute după mine. Te așezi pe o bancă. Te
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
-mi rămână treze. De-o fi să trec spre lumea cea nefastă, Femei să am în jur ca fulgul de ușoare Să nu simt că îmi sună ceasul de plecare Să-mi pară ca trăiesc din zile cea mai fastă. Șoptiți-mi la ureche doar vorbe de iubire Turnați, turnați în cupe să mor de fericire. Referință Bibliografică: Turnați in cupe ,să mor de fericire ! / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi
TURNAŢI IN CUPE ,SĂ MOR DE FERICIRE ! de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361416_a_362745]
-
și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului șoptesc de răzbunare cu pârjol, iar muma fetii o strigă-n rugă să se-ntoarcă acasă... Beiul ordonă să se oprească-naintarea și se întoarce singur cu brațele întinse înspre fată. În sinea lor cei doi își cugetă în scurt ce
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
dor ... În gara prăfuită de-atâta așteptare citeam răvașul care mi-l adusese vântul, era o filă care, căzută în uitare cu buze sibiline tot săruta pământul. Atunci cu grija-n suflet l-am netezit pe frunte și i-am șoptit cuminte al lumii vechi descânt, i-am pus pecetea gurii izvorului de munte și flori de iasomie și dragul din cuvânt. Apoi, în trenul care pornise-ncet spre tine, l-am așezat pe-o bancă din cel dintâi vagon și
ÎN GARA CU DOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361439_a_362768]
-
gata să îmi iasă din piept. -Haide!...și o văd prin perdeaua de lumină, goală și strălucitoare, îmi face semn cu o mână, cu cealaltă își descoperă chipul, trecând prin păr degetele superb șlefuite, haide să mergem, este timpul... îmi șoptește surâzând. Cu suflarea tăiată mă ridic, îmi impun calm, mă clintesc, tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
pe aici, dacă vrei să știi, s-a arătat Mariana nepăsătoare. - Măi, tu ascunzi ceva. De cum ai venit te-am mirosit. Nu ești ca de obicei. Parcă ai câștigat la loterie... - Nea Vasile, dacă promiți că nu spui nimănui, a șoptit ea prinzându-l de braț, îți spun cea mai tare bombă. Promiți? - Hai că m-ai făcut curios. Bine, bine promit, poți să spui, a adăugat imediat sub presiunea privirilor ei interogative. - E ultima săptămână pentru mine aici. De luni
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
de undeva? Cum să poți crede așa ceva, pară ea cu nesiguranță în glas, înroșindu-se. - Nu mai fi așa de pudică. Și eu am trecut de multe ori prin aceste clipe excitante. Le cunosc savoarea. Să-ți spun un secret, șopti ea la urechea Almei, când mă visam în brațele cuiva de care mă îndrăgosteam, noaptea simțeam nevoia să mă mângâi pentru a mă răcori. - Am spus eu, tu ești dusă de tot Emma. - Am doar optsprezece ani și simt cum
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
În timpul acesta bandiții complotează. Putem să asistăm la discuțiile lor, pentru că autorul șștie cum să tensioneze acțiunea, și aici este vorba de talent, desigur: „Într-o cameră denumită discret „oficiu”, dintr-o discotecă de cartier, Beșleaga Gigi - „Amorosu” discuta pe șoptite cu un individ scurt, lat, gras; fără a fi prorpiu-zis obez, individul era: îngrozitor de voinic și, cumva, voluminos. Lumea îl cunoștea după o poreclă care-l definea perfect: „Jean-Capabilul”. Iată dedesubturile afacerii: „Clădirea, mai cunoscută prin cartier sub denumirea de
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
îi saltă umbrele în inima văzduhului ascult muzica. este o rană liberă când cicatrizarea se apropie de final și ecoul întâmplărilor nașterii ei se pierde încet aerul își cântă geometriile în piatra de sub saltul picăturii de apă mergi mergi înainte șoptesc umbrele râului prin aer știu știu umbre că mă urmăriți în gaură de șarpe dacă mă strâng încolăcindu-mi gândul ca o sabie vor străluci prezentul și strigătul păsării din covrigul în care mă transform mai lasă-mi secunda fugară
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
simțea ardoarea hulpavă din ochi, din suflet, însă încerca să nu-și piardă calmul. Arion, fremătându-și nările, se apropie de ea: - Îmi ești datoare! zise scurt. Să nu uiți asta niciodată! Ți-am redat libertatea pentru că te iubesc! mai șopti apăsat, prinzând-o de după umăr și silind-o să se întoarcă cu fața spre el. Neavând încotro, femeia îi întâlni buzele flămânde și pe dată îi năvăli în nări mirosul puternic de parfum bărbătesc pe gât, pe brațe... Avea senzația
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > TE DORESC! Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Ah! Câtă dorință ascunde privirea ta! Cât ți-ai dorit să îți șoptesc iubirea mea; Și buzele uscate, să atingă obrazul tău Și dacă ești trist, să plângi pe umărul meu. Și inima ta să bată numai pentru mine, Cu mâna tremurând atinge-mă iubire! Și degetul, pe pe buze, s-alunece ușor
TE DORESC! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363962_a_365291]