6,958 matches
-
dreptate, despre o anumită filozofie a covorului maramureșean. Cu elementele pe care le-am întâlnit aici am reușit și eu să concep un fel de filozofie a acestui obiect care, în esență, exprimă existența femeii, posibilitatea ei de a-și așterne gândurile, nu pe hârtie, ca un scriitor, ci pe o țesătură. Simbolurile vin din mediul înconjurător. Vorbim de cerb, pentru că femeia se întâlnea des cu acest animal, de brad, care este arborele vieții, de țărancă, ea simbolizând viața pe pământ
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > SINGURUL ROTUND Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ascute-ți aripa-n durere și în umbră, De fiecare dată când mai vrei să zbori, Eu îți aștern Lumina lunii să-ți ajungă, Pe geana visului neadormit în zori. Și nu răspunde strigătului blond de ielă, Din noaptea răstignită-n amăgiri, E-acolo, printre drumuri, o rebelă, Mistuitoare vrere de iubiri. Eu mă ascund așa neterminată, În singurul
SINGURUL ROTUND de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361902_a_363231]
-
cu părerea de iubire, De teama golului sau rănii sângerânde, Pe glezna amintirilor rotunde, Îți lași sărutul oglindindu-ți nemurire. Eu te primesc în golul meu de viață, Să-mi umpli locul tremurat de geană, Apleac-ți ramura, sămânța să-mi aștearnă Și-nnoadă-te în firul meu de ață! Să-mi cânți în creștet ploaie de-nceput Să nu mă doară ce m-a mai durut... Referință Bibliografică: Ploaie de-nceput / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul
PLOAIE DE-NCEPUT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361903_a_363232]
-
gheața pumnilor strânși în uitare, pentru încă o veșnicie. atingi cuvintele în vârstele nescrise umanului pe filele furate din spirala verdelui. te cerți cu trunchiurile copacilor. aștepți primăverile cu pofta sălbaticului flămând de înflorire. între două petale de lotus îți așterni privirea. pământul se răstoarnă iar candela aprinsă gândului tău, îți umple răsuflarea de versuri. atingi sufletul cuvântului cu încă un hohot de gând, reîntregind ecoului plimbarea prin tunelurile fine ale pasului gheții printre fibrele timpului... atins de cuvinte în vârstele
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
astupe flautul, din lemnul fiorilor gândului. sare și mercur în pletele de foc ale dragonului meu, cântă întoarceri, răsuciri în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa de frunze pitice... absente frunze, simple culori în umeda încăierare dintre mocirlă și pământul reavăn al bucuriei de a fi... ascult glasul genunchilor înroșiți. e doar un geamăt, o rugă blândă neîmblânzind nici fărâma de ochi
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
imprecise câștigă mereu premiul falsității. taci. modelează o inimă măruntă. adaug cuvintele adaug cuvintele, unul câte unul, până la refuz. poemul strânge sulul de litere ca un sol conștiincios, la încheierea vizitei oficiale în țara nimănui. un suflet, două, trei, își aștern strigătul pe genunchii timpului apoi, se apucă de joacă. încropesc din pânza de virgule, o mie de șanse unei iubiri inexistente. scena rămâne goală până la sfârșit. actorii au refuzat rolurile. s-au plictisit de multă vreme de jocuri. alb-negru și
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
jocuri. alb-negru și un pumn întins, ce se deschide mereu în secunda tăcerilor. câte o virgulă sughite grațios. degetul actorului-spectator amorțește pe fila unui final fericit. statul virtualia învinge cu încă o minciună, patetic descrisă de un clown. pacea se așterne penibil între două state. un scaun mi-a fost atribuit, grație rolului meu de sol al prostiei umane. umple golul dintre ele. scaunul. rotund. adaug cuvintele unul câte unul pe coperta unei cărți nenăscute. am găsit grafica potrivită. două turnuri
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Vraja nopților te cere Într-o hlamidă de tăcere Și inefabilă maree Misterul tău ascuns, femeie! Și cum pășești în avanscenă Cu părul despletit, o trenă Ca o cometă de răcoare Ți se așterne la picioare Din ce hrisov și până unde Tristețea lumilor pătrunde, Ce moștenire sau crepuscul În minaretul tău minuscul? Fragilă coapsă de vioară De când te știu pe dinafară Podoabă fără circumstnață Care nu-ncapi în nici o stanță! Referință Bibliografică: Fragilă
FRAGILĂ COAPSĂ DE VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361962_a_363291]
-
care aveau un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm și paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
un intim „jurnal” liric: zăpadă/ poveste de „multă durere/ și multă dorință”. Poate? (mă întreb) visează la ieșirea fiicelor Evei din apatie. Se sprijină în imagini ce nu ignoră greul rafinamentului, aspirând la inocenta transfigurare. Zice: „fiecare cuvânt/ să-l aștern în eter/ să uit să mai mor,/ să uit să mai cer“ („Femeia de fum”). Prea multă ezitare a gravitației. Altcum, lamentațiile pot deveni “arhivă” de oftată tandrețe, zbucium eclipsat“ în sâmburi de cireșe amare”, gol sonor de violă „în
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca început al înțelepciunii, al venirii de la firesc la suprafiresc. Această salvare din naufragiul pulberii, vine prin ancora ascezei creștine
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
veni să-mi ceară iertare. Ai să vezi. Să nu te mai întâlnești cu șleahta aia de destrăbălați și, ai grijă, dacă-i mai prind în casă îi schilodesc și îi dau și pe mâna poliției. Eu, cel care am așternut în pagină povestea lui Victor, am dorit să dau cititorului o carte a unei vieții înțelese de mine dar neînțeleasă, la vremea aceea, de eroul acestei narațiuni. Când îmi povestea îi citeam pe figura lui profunda părere de rău, iar
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
se întâmplă astăzi, popor român, și - Tu taci; - Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ți-aș scrie un cuvânt. Te-aș lăsa să lâncezești, să dormi până se așterne praful peste tine și mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, ești legat de cel de ieri și de cel de mâine și odată cu
TU TACI, ARHIMANDRID JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362088_a_363417]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VĂD CUM SE AȘTERNE PRAFUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trece timpul, manuscrisul Mi-a rămas de tot în urmă Cu scadența care curmă Indulgențele proscrisul Mă întreabă vreun coleg Ce mai lucru, de ce
VĂD CUM SE AŞTERNE PRAFUL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362106_a_363435]
-
de ce tac, Cine mi-a mai pus capac De nu pot să mă dezleg? Nici nu știu ce să răspund Câte am eu pe agendă, Mi-am dat visul în arendă Și privesc în gol, bolund; Trece timpul, manuscrisul Văd cum se așterne praful Pălăria lui, cavaful Că mi-a confiscat permisul! Referință Bibliografică: Văd cum se așterne praful / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
VĂD CUM SE AŞTERNE PRAFUL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362106_a_363435]
-
nu știu ce să răspund Câte am eu pe agendă, Mi-am dat visul în arendă Și privesc în gol, bolund; Trece timpul, manuscrisul Văd cum se așterne praful Pălăria lui, cavaful Că mi-a confiscat permisul! Referință Bibliografică: Văd cum se așterne praful / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
VĂD CUM SE AŞTERNE PRAFUL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362106_a_363435]
-
summer yet to come Mother will be here, and surely We and silence will be one. Days of waiting Blossomed tree line There's no greater joy than Mother coming Like a shadow, to her son. [4] UN TIMP S-așterne timpul peste timp Clepsidra vremuiește veacul Pribeag prin tinerețe trec Și dau tribut acestei îndrăzneli. Cu mâna stângă te cuprind Cu dreapta semne fac la îngeri Și-n amintire-mi rămâi precum catifeaua unui vis în agonie. Sunt strigatul din
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
1346 din 07 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunze cad din nou și lasă goi copacii, Spre pământul sobru se leagănă alene, Am pășit pe ele și le-au călcat și alții, Pe un covor de frunze un altul se-așterne. Mereu îmi pare tristă fiecare toamnă Atunci când plouă și timpu-i mohorât, Când zilele cu soare par să adoarmă, Și tot ce-ar fi frumos îmi pare-a fi urât. Îmi place toamna care mă face melancolic Dar nu sunt omul
COVOR DE FRUNZE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362134_a_363463]
-
straturi succesive, prin suprapuneri de tușe fine, Gânduri fragile lovindu-se de cercuri concentrice, Iubiri eliberatoare înăbușite Până ce au devenit vizibile în și prin esența lor. Erau concomitent personaje himerice și autori, Idealul ciocnind rutina, Arta se adăuga vieții, Clipe așternute în refluxul vieții, Mise en abîme... Odată cu zorii zilei Natura lui aparent solară se adapta misterului unei zbuciumate mări nordice, Marea ei melancolic-egee fărâmița castelul de nisip Din visul unei scriituri, din clepsidra visului unui alt vis. Referință Bibliografică: Castelul
CASTELUL DE NISIP AL UNUI VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362148_a_363477]
-
în: Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA ULTIMEI NOPTI În asta seară am să-mi urlu în hohot durerea Și voi lăsa lacrimi plumburii și reci să îmi cadă. Peste ființa-mi în agonie voi așterne tăcerea Și-n patimile sfâșietoare doar ea să mă vadă. În asta seară, cu foc amaru-mi voi plânge, În palmele-mi făcute căuș să pot să-l adun, Când sfârșeala durerii din suflet m-o frânge, Să-l torn făr
SEARA ULTIMEI NOPȚI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362138_a_363467]
-
Toate Articolele Autorului Toamna vine în galop, vânt de nostalgie îi bate în față. Vara își pierde pașii, în locurile în care ne întâlneam noi doi. Despărțirea e ecoul unei stele frânte de prea multe ploi; doar praful ei se așterne peste amintiri ... Timpul m-a legat la ochi să nu mai număr greșelile dragostei, să văd doar curcubeie, pe un cer de așteptare. Chiar dacă viața mi-a vândut prea multe iluzii deșarte, eu tot cumpăr pe credit un soi de
TIMP DE DRAGOSTE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365799_a_367128]
-
parfumul, dar poate deveni lesne obișnuință și rutină. Petre Rău a descoperit, în afară de lumea cuvintelor ceva fascinant: „nu știu / ce lume am descoperit eu de la alfa la / omega dar aici / îmi găsesc nemurirea / pe care pot îndrăzni să mi-o aștern la picioare / pot s-o ating pe creștet” (nu mă mai răscol). Marea majoritate a poemelor din acest volum au ca apelativ cuvântul „iubito”. Ei i se adresează poetul pentru a reînvia rotundul comun, din care fiecare a rămas cu
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
se-nvârt în alb într-un dans macabru, sulițe de cocori împung albastrul cerului dincolo de infinit, cuibul de la strașină a rămas gol, rândunelele s-au strâns la sfadă, terapie în grup pentru marea plecare peste mări și țări, s-a așternut peste zare un fel de lehamite, nori lânoși atârnă de stâlpii de telegraf ca niște cârpe murdare, îmi strâng râurile uscate la piept și strig: never more, apoi îmi întind aripile și o iau spre apus ca o pasăre absurdă
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
de sânge, departe // Cu șoapte, adoarme-mi pe umeri, // Tată al Serii, // ochii în copaci logodiți // cu tăcutele cascade // pe sânul meu, // alungă-mi tristețea; // Renaște-mă, Doamne // din lacrimi de curcubeu...” ( Din lacrimi de curcubeu). Târziu, când noaptea își așterne vălul peste sufletu-i ostenit, poeta se resemnează, găsește acea oază de liniște interioară... conștientizând ( ca o iluminare) că: „La urma urmei, // ne-am născut păsări, // unele cu aripi etiolate, // altele, cu aripi în unghiuri bizare, // câteodată, rupte... cerate...”// ... „păsări
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
de dor și iubire, „De dragul tău, am țesut copacilor //veșminte de scoarte cafenii, //am înnodat înserarea pe umeri,//împrăștiiind uitarea sprijiniți de cer...”( De dragul tău). Stilul artistic, adevărat meșteșug, scoate în evidență frumusețea cuvintelor și profunzimea trăirilor. Însetată de dezmărginire așterne pe hârtie versuri ce transformă poezia într-o surpriză continuă: „ Să fi fost vultur, aș fi vrut, // Dar aripile mele sunt lujeri de rouă; // Să fi fost un fluture, mi-aș fi dorit, // dar aripile mele sunt petale // străvezii // de
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]