3,543 matches
-
ne-am uitat toți ca unul În sus, fiecare dintre noi dorindu-și să se fi numărat printre pasageri. — Mișcați-vă, pocitanii nenorocite, urlă un gardian și, cu multe Îmbrânceli, lovituri și pumni, am fost mânați până la primul etaj și așezați ca la paradă În cinci coloane În fața unei uși grele din lemn. O menajerie de paznici ne-a acordat o deosebită atenție, plină de sadism. Vedeți ușa aia a dracu’? țipă Rottenführer-ul, cu chipul răsucit Într-o parte de răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după lumina stinsă din holul înalt și gol, cu lespezi cadrilate pe jos. Stăteam, cu pantalonii trași în vine, pe un closet de faianță așezat chiar în mijlocul imensei încăperi. Cum ajunsesem acolo mi-era greu să-mi dau seama. îmi priveam pulpele dezgolite și ascultam liniștea chinuitoare care se rotea prin frigul încăperii. Atunci s-a deschis o ușă de cel puțin cinci metri înălțime
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta, aliniate la muchie, borcanul de nes la locul lui pe tavă, cu cuțitul și lingurița, patul făcut și pantofii așezați la linia covorului. Am de gând să ies, ca să iau aer și să-mi scutur nițică zăpadă în păr, într-un scurt urcuș prin pădure. Zăpada trebuie să fie acum cristalină și să 43 picure apa din ea, pentru că e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
străpungând suprafața securizantă a sticlei, ca să ne grupeze iar și iar în același triunghi inexplicabil, în aceeași dramă fără suflare? Cine e intrusul? O chelneriță mă întreabă ceva, îmi cere bonul de masă. Am privit în sus către ea. Uniforma așezată cam strâmb pe un corp de țărăncuță: bluză albă, sarafan negru. Figura dulceagă și alintată, dinții cu strungăreață, un mic zâmbet pe jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
început să prăjească muștele și țânțarii de pe pereți. Se cățăra prin paturi, se așeza în patru labe sub 91 chiuvetă, se târa de-a bușilea pe podea, cu chibritul zornăindu-i în stânga și cu tubul de metal în dreapta. Unde vedea așezată vreo muscă, aprindea un chibrit și pulveriza spray spre flacăra lui. Izbucnea un jet de foc care transforma în friptură sfârâitoare musca martirizată. Curând în tot dormitorul mirosea grețos a proteină arsă. Pereții rămâneau înnegriți din loc în loc, cu câte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umbră. Nimeni nu mi-a dat atenție, iarăși, de parcă aș fi fost cu adevărat invizibil. Am umblat o vreme, fără țintă, pe scările și pe culoarele conacului. Unele uși de la dormitoare erau întredeschise, lăsând să se vadă mai mulți inși așezați față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Pe jos, pe mozaic, mai erau câteva filme buclate, developate, în cadrele cărora puteai distinge oameni cu fața neagră și părul alb, în costume albe și cu mâini negre, femei cu gâturi negre și ochi albi, făcând gesturi neînțelese. Deși așezată, sora mea era mai înaltă 152 decât mine și, când s-a ridicat, îi ajungeam doar până la șold. Umplea întreaga încăpere. Tâmplele îi luceau lângă bazinul closetului, de pe fundul căruia picura veșnic apă. M-a privit înghețat și a-nfipt în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aprins în obraji, E o rugăciune, părinte, relația cu Dumnezeu, dacă mi-e permis să mă folosesc de acest cuvânt, relația cu Dumnezeu nu-i o continuă stare de a te afla în preajma lui, acest mod de a te crede așezat permanent lângă Dumnezeu și a-ți putea vedea între timp liniștit de treburi lumești mi se pare mai degrabă o totală lipsă de credință, apropierea de Dumnezeu e o veșnică luptă cu tine însuți, câștigi cu multă greutate un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fracțiune de secundă s-a fost oprit privirea ei în privirea mea, nu m-a recunoscut! ca la un străin s-au uitat la mine ochii ei întunecați de grele îndoieli, s-au uitat fără să mă vadă și eu, așezat departe în poiană, încerc pe blocul de desen să-i surprind în creion privirea rătăcită de lume, 2 septembrie, dezgropăm varul și mă pregătesc pentru pictarea pe boltă a mandylionului, apoi voi trece la registrele superioare ale pereților, voi scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dă, Doamne, să-i fie buni, îmi spun în sinea mea împingându-l spre cabina de probă, aștept răbdător afară să-mi dau verdictul pozitiv, între timp urmăresc niște fete care răvășesc fără rușine jumătate din rafturile de blugi milimetric așezați pe mărimi și, aici sunt femei, Marius dă la o parte perdeaua cabinei, mi-s prea scurți! văd și eu că-i ajung numai până la glezne, și-mi arată picioarele ca de cocostârc, Hai să alegem altă pereche, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și a crescut la București, trece de la una la alta fără nici o legătură, aveam mereu casa plină, oaspeți, slugi, a uitat ce voia să-mi spună despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masivă a fardului. Sprâncenele ei erau pensate până la limita existenței, conturul buzelor era atât de gros încât arăta ca și cum ar fi avut mustață, iar întregul arsenal de păr blond era prins cu agrafe în formă de fluturași micuți și sclipitori, așezați ordonat. Probabil că s-a trezit cu trei ore mai devreme pentru a face chestia asta, se gândi Ashling impresionată. —Bună, spuse Trix cu o voce care suna de parcă ar fi fumat patruzeci de țigări pe zi, ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care, fără îndoială, l-ar face fericit pe bătrânul căpitan Jack. Mă refer la spargerile din casele de pe Bunker Hill, de care s-au ocupat sergenții Vogel și Koenig. Fritzie, Bill, ați citit raportul Departamentului de Investigații Speciale? Doi bărbați așezați unul lângă altul cu câteva rânduri mai în față răspunseră într-un glas „Nu, dom’le căpitan“ și „Nț, domnule“. Îl vedeam bine din profil pe cel mai în vârstă - era leit grăsanul Johnny Vogel, ba încă și mai gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în haine militărești largi, de culoare măslinie, și stătea așezat vizavi de noi, la o masă din biroul șefului Poliției Militare din Fort Dix. Părea să fie un individ al naibii de rău. Un căpitan avocat stătea lângă el - probabil ca să se asigure că Russ și cu mine nu o să recurgem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
licărea un mic sfeșnic. Doar două dintre locașuri aveau lumânări În ele, iar acestea erau puțin mai mari decât niște muguri. Nimeni nu scoase un cuvânt la intrarea lui Logan. Fața lui Insch era de piatră, privind Încruntat către silueta așezată. Probabil că se gândea la același lucru ca și Logan: Îl avuseseră noaptea trecută și-i dăduseră drumul. Și acum aveau de-a face cu alt copil mort. — L-am trimis pe doctorul de serviciu acasă. Vocea lui Logan fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un perete: pe el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite, capul rotund era întors într-o parte, ochii mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în nisip, se vedea că prima curte interioară era abandonată, murdară, cu caldarâmul stricat ici-colo; cineva începuse să scoată pietrele. În fund se deschidea trecerea spre a doua curte interioară; o vegheau două statui enorme de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o cupă cu vin. Dimensiunile și aspectul ei bătător la ochi au fost dictate probabil de noul praefectus, însă acesta nu bănuia de ce zeii - care se joacă mereu cu soarta oamenilor - îl determinaseră să facă alegerea aceea. IV INSULA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nădejde-Gesticone, apărut la Editura Viața Românească, Societate anonimă, Iași.) Pe pagina de gardă este scris În cerneală cu litere Îngroșate: „3 Iunie 1961 - O amintire“. Scrisul Îmi aparține. Pe aceeași pagină, cu creionul, aproape șters, se mai citesc aceste Însemnări așezate una sub alta: „120 carne 62 medic (cifra șase are o buclă și se leagă direct de botul cifrei doi) 36 ouă (trei, la fel, este ancorat de șase) 180 apă“. Nu este scrisul lui E. Pe pagina următoare sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tragă și să fie sigur că va nimeri. Dar procurorul stătea jos, iar polițistul în picioare. Se gândea că dacă l-ar împușca pe bărbat în spate, glonțul ar trece și l-ar lovi pe Grady în piept, de vreme ce stătea așezat. Dar exista și riscul ca glonțul să ricoșeze și să-l rănească doar pe procuror, putând apoi să se ascundă în spatele unei mașini. Nu mai avea mult timp. Trebuia să facă ceva. Polițistul vorbea prin stație. În curând, vor veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
biroul lui Marlow, aflat chiar pe colțul clădirii One Police Plaza din centru. Marlow își ridică ochii de pe dosarul pe care îl citea și privi costumul ei bleumarin călcat impecabil. - Ia loc, agent. Ia loc... Așadar, fiica lui Herman Sachs. Așezată fiind, simțise urma de ezitare din ultimele cuvinte ale propoziției. Cuvântul „fată” fusese înlocuit subit? - Exact. - Am fost la înmormântare. - Îmi amintesc. - A fost una reușită. Așa cum sunt înmormântările. Cu ochii privind țintă într-ai ei, aflată în postura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe puiul necodat, trupul ei părea să se scufunde în sine ca un balon în curs de prăbușire: capul i se adâncise cu vreo câțiva centimetri buni față de cum era înainte, ițindu-se ca un telescop dintre rulourile de la gât. Plutea, așezată parcă pe un colac de cauciuc pe o mare liniștită, suspendat doar de gât, alunecând încet din câmpul vizual. M-am simțit provocat s-o readuc în lumea conștientă și m-am întrebat dacă folosirea forțată a numelui ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încercat să mă adun, dar nu reușeam să-mi fac proasta de inimă să înceteze să mai bată nebunește în coșul pieptului, așa că am respirat adânc de câteva ori și m-am hotărât să aștept câteva momente până se potolește. Așezată fiind pe pat, m-am zărit în oglinda cea lungă din spatele ușii. Chestia ciudată și oribilă e că m-am trezit că mă uit să văd cum arăt - nu ca să văd dacă mai era evident că sunt încă prea supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pus cărțile și celelalte obiecte grele și dure de la început la fundul lui. Nu conta: costumele și cămășile strivite se puteau rezolva destul de ușor. Când am închis cufărul pregătit să îl duc jos, am aruncat o privire către soția mea, așezată încă pe marginea patului cu fața înroșită și umflată întoarsă către mine, cu nasul curgându-i. Oamenii striviți însă, m-am gândit eu abstract, sunt o cu totul altă problemă. Crystal Ooaauuu!! Îmi cer iertare c-a trecut așa mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]