3,072 matches
-
permite profesionalismul său; această ultimă etapă constă în soluționarea problemelor de către organizație, natura problemelor dând chiar denumirea etapei: TROPIQUES (probleme tehnice, relații, organizare, personal, informare, calitate, mediu, securitate). # Din cele de mai sus se poate deduce ușor că metoda PRADO țintește obținerea adeziunii fiecărui membru al organizației, obținerea coeziunii echipelor, a coerenței deciziilor, astfel încât organizația să fie capabilă să se autoorganizeze față de constrângerile interne și externe și să genereze o nouă și veritabilă cultură organizațională. După opinia noastră, ideea lansată de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor programe de motivare a angajaților, a stabilirii unor practici motivaționale menite să contribuie la stimularea, direcționarea și menținerea comportamentelor organizaționale motivate. Asemenea programe trebuie să conțină măsuri și modalități motivatorii clare, pertinente, flexibile, coerente. Programele și practicile motivaționale stabilite țintesc spre formarea și dezvoltarea încrederii managerilor și subordonaților acestora în posibilitatea influențării pozitive a planului motivațional-comportamental. Totodată, ele trebuie să combată o serie de prejudecăți existente în mediile organizaționale. Una dintre acestea o constituie credința nemăsurată și nerealistă în valențele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe nesimțite în conflict la fel cum conflictul poate reveni la o situație competitivă este la fel de importantă. Cele de mai înainte nu intenționează să deschidă o discuție sterilă asupra conținutului celor trei concepte sau a relațiilor dintre ele. Dimpotrivă, ele țintesc spre necesitatea diferențierii celor trei tipuri de relații în funcționalitatea lor concretă, așa cum se manifestă ea în situațiile particulare. Pe de altă parte, oricât de interesant ar fi să vorbim despre apariția competiției și conflictului pe terenul cooperării sau despre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de evaluarea rezultatelor obținute. Exercițiile de relaxare corporală (fitness, jocuri colective, jogging; relaxare musculară, respiratorie, meditație, biofeedback) au avut o mare răspândire în anii ’80, dar, din păcate, fiind decontextualizate (nu țineau cont de specificul locului și mediului de muncă), ținteau mai degrabă spre educarea angajaților pentru a suporta condițiile de muncă, și nu spre schimbarea acestora. În fine, dacă pornim de la paradigma tranzacțională a stresului care − într-un fel, o încorporează și pe cea interacțională −, atunci cele mai potrivite strategii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în rândul fenomenelor de adicție, dependență. Literatura de specialitate definește adicția ca fiind atracția excesivă față de ceva anume (substanță, obiect, relație, activitate), chiar în condițiile obținerii unor efecte negative. Ea implică expunerea inițială la un stimul urmată de comportamentul ce țintește spre reperarea experienței. După un număr de repetări între stimul și comportament, adicția devine stabilă. Există un număr de criterii care circumscriu mai exact sfera acțiunii de adicție: 1. imposibilitate de a rezista impulsului de realizare a comportamentului respectiv; 2
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Primul criteriu conduce către stabilirea câtorva categorii tipice de workaholism. Cel de al doilea, către diferențierea unor variații/ varietăți intracategoriale. Ilustrăm în continuare tipologiile respective. 4.2.1. Tipologii sintetice axate pe gradul de workaholism Una dintre primele tipologii care țintește spre desprinderea unor categorii mari de workaholici, ordonate după gradul în care este prezentă dependența respectivă, a fost propusă de Oates (1971), ea rămânând punct de reper până în prezent. Oates a stabilit patru categorii de workaholici: workaholicii inveterați - perfecționiștii care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
au încercat să facă gnosticii, ci a fost proclamată și mărturisită pretutindeni. Mai mult, evenimentele din istoria lui Israel, ca și venirea lui Hristos sunt tot atâtea momente de a naște credința în inima martorilor oculari și nu numai. Credința țintește către viitor, ca promisiune a celor făgăduite. Ea este esența încrederii și transcende chiar și imaginea pe care ne-o facem despre un act al Domnului 26. Vocația universală a creștinismului este evidentă tocmai în faptul că Mesia a fost
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Elucidându-se diferențele între legarea anticorpilor anti-HER-2 și a liganzilor la receptorii HER-2 s-ar putea răspunde la întrebarea : care este calea de semnalizare crucială în transducția semnalului HER-2 și astfel, s-ar putea modela noi agenți terapeutici care să țintească moleculele căii de semnalizare. Capitolul 20 GENE SUPRESOARE ALE CREȘTERII TUMORALE (GENE SUPRESOARE DE TUMORI) - REGLATORI NEGATIVI AI TUMORIGENEZEI Marile descoperiri în biologia și medicina modernă au fost condiționate de perfecționarea tehnicilor și metodelor de analiză a proceselor vieții, la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
deleția benzii 13q14, doar a unuia dintre cromozomii 13 (moștenită de la unul dintre părinți) asociată cu mutația somatică, la nivelul celei de a doua copii a genei Rb1+. Forma neereditară de retinoblastom este mult mai rară, deoarece mutația trebuie să „țintească” simultan într-o aceeași celulă ambele exemplare ale genei Rb1 aflate în cei doi cromozomi analogi ai perechii 13 (care la naștere sunt normali), eveniment care are o probabilitate de apariție extrem de redusă. Caracteristicile celor două forme de retinoblastom se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
medicamente ce au ca țintă topoizomeraza II, enzimă care clivează ADN, realizând o incizie uni- sau dublu-catenară în ADN, asigurând astfel despiralizarea dublului helix ADN supraînfășurat. Topoizomeraza II este o enzimă esențială în „descurcarea” cromatidelor, după replicarea ADN. Medicamentele care țintesc topoizomeraza II nu interferă cu procesul de clivare, ci, mai curând, blochează repararea rupturilor dublu-catenare produse de această enzimă. Rezultatul este apariția rupturilor cromozomale dublu-catenare, ceea ce reprezintă fundamentul efectului lor citotoxic. Dar rupturile cromozomale stau și la baza genezei translocațiilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mitocondriali pre-apoptotici. Citocromul C citosolic este legat de APAF-1 Cap. 30. Apoptoza în tumorigeneză 474 monomeric care oligomerizează ulterior, printr-o modificare conformațională dependentă de dATP, pentru a alcătui apoptosomul, un complex în formă de roată cu simetrie heptagonală, care țintește activarea procaspazei-9 inițiatoare. Caspaza-9 activată inițiază ulterior o cascadă de caspaze, care cuprinde caspazele efectoare din aval, precum: caspaza-3, -7 și -6, în final având loc moartea celulară. 30.2.1. TNF Gena Tnf (TnfA) a fost clonată în anul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ADN în organismul animal s-au dovedit a fi eficiente in inducerea răspunsului imun protector față de agenții infecțioși. S-a evidențiat și inducerea unui răspuns imun antitumoral. De mare interes pentru tratamentul tumorilor, pe calea injectării ADN, sunt strategiile care țintesc în mod specific distrugerea celulelor tumorale și protejarea celulelor sănătoase. O metodă de țintire directă cu vaccinuri are la bază inocularea intratumorală. O astfel de metodă a fost utilizată pentru inducerea imunității față de tumorile transplantabile, de tipul adenocarcinomului de colon
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
recunoașterea acestora de către sistemul imunitar și descreșterea dimensiunii tumorilor. O asemenea abordare oferă o cale indirectă de intensificare a antigenicității celulelor tumorale și demonstrează că în anumite cazuri, vaccinarea ADN poate oferi protecție terapeutică antitumorală. O altă cale de a ținti direct situsul tumoral cu vaccinuri ADN este aceea a plasării genei de interes sub controlul unui promotor cu specificitate de țesut, astfel că expresia genică se va desfășura numai la situsul tumoral. Această tehnică a fost utilizată într-un sistem
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sau a unei citokine, numai la nivelul țintei tumorale, obținându-se astfel distrugerea cu specificitate a tumorii sau stimularea unui răspuns imun celular localizat. Deoarece plasmacitoamele și limfoamele cu celule B supraexprimă imunoglobuline (Ig) de suprafață, asemenea molecule au fost țintite ca antigene cu specificitate tumorală. În consecință, s-au utilizat modele murine pentru testarea efectelor vaccinării cu proteine Ig idiotipice și vaccinuri ADN idiotipice. Prima demonstrație încununată de succes a inducerii imunității antitumorale a fost realizată într-un model de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o importanță excepțională pentru producerea vaccinurilor antitumorale. Unul dintre avantajele majore ale vaccinării ADN este capacitatea acesteia de a induce răspunsul imun mediat celular, specific față de celulele tumorale care exprimă antigenul. Au fost realizate tratamente antitumorale cu vaccinuri ADN care țintesc în mod specific celulele melanomului, prin injecții directe intratumorale cu constructe ADN care au gena β-galactozidazei sub controlul direct al unui promotor cu specificitate melanocitară (Vile și Hart, 1993). Vaccinul a stimulat expresia β-galactozidazei în melanoamele B16 la șoarecii singenici
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
născut și speranța obținerii unor vaccinuri protectoare față de neoplaziile umane. Au fost produse multor vaccinuri anti-tumorale care încorporează fie antigene unitare, fie peptide, într-o varietate de vectori adjuvanți sau vectori virali manipulați genetic (Cohen, 1993). Majoritatea acestor vaccinuri au țintit melanoame și neoplazii de colon, unele utilizând antigena purificată, iar altele au folosit vaccinuri cu un amestec de antigene tumorale. Natura și design-ul vaccinurilor joacă un rol semnificativ în determinarea capacității lor de a induce imunitatea protectoare antitumorală. Proiectarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
maimuța Rhesus, această maimuță ar putea fi un asemenea animal model pentru studiul vaccinurilor anti-HIV-1, la om (Newmark, 1988). 32.2. ȚINTIREA KINAZELOR ȘI TERAPIA CANCERULUI În anul 2001 au fost efectuate studii clinice remarcabile asupra unor noi medicamente care țintesc forme specifice de cancer (Sawyers, 2002). Astfel, herceptina - un anticorp monoclonal împotriva receptorului Her2/neu al tirozinkinazei a prelungit supraviețuirea unei femei afectată de cancer de sân Her2/neu pozitiv cu metastaze, atunci când a fost combinată cu chimioterapia. Tot astfel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ale tumorigenezei și corelativ cu aceasta, necesitatea analizei moleculare a țesuturilor tumorale în practica clinică. Încă din ultimele decenii ale secolului XX, s-a descoperit faptul că virusurile oncogene animale codifică pentru tirozinkinaze și s-a întrezărit posibilitatea unei terapeutici țintite spre acest grup de enzime esențiale în inițierea și promovarea dezvotării tumorale. La început au fost efectuate experiențe în culturi de celule și de țesuturi in vitro prin care s-a dovedit că unele medicamente precum herbimicina și staurosporina prezintă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mare specificitate pentru care este anulată probabilitatea de a inhiba alte kinaze. Modalitățile de acțiune a unor astfel de anticorpi monoclonali sunt nenumărate și includ blocarea legării ligandului, prevenirea dimerizării receptorului, intensificarea degradării receptorului și recrutarea celulelor imunoefectoare. Herceptin care țintește receptorul Her2/neu este cel mai bine cunoscut exemplu de medicament a cărui acțiune combinată se bazează pe asemenea mecanisme de acțiune (Sliwkoski și colab., 1999; Clynes și colab., 2000). Rațiunea testării inhibitorilor kinazelor ca mijloace terapeutice în maladia canceroasă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Sawyers, un inhibitor de kinază va fi eficient numai dacă el inhibă o țintă a cărei funcție este esențială pentru menținerea fenotipului tumoral. Cum am putea identifica asemenea kinaze? În două patologii umane tumorale - cancerul de sân și LCM - sunt țintite direct gene pentru două tirozinkinaze diferite și anume: Her-2/neu și, respectiv Bcr-Abl, fie prin amplificare genică, fie prin translocație cromozomală (Press și colab., 1990; Sawyers, 1999). Faptul că fiecare dintre aceste kinaze este țintită la nivel de ADN și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de sân și LCM - sunt țintite direct gene pentru două tirozinkinaze diferite și anume: Her-2/neu și, respectiv Bcr-Abl, fie prin amplificare genică, fie prin translocație cromozomală (Press și colab., 1990; Sawyers, 1999). Faptul că fiecare dintre aceste kinaze este țintită la nivel de ADN și că expresia forțată a fiecărei kinaze se realizează în modele murine conducând la fenotip tumoral reprezintă un argument puternic în sprijinul afirmației că fiecare dintre aceste kinaze este esențială pentru inițierea tumorală în cancerul de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de sân și respectiv, în LCM. Teste clinice recente cu cele două kinaze menționate anterior au adus prima dovadă că ele sunt necesare în menținerea fenotipului tumoral. Dar, dincolo de toate aceste considerente teoretice, cel mai important fapt este că medicamentele țintite spre kinaze reprezintă agenți terapeutici utili și eficienți. Cercetări privitoare la rezistența la medicamente la pacienții care au o revenire la starea anterioară remisiei cu STI-571 au adus noi dovezi că Bcr-Abl joacă un rol crucial în menținerea fenotipului tumoral
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
identificat și riscul de reapariție, după prognosticul markerilor pentru acea boală. Cea mai mare provocare pentru utilizarea inhibitorilor kinazici va fi identificarea pacienților ale căror tumori sunt dependente de medicamentul țintă pentru kinază. Atât Her-2/neu cât și Bcr-Abl sunt țintite la nivel ADN, de timpuriu, în cursul evoluției bolii. Același lucru este în cazul tumorilor stromale gastrointestinale (GIST-uri) care au frecvent mutații activatoare în c-kit tirozină kinază. Testele clinice timpurii cu STI-571 în GIST au arătat că acest
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
căii Akt. Studii preclinice recente aduc dovezi că inhibiția farmacologică a acestei căi în tumorile cu PTEN null poate avea relevanță terapeutică. Pe baza utilizării mai multor linii celulare tumorale umane cu statut PTEN bine definit, precum și cu șoareci knockout țintit în gena PTEN, Sawyers și colaboratorii au raportat că tratamentul cu CCI-779 a inhibat în mod specific creșterea celulelor tumorale PTEN null (Neshat și colab., 2001; Podsypanina și colab., 2001). Un alt grup de tumori care sunt considerate ca obiect
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vecine. TIL-uri prelevate din tumori excizate chirurgical și înmulțite în culturi in vitro. Tratarea acestor limfocite ex vivo cu un vector retroviral care exprimă factorul α de necroză tumorală și apoi reinjectate în pacient, în speranța că acestea vor ținti celulele tumorale rămase în corpul pacientului și factorul α le va distruge. Diferite tumori Celule tumorale Transfecția celulelor tumorale cu un retrovirus care exprimă o antigenă de suprafață, de exemplu HLA-B7, sau o citokină, precum IL-12, IL-4, GM-CSF sau INTERFERON-γ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]