3,030 matches
-
dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul Îi aruncă o privire lui Michel, rămas lângă el, năucit. — Mereu aceeași poveste..., mormăi el. Nu se pot abține, trebuie să privească. Un sicriu nu rezistă douăzeci de ani! mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amplasament. Terminându-și treaba, se Îndreptă de șale, se apropie. — Vă simțiți bine? Michel făcu semn că da. — Piatra de mormânt va fi mutată mâine. Semnați În registru. Deci asta era. După douăzeci de ani, asta era. Oase amestecate cu țărână, și firele de păr alb, incredibil de multe și de vii. O revedea pe bunica brodând În fața televizorului, ducându-se la bucătărie. Asta era. Trecând pe lângă Bar des Sports, Își dădu seama că tremură. Intră, ceru un pastis. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
auzise cum Îi spun: frumoasă, dar n-a știut ce să facă dacă aude ceva ce nu pricepe. Prin urmare, s-a repezit la oameni și a Început să arate În sus, spre cer, iar ei s-au trântit În țărâna dintre găurile la care tu nici nu te gândești că, odată, Înainte de a pleca eu la drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una dintre formele perfecte pe care le zărisem pe pietrele ce străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac, așa că l-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fel de zi fusese aceea, căci altceva mi-a rămas În minte. După ce s-a lăsat seara și am intrat În gaura ce avea să-mi fie de-aici Înainte casă, l-am văzut pe Unu cum scrijelea ceva În țărâna de lângă vatră. Îi chemase pe Marea și Omăt lângă el și le tot spunea: - Aici e Krog, și le arăta semnul pe care Îl făcuse de atâta amar de ori Enkim, de ajunsesem să-l bănuiesc că mă dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
semnele alea și am văzut că sunt tare bune, chiar dacă nu aduceau deloc nici cu Krog, nici cu Enkim. Numai că eu eram atât de bătrân, Încât am lăsat În seama pruncilor să se joace și să scrijelească semne În țărână. Și, câte zile am mai avut, m-am tot uitat la ei cum s-au Îndemnat unul pe altul să scrijelească semne pentru cuvinte. FILENAME \p D:\Carti editura CR\Vindecatorul\Surse\Listat\VINDECATORUL complet.doc PAGE 175
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care ne vrăjeau, ne rețineau, ne Întârziau În copilărie. Arta este una dintre posibilitățile de salvare din această haotică accelerare. Metrul În poezie, tempo‑ul În muzică, forma și culoarea În pictură. Totuși simțim permanent că ne rostogolim vertiginos spre țărână, ca să ne prăbușim, zdrobiți, În groapă. - Dacă astea ar fi simple vorbe! Îi spuneam lui Rosamund. Dar eu le simt adevărul zi de zi. Și Însăși gândirea neputincioasă ne mănâncă ce ne‑a mai rămas din viață... Sărmana Rosamund era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de seamă. — Ca de exemplu? a întrebat el. — De câtva timp mă gândesc mereu la vechiul meu șef, Paul Joseph Goebbels, i-am spus eu. Arnold m-a privit cu indiferență. — Cine? a întrebat el. Și-am simțit atunci cum țărâna Țării Sfinte începe să se strecoare în încăpere și să mă îngroape, vag mi-am dat seama ce gros va fi stratul de țărână și de moloz care mă va acoperi într-o bună zi. Am simțit peste mine ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
eu. Arnold m-a privit cu indiferență. — Cine? a întrebat el. Și-am simțit atunci cum țărâna Țării Sfinte începe să se strecoare în încăpere și să mă îngroape, vag mi-am dat seama ce gros va fi stratul de țărână și de moloz care mă va acoperi într-o bună zi. Am simțit peste mine ruinele orașelor, vreo zece-cincisprezece metri de dărâmături; sub mine alte mormane - resturi de așezări primitive, unul sau două temple... și apoi... Tiglath-pileser al Treilea. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
al partidului face dreptate? Nu vă dați seama cum deranjați problema? O fi putrezit, dracului și gaura aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce e făcută? Și omul nu e tot din mormântul lutului în care l-a îngropat?! Doar le cânți matale zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis materia de consum?! Țărâna din ce e făcută? Și omul nu e tot din mormântul lutului în care l-a îngropat?! Doar le cânți matale zi de zi la toți chestia asta. - Nu vorbiți cu păcat, dom’ maior. E datoria familiei să... - Ce datorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
azi asta nu înțelege, că noi apăram atunci societatea și deci îi apăram chiar pe ei, care erau p-atunci dezorientați, speriați poate de lupta de clasă și de uneltirile imperialiștilor. Oftă. Luă o crenguță uscată și începu să scurme țărâna. Atârnau de bățul acela câteva vișine stafidite, chircite. Rupse una și o mirosi. Parcă vroia să-i mai simtă amăgirea miresmei. - Erau dușmani căcălău, p’atunci, părinte. Și afară, dar mai ales aici. La politică partidul vroia să facă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o să-i preaslăvească?!“ Coborâ mîinile, frecându-și-le. Amorțise. Continuă înflăcărat: „Tovarășul Nisip cunoaște cel mai bine. Are un mare martir al democrației chiar la el în familie. L-a adus personal de la securitate și l-a îngropat creștinește în țărâna sfântă, strămoșească. Răpostul părinte Macovei, vărul Prea Sfântului Valerian care este alături de noi, i-a făcut toate cele cuvenite la întoarcerea în sânul familiei. Precizez că alături de noi este și episcopul vicar Irineu, nepotul părintelui Macovei, care însă a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul pantofilor lui, de umbrele lor lungite mult în țărâna drumului. Magda se pomenise dintr-o dată povestindu-i de copilăria ei, petrecută într-un sat din apropiere, peste pădure. Tatăl ei, Georgiu Osirică, fusese șeful Ocolului Silvic Obancea. S-au stabilit în orășel când ea se pregătea să intre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță de salcie cu câteva frunze, uscate, scorojite, și o târa prin țărâna șoselei.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
imobiliari. Alice și-a închipuit-o imediat pe Rosa stând într-un tunel subteran plin cu hipioți nemți, în timp ce deasupra ar colcăi gândaci. Îngrozită, și-a dus o mână la gură. —De fapt, a remarcat Jake, inspectând un bulgăre de țărână de pe cămașa jegoasă în carouri, acum că La Gunoi! e pe butuci și-așa mai departe, m-am gândit să plec o vreme în străinătate. —E pe butuci? Alice știa că situația nu era prea roz. Dar se ajunsese chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dreptatea Sa !... Nu ne este îngăduit, să-i punem la îndoială înțelepciunea. "ursita a grăit". Firea omenească e astfel concepută ca nimeni să nu poată trece de sorocul ce i-a fost ursit. ”pulbis et umbra sumus!” nu suntem decât țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna... Glasul lui de bronz părea un fior, o chemare... o tânguire înălțătoare spre Cer, ingânând un psalm care nu mai era vibrație de metal, ci o înfiorare cutremurată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Comunicarea dintre Hașdeu și spiritul fiicei sale Iulia, însăși construcția castelului de la Câmpina, sub îndrumările spiritului ei, sunt o realitate. ”-Nu mai știu ce să cred!... murmură Iorgu. Dar, știu că viața e o realitate!... Omul piere ca o umbră... Țărână și umbră, asta suntem! ” -Doamne, mi-am pierdut Fata !... Nu mai rezist, simt că-mi pierd mințile! Strigă el, în picioare, în mijlocul camerei. Sunt un biet muritor, Doamne, fără putere... Dă- mi puterea să rezist, Te rog, Doamne... Toate au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer cu norii ca niște fuioare de fum negru după dânsul. Iorgu cu Emil încă de dimineață, în genunchi lângă mormântul cu țărâna încă proaspătă, după ce au aprins candela și l-au atămâiat, după datină, se închinau pentru pacea ei veșnică și pentru iertare... Pentru o clipă, Iorgu simți cum o gheară îi luă graiul, iar după atâta abținere izbucni într-un geamăt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
miai luat-o, Doamne?!... și, două lacrimi mari, numai două, i se prelinseră pe obraz până sub bărbie. Vroia să plângă...să plângă mult, mult... dar, nu putea. Și, ce cumplit e să nu poți plânge!... Emil se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
amândoi suntem mistuiți de crâncene păreri de rău...!” Și ne iartă nouă gresalele noastre...!”, noi nu putem să cuprindem zilnic în rugăciunea Domnului nostru Iisus Christos, tot ceea ce ”greșalele noastre” ar trebui să cuprindă. ”- Pulvis et umbra sumus”, asta suntem, țărână și umbră suntem! murmură, cu ochii ațintiți în țărâna de pe mormânt, simțind cum i se împotmolește mintea, în învălmășagul acela de gânduri. În jur era tăcere, o tăcere adâncă. În tăcere, parcă și gândurile tac... Candela ardea cu flacăra dreaptă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ne iartă nouă gresalele noastre...!”, noi nu putem să cuprindem zilnic în rugăciunea Domnului nostru Iisus Christos, tot ceea ce ”greșalele noastre” ar trebui să cuprindă. ”- Pulvis et umbra sumus”, asta suntem, țărână și umbră suntem! murmură, cu ochii ațintiți în țărâna de pe mormânt, simțind cum i se împotmolește mintea, în învălmășagul acela de gânduri. În jur era tăcere, o tăcere adâncă. În tăcere, parcă și gândurile tac... Candela ardea cu flacăra dreaptă, liniștită. Copacii foșneau încet, parcă suspinând. ...Ziua era pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
intrat oasele unele în altele, iar ochii i s-au ascuns în fundul capului. Din bărbatul drept ca lumănarea, a ajuns un garbovit. Pe trăsăturile chipului său, parcă era scris: ”moartea”. -... Dumnezeu s-o odihnească în pace, și să-i fie țărâna ușoară Amin!... Încheie slujba de "pomenire”, Părintele Boboc. Soarele lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu pumnii în piept. - Fata... Fata!... izbucni el, în sfârșit, întrun hohot de plâns nestăpânit. Inima începu să-i tremure în piept... Simți cum deznădejdea îl doboară. -... Mi-e dor de tine, Fata... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... mă simt un tâlhar. Nu-mi trebuie nemurirea, vreau iertarea ta. Sunt un bătrân nebun, netot și fără minte!... O, Fata, tu știi bine că-i drept ceea ce-ți cer!... Să- mi fii călăuză, cuget și sfat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fata”, pe buze trist, dar fericit că a văzut-o. Si, și-a continuat rugăciunea în genunchi la marginea mormântului. - Iți mulțumesc, Fata, că mi te-ai arătat!... Mi¬e dor de tine... mi-e tare dor!... Bat cu fruntea țărâna și plâng... Te rog să-mi fii călăuză, cuget și sfat; văzul, auzul, răsuflarea... Toate din mine te vor și te cheamă...! In mintea lui era o învălmășeală de gânduri. Tot mai greu, prin somn își aducea aminte... ocolea în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]