4,216 matches
-
datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se aud din când în când dinspre golf mai sparg liniștea. Corabia va porni în larg peste o lună. Din nou o să străbatem Oceanul Pacific de-a curmezișul, o să ținem piept talazurilor, o să trecem prin furtuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și în scurt timp dispărură înghițite de flăcări. Nopțile din vale erau adânci. Cine nu le cunoștea, nu înțelegea nici întunericul și nici tăcerea acelui întuneric. Liniștea nu era lipsa oricărui sunet. Liniștea era foșnetul frunzelor în crângul din spate, țipătul ascuțit al vreunei păsări ce de auzea din când în când și umbra unui bărbat stând nemișcat cu fața la flăcăruile din vatră. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Cu privirile ațintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele contează, eu nici nu le aud, tocmai pentru că nu-s importante. Bărbatul de pe patul de sus se-ntoarse cu fața la perete. Femeia din bucătărie Îi făcu semn doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că nu a apucat să-l vadă pe tip. Vă zic, l-au Împușcat pe la spate. — Întreabă-l cine l-a Împușcat pe rus. — Bietu’ rus, spuse Cayetano. Stătea pe podea, acoperindu-și capul cu brațele. A Început să facă țipete când l-au Împușcat și mai face țipete și acum. Zice că un tip pe care nu-l cunoaște. Probabil că același care l-a Împușcat și pe el. — Ascultă, spuse detectivul. Aici nu suntem În Chicago. Nu ești vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tip. Vă zic, l-au Împușcat pe la spate. — Întreabă-l cine l-a Împușcat pe rus. — Bietu’ rus, spuse Cayetano. Stătea pe podea, acoperindu-și capul cu brațele. A Început să facă țipete când l-au Împușcat și mai face țipete și acum. Zice că un tip pe care nu-l cunoaște. Probabil că același care l-a Împușcat și pe el. — Ascultă, spuse detectivul. Aici nu suntem În Chicago. Nu ești vreun gangster, ceva. Nu-i nevoie să faci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tare frumos colorate. L-a rugat pe tăticul să-i cumpere și lui. După ce se termină spectacolul o să arunce, rând pe rând, toate puștile. Toate! -...”O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri, Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin, cu țipăt, ca pasările, toamna, Când lasă cuiburi sure și pustii. Împleticit, m-am dus și i-am închis Ochii umbroși”... Sorina nu mai poate recita. Lacrimi mari și calde se preling din doi ochișori negri și frumoși acum. Plânge și Sorin
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
chiar, să prindă câteva vrăbiuțe, dar Cuțulache, care-l urmărea de jos, i-a strigat c au mârâit: „Să le lași în pace, auzi!? Altfel, stricăm prietenia!”. Toată lumea se simte tare bine și e foarte veselă. Deodată, Sorin scoate un țipăt scurt. Un gușter cu piele verzuie și ochi sticloși îl privește amenințător, parcă. Dar, Puiu, care era lângă el, a ajuns, dintr-un salt, lângă ciudata vietate, o prinde cu ghearele, iar cu ciocul o lovește fără milă, până când se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vietate, o prinde cu ghearele, iar cu ciocul o lovește fără milă, până când se convinge că gușterul nu mai poate pleca de acolo. Apoi, Puiu vine, iarăși, lângă copii. Când au sosit Motănel și Cuțulache - căci și ei au auzit țipătul lui Sorin și-au înțeles că pe băiat îl amenință un pericol - totul era ca mai înainte, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. S-au dus și ei să vadă arătarea aceea care, acum, zăcea fără viață. Nu le-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
reflex, parte cu un efort real, se acumulase undeva ca Într-un cont de economii. Și la fel și respirația celorlalți, se pare, inspirații de speranță, expirații de dezamăgire. Supărare, dragoste, plăcere, ură - erau toate acolo, izbucnirile, pufnetele, oftaturile și țipetele. Aerul pe care-l respirasem, Înțelegeam acum, era alcătuit nu din gaze, ci din densitatea și parfumul emoțiilor. Trupul fusese un simplu filtru, un cenzor. Am Înțeles asta dintr-odată, fără tăgadă, și m-am simțit eliberată, liberă să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de fericire care te face să vrei din ce În ce mai mult, deși știi că-ți face rău. Mama Își ajută fata să-și exerseze primele sentimente de plăcere. Mai târziu o Învață când să se abțină sau când să se bucure cu țipete ascuțite la vederea frunzelor tremurânde ale arborelui gingko, când să se lase pătrunsă de o satisfacție mai discretă, dar și mai profundă la vederea unui pin nemuritor. Mama e cea care te ajută să-ți dai seama că există mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
albastrul nemărginit. Se uită În sus spre nori. Satul se afla la mai puțin de un kilometru distanță, la capătul unui drum care urca, Înțesat cu margarete sălbatice Înalte de un metru și jumătate. Din senin, drumul răsună de un țipăt care-ți zburlea părul. — Ce dracu’ a fost asta? spuseră Moff și Dwight aproape În același timp. Se auzise de pe deal, din sat. —O fată? Își dădu cu părerea Moff. Heidi Își imagină o fată luată pe sus de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Apoi se auzi un scâncet. Un câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care-ți Înghețau sângele În vine. Cineva era bătut. Oare ce se petrecea? Moff, Harry, Rupert și Dwight o luară la fugă În sus pe drum, ușor aplecați Într-o poziție defensivă. Roxanne, Wyatt și Wendy Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un gest cu degetul de-a curmezișul gâtului. —HÎrșt. —Bleah. Cât de răi pot să fie oamenii fără să-și dea seama, spuse Esmé mângâind cățelușa pe care o ținea În suportul improvizat. Grupul continuă să urce spre vârful dealului. Țipetele se transformaseră Într-un fel de behăit stins. Sunetele scoase de porcul acela se auzeau din ce În ce mai slab. Apoi nu se mai auziră. Lui Heidi i se făcu rău. Moartea venise și Îl luase. Ajunși la o răscruce, o apucară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anterioară de trebuia acum să se lase folosit drept trambulină și cal cu mânere? Prietenii mei continuară să meargă până Înconjurară complet gospodăria. — Pe aici, spuse Lulu și o luă Înainte intrând În bătătura din care se auziseră mai devreme țipetele acelea Îngrozitoare. Porcul proaspăt tăiat era așezat pe-o parte, pe o platformă din piatră. De la gât i se scurgea Încă sângele, iar o parte din el fusese deja strânsă Într-un vas mare și lăsată să se Închege. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cercuri mici pe pielea gâtului, pe umeri, pe sâni, sărutând fiecare bucățică, apoi sărutându-i gura Înainte de a-și continua drumul către zonele sudice. Marlena Își simți fața invadată de căldură. Era surprinsă. Câtă pasiune, căldură... fum? Harry scoase un țipăt, sărind ca ars din pat și trăgând-o și pe Marlena după el pe podea. Plasa de țânțari În formă de con se atinsese de lumânarea aprinsă și acum arăta ca un brad de Crăciun nins În flăcări, plasa albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dădu imediat seama că era tot ce rămăsese din furoul ei care fusese folosit la stingerea focului și din trupuri, și din cameră. Gemu, dar chiar atunci dădură buzna În cameră patru birmanezi Înarmați cu extinctoare, iar Marlena scoase un țipăt și sări În baie, o secundă prea târziu. Deși focul fusese stins, bărbații au stropit bine tavanul care fumega și plasa carbonizată, fiecare, pe rând, Împroșcând cu spumă albă care, În contact cu cenușa, exploda În nori de pulbere cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dacă e vreun șarpe sau altceva, o să atace Întâi bățul sau o să se dea la o parte. Ceilalți Începură să caute pe jos bețe pe măsură, inclusiv Dwight. Astfel echipați, o luară din loc. La fiecare câteva minute, se auzeau țipete sau Înjurături semn că unul dintre ei găsise o creatură dezgustătoare agățată de cracul pantalonului. Pată Neagră venea și-l Îndepărta pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre el. —Gândește-te că e un episod din uimitoarele aventuri ale lui Tarzan, spuse Moff. Trase de câteva ori aer În piept, strânse din dinți și păși cu grijă Înainte. Când podul se adânci la mijloc, Îi scăpă un țipăt prelung și modulat - oaaaa-uuu-ăăăă -, replică fidelă a tumbei pe care o executase stomacul lui. După ce-și recăpătă echilibrul, merse fără probleme până la capăt; de-acolo Îi strigă lui Rupert că e rândul lui. Dacă l-ar fi văzut fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se uita, ele avansau Încet-Încet, zâmbind timid. Unul dintre băieți alergă până la Moff, cel mai Înalt dintre străini, și În limbajul universal al jocului de-a provocarea, Îl lovi pe Moff peste gambă și o luă la goană cu un țipăt ascuțit Înainte să apuce căpcăunul să-l pedepsească. Când un alt băiețel repetă isprava, Moff mârâi spre el prefăcându-se că se prăbușește, spre deliciul copiilor. Își mai făcură apariția Încă doi copii, o fată și un băiat care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și pe cele care aveau doar nouă-zece ani, soldații le-au ținut cu ei două zile. Le-au violat, chiar și pe bătrâne, nu conta dacă erau tinere sau bătrâne, șase bărbați pe o singură fată, toată noaptea, toată ziua. Țipetele nu au Încetat o clipă În cele două zile. Soldații le spuneau că sunt scroafe, le Înjunghiau ca pe scroafe, le spuneau că țipau și sângerau ca niște scroafe. Celor care au Încercat să se Împotrivească, le-au tăiat sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Moment În care cele două divinități căzură În extaz la auzul Începutului ritualului, exact aceleași cuvinte care fuseseră pronunțate cu o sută de ani Înainte de părintele lor fondator, maestru În escrocherii, Seraphineas Andrews. O secundă mai târziu, gemenii scoaseră un țipăt de bucurie la vederea semnului, regele de treflă, cel care-i va răzbuna. Alți trei copii se aliniară aproape de centrul taberei și Începură să cânte a cappella. Melodia semăna foarte tare cu un imn bisericesc, dar mult mai trist, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În aer, Împărțindu-l cu degetul În bucăți inexacte. —Pizza! ghici Rupert. Mâncăruri de care ți-e poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]