18,529 matches
-
zi la alta, ci ca o predestinare inexorabil impusă. Indiferent de orientările politice și viziunea care au existat ori există și în prezent, aceasta a fost România, iar realitatea rămâne ca un datum element obiectiv pe care nu îl putem șterge, la fel ca și activitatea diplomaților respectivi. În epoca evocată, România a traversat o perioadă de incertitudini și de mari încercări, iar reprezentanții diplomatici au fost cei care le-au resimțit și perceput în mod direct și nemijlocit, le-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
zîmbit nimeni. Spre sfîrșitul emisiunii, am reușit să intervin încă o dată: Sînt, le-am spus, pentru o critică dreaptă a neajunsurilor, limitelor, minusurilor românești. Dar dreaptă să fie, nu nedreaptă. Am citit în "Ziua" că, la Sîmbăta-Bihor, preotul greco-catolic a șters numele eroilor ortodocși de pe un monument ridicat de ortodocși. "Evreu, român, maghiar, tot erou e", s-a mîhnit preotul ortodox, că tot vorbim de intoleranța românilor. Asta-mi aduce aminte de protestul evreilor, cînd, la Auschwitz, au apărut cruci. Crucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bucuria era reținută; vorbea din ce în ce mai puțin) "mormântul haiducului". Găsise, săpînd adînc, o sabie, cîțiva bani de aramă, un coif... L-a pus pe cap și o dungă de rugină i-a curs pe fruntea jilavă. Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute, de sălbăticiune. Mi-a părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
culți, în numele "moralei proletare", preț de jumătate de secol și mai bine. Vergangenheitsbewältigung " Nu spera cînd vezi mișeii La izbîndă făcînd punte Te-or întrece nătărăii de ai fi cu stea în frunte". M. Eminescu, Glossă 24-25 august, 2001 Am șters din agendă numele unui prieten murit. Casc ochii pe geamul mansardei, dînd, de capul lui, spre cimitirul Eternitatea. Iarăși mi s-a scufundat flota. "În-țe-lep-ciu-ne", Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a fost altfel decît în criză romanul, întreaga lui istorie?). Cu pixul favorit, cel galben, inscripționat live free or die. Cine spunea că o carte bună se scrie cu un pix ieftin? Altfel, după cum se poartă moartea asta (prea des șterg din agendă numele prietenilor muriți), n-o să mai apuc să-l termin. În loc să fac ce trebuie, urc scara incomodă a mansardei, repetînd treaptă de treaptă versul lui Blaga: "(...) păduri ce ar putea să fie, și niciodată nu vor fi; (...) păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sînt în relații excelente cu el și cu inginerul silvic. Rogu.te, scrie.mi". Să înțeleg, să înțeleg de ce m-a pictat așa, să înțeleg. "Nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri, să-ți despici mințuca, se aude vocea. Ăsta îți șterge sexul de praf ca pe-o mobilă veche. Nu, nu trebuie să faci cine știe ce presupuneri. Toată viețuca te-a obsedat cum te văd ceilalți". "De ce oare? Pentru că "te vezi mai bine în ceilalți"§§§§§", intru eu în dialog. "Despre Rusalin știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
varianta, cum scrii, așa dormi: în liniște ori ba. Îmi trag bereta pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îmi trag bereta pe-o parte. Mă analizează din poziția prea-drept, prea-dreaptă. Nu mă simt prea grozav cînd îmi aranjează/ corijează din ochi maxilarul. Cînd brațul întins înainte încearcă să-mi șteargă o cută din colțul gurii. N-o poate șterge. Mai bine crăp decît să mă victimizez ori să mă las compătimită de Rusalin: Puțin îmi pasă de compasiunea față de ridurile mele. Și nu mă mai picta atîta. Asta am venit să-ți cer. Nu ți-a trecut prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
multe nivele. Asta poate fi foarte reconfortant zi cu zi în lume, în contextul marii noastre singurătăți. Într-o zi, am întâlnit-o pe stradă. Nu ne mai văzuserăm de multă vreme. Ne-am îmbrățișat copilărește. Escapada sexuală s-a șters complet din mințile noastre, mai exact nu s-a șters, dar s-a voalat, ca o peliculă veche de film la care nu mai privește nimeni. M-a invitat la o cafea. A început în stilul ei direct și ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în lume, în contextul marii noastre singurătăți. Într-o zi, am întâlnit-o pe stradă. Nu ne mai văzuserăm de multă vreme. Ne-am îmbrățișat copilărește. Escapada sexuală s-a șters complet din mințile noastre, mai exact nu s-a șters, dar s-a voalat, ca o peliculă veche de film la care nu mai privește nimeni. M-a invitat la o cafea. A început în stilul ei direct și ușor afectat. Din câteva cuvinte, mi-am făcut o idee: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am descurcat onorabil și mai ales original! (Judecătorul continuă să dea din cap în ritmul muzicii și stă cu ochii pironiți în ceafa Philomenei. Nu pare deloc interesat de conversația dintre Dora și Philip. Philomena este vizibil tulburată și se șterge la ochi cu șalul, dezvelindu-și ușor o aripă.) Judecătorul: Doamna Philomena, îndrăznesc să fac remarca că anumite transformări bizare au survenit și în fizicul dumneavoastră. Pesemne relaționarea dumneavoastră puternică cu soții Philip să fi condus la aceste modificări!? Philomena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
repercuta asupra piesei, poate o schimbare nefastă de destin. Scena 10 (Reapare Pulcheria în mijlocul scenei cu floarea-soarelui în mână. De data asta, veștejită și capul arcuit în jos, întors de la soare. Ea are lacrimi în ochi, pe care și le șterge îngropându-și din când în când fața în profilul răsucit al florii. Izbucnește printre lacrimi...) Maurizio a fost detașat cu serviciul să lucreze în străinătate pentru câțiva ani. Nu a putut să refuze ca să nu riște pierderea slujbei. Săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sunt deosebit de familiare, ca și când le-aș fi cunoscut cândva foarte bine, dar nu-mi pot aminti nimic despre ele. Ca și cum mai mulți timpi paraleli, mai multe variante ale existenței mele s-au cumulat și suprapus aici. Memoria lor s-a șters, dar nu și amprenta lor. Totuși, de ce sunt atât de mulți necunoscuți familiari și atât de apropiați? Toți acești cunoscuți nu-ți vorbesc, dar îți zâmbesc cu zâmbetul ce l-ai cunoscut odinioară. Oare în afara acestui spațiu îi voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa, te vedeam lângă mine, Infinitul meu Iubit. Nu se poate ajunge în Rai decât anihilând răul și răul lumii e Mioara, pe care o voi arunca în paranteza uitării, să o roadă pamfletul acid, să o topească, Lavoisier va șterge din concluzia sa filosofică asupra materiei totul se transformă. Eu îl contrazic întru totul! Nimic nu se câștigă, totul se transformă în... nimic! Așa va trebui să fie Mioara. Se va dovedi că nimicul există, va fi forma sa materială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din preaplin. Viața înseamnă, la urma urmei, totalitatea picăturilor acestor ape ale vieții, fericirea mărunțită înseamnă volumul ei final, totalul, după parcurgerea în ecuație a atâtor necunoscute care se amplifică, creează alte întrebări și soluții, tablele pline culisează, trecutul se șterge pentru ca să elimine balastul, acum funcția își arată clar algoritmii și de aici până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete de consumat. Dar jos de tot va străluci ultimul acord din Marea fugă în Si Bemol major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum, femeie la vârsta a treia a vieții? Pare că sunt tot eu, puțin mai tânără, în rochie de mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
capul pe spate, privi fără să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai lui îi era dat, Puterea de a ști, și, pentru că îi pătrunseseră violent secretele îndoielii, îi șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila. Doamne, dacă sunt sechestrată înainte de naștere, poate voi fi liberă după aceea! Vreau să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor nesecat pentru Povestitor, devenise un canal de irigație, în care se adăpa fauna bipedă de Bărăgan. Chiar dacă progeniturile navigau pe internet, tot internet-ul orașului era mai viguros, pentru că ștergea violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de turmă al brăileanului pentru care valul noului însemna termopane la cavouri. Și cum magazinele de materiale de construcții erau îndesate pe metru pătrat, cu marfa expusă pe trotuar, ca mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
antena parabolică își deschide gura spre cer. În biblioteci zac cartonate tomuri marxist-leniniste. Steagul roșu sovietic înfipt în vaza cu flori, pozele de combatanți din războaiele mondiale și decorațiile generalului Averescu precum și crucea de fier hitleristă. Copiii uită să-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită golite de idei la ecranul cu femei îmbrăcate în valută. La patru stații de autobuz în afara cartierului, urlă sfinx-ul brăilean, așteptându-și veșnicia pe care orășenii o clădesc de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luptă acerbă cu finalitate cauzală. Scrisoare în Fa verde E ram în lumea cea mai de jos, cu timpul dens, fraza scrisă cuprinde gândul care i-a dat naștere, conjuncțiile, prepozițiile, cuvintele corecte și cele greșite, înțelesul alături de subînțeles, semnele șterse cu o linie sau hașurate, parantezele, finalul nesigur, punct sau întrebare, exclamare sau punct și virgulă. O frază scrisă sau vorbită dura zece ani aici și un minut deasupra. Dacă sus ai explica ceva ajutat de gest, ca prelungire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu. Furam ceea ce-mi lipsea și, cu timpul, îmi voi sorbi simțurile, apoi viața. Nu pot să iau cauza care i-a creat starea de Mamă. Nu pot să-i iau decât efectul, deși eu voiam să o anihilez ștergând-o din lanțul trofic până la începuturile sale. E o specie care există datorită nouă, privaților de libertate. Fără noi s-ar anihila de la sine. Răspunsul la toate întrebările mele mi l-a dat moartea dudului din spatele grădinii. În locul lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cunoașterii. Împrumutându-le rețeta introspecției, voi crea-o pe a mea, cu gust propriu, dar cu aceeași apă filtrată prin înțelepciunea lor. Aveam costumul perfect al cosmonautului pe tărâmul planetei-gazdă. Detașată de mine, mă cercetam, mă inspectam și mă conspectam. Ștergeam imaginile neconcludente din trecutul meu, stereotipe, fără culoare, fără vâsle în apa repede a vieții. Adăugam puțin, foarte puțin, aproape ca o atingere de sărut, ca o umbră de înger, ca o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o cacealma! Într-adevăr, pe autostrada creată ad-hoc înaintau patru trailere cu utilaje de la cele două laminoare dezmembrate imediat după Revoluție. Un șofer gras coborî din cabină și arătând spre fabricile bucăți, spuse cu mândrie: Pentru baricada grâului și-și șterse ceafa groasă cu o basma înflorată. În câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda și-au închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]