3,167 matches
-
tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice. Astfel, afirmarea prerogativelor suverane ale individualității
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
Și câtă ardoare și câtă nerăbdare în a surprinde ceea ce nu se lasă cuprins decât folosind undița miraculoasă ca să prinzi litera neperisabilă a cuvântului promis. Și când ți-e lumea mai dragă trăind cu impresia că firul întins aruncat în abis se cutremură și vibrează pe luciul textului interzis minorilor abia atunci ai putea fi fericit că i-a atins culmea înălțării la cer sau că ai prins doar prin eschivă sau prin derivă făptura minusculă a ideii. Nestatornică prin efemeritate
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
derapaje în sentimentalism (sexul, drogurile, cărțile, muzica nu pot substitui imposibila fericire în cuplu), Ioana Bradea construiește în jurul Andreei o lume vie, un teatru de monologuri, dialoguri, coruri cu un debit de adevăr copleșitor. Ideea inedită ar fi că, în abisul care ne separă de semeni, dorința brută poate arunca punți fragile de cuvinte. Căci studenta Andreea își cîștigă existența ca "fată fierbinte" la o firmă de linii erotice. Acest mediu "profesional" adus, după știința mea, pentru prima oară într-un
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările speriate, dă roata prin colțurile cele mai
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
cît de ademenitor pe atît de anevoios. Dovadă acest simplu, rece-senzual, poem de dragoste: "îi mîngîia mîinile coapsele / de se mirau degetele / îmbobocite cînd aerul muțea / și sorbea doar pie-lea ei / foș-ni-toa-re // îi sorbea ochii de nu-l încăpeau / toate abisurile lumii și ale / ne-lumii / îi strivea măceșele bu-zelor" etc. Și ceilalți trei (Iulian Fruntașu, Maria Șleahtițchi, Adrian Ciubotaru) dispun de o anumită dexteritate în mînuirea cuvîntului, pot găsi uneori și niște expresii mai într-ales pentru a-și spune
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
semnătură, un autocitat caracteristic, o prezentare de sine, un semnal de recunoaștere. Utilizate ca niște glume private și totodată ca niște "mecanisme de apărare", aceste "citate" (ghilimelele sunt aici necesare și, mai mult, au avantajul de a sugera "punerea în abis": citatul în citat în citat și așa mai departe, ca într-o regresiune infinită) - aceste "citate" provin din sursele cele mai diverse, scrise sau orale. Uneori sunt traduse literal (și totodată idiosincratic) din texte celebre - din Hamlet, bunăoară; alteori provin
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
abia acum în Point Counter Point, la recitire, dînd de pasajul din jurnalul lui Quarles. În romanul lui Huxley, repet, amuzant e că fraza cu pricina e un citat imaginar din jurnalul unui romancier imaginar, cu efectul de "punere în abis", exemplificat de autor, parcă în derîdere, prin reclama la marca de cereale de breakfast Quaker Oats: "... o cutie de fulgi de ovăz ținută în mînă de un Quaker care ține în mînă o cutie de fulgi de ovăz ținută în
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
goni infernul din Olimp. ... Cel pe care am suit, cîndva, Stăpînit de un eretic dor, Ferm convins, în lăcomia mea, Că l-am prins pe Zeus de picior. Cățărat pe un himeric vis, M-am trezit în cel mai cert abis... Curge un fluviu... Curge un fluviu la vale de sufletul meu. Vine Austrul din spate. Norocul aduce pasărea zeu Cu ochii scoși Și aripi dințate. Cuvîntul susține coloane spre cer. Peste oceanul nopții Pîlpîie stele cuminți. Mi-e limba de
poezii by Ducation Popescu-Chiselet () [Corola-journal/Imaginative/15041_a_16366]
-
Nici nu citesc cartea, o dau înapoi nerăsfoită. V-am scris că Anastasia Filippovna citea Doamna Bovary? * Și-n tot timpul acesta, dumneavoastră, "adresantul", unde sînteți, ce faceți, ce gîndiți? Nu vă pot vedea decît acolo, pe scaunul acela cu abisul în spate, izolat de-un perete gros, transparent, de noi, făcînd gesturi din ce în ce mai nuanțate, mai enigmatice, parcă încercînd un alt alfabet, al disperaților muți. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 4-VIII-1980
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
Pigalle se lasă întunericul și se aprind primele lumini... ...Tiberiu Manicatide a trecut pe lângă Rose Ndiaye în acea amiază ploioasă și, pentru câteva clipe, umbrele lor s-au suprapus. în lumina posomorâtă, cenușie-albă-albastră, tighelată de razele unui soare pierdut în abisul unor înălțimi de neînțeles, Place Pigalle avea înfățișarea unui circ hidos, unui teatru părăsit în care doar decorurile învechite și inutile mai iradiază străluciri false. A măsurat-o încet din cap până în picioare, în ritmul agale al plimbării. Era îmbrăcată
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
rampă autorul! Satul fără niciun locuitor „Jurnal de Chișinău”, 24 iulie 2007 a murit s-a stins și ultimul locuitor din satul neantului european și nici una din cele două mitropolii n-a venit să-i țină lumânarea în urma sicriului bocitoarea abisului l-a bocit cu glas de nisip și de scrum cu banderole negre de vopsea chinuită câteva pagini rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
numere fulgii acoperirii ridicăm brațele/ cu toate degetele pipăim sertarele încrederii și invidiei practicanți ai postului și izolării trecuți prin furcile pubertății ne recunoaștem/ din gura secătuită abandonați unul altuia tu/ îmblînzitorul Cobrei din părul Tigrului schimbă fluturii/ dormi în abisul ochiului păpușă de siliciu divizată/ gol rostogolit pe trei picioare e tăblia fața mesei de unde luăm pahare mîini de uliu/ priviri drepte pe umerii echilibrului al desăvîrșitei stabilități tu/ crescătorul de păianjeni din labele Tigrului adună-ți împrejurările/ faptele refuzate
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
cum ouă proaspete uși puse cu fața la perete asemeni delincvenților bile atît de lucioase încît tremură de frig nori din care poți mulge lapte trandafiri care exală muzici cum casetofoane broșe care plîng cu lacrimi de sînge linguri cu care guști abisurile binecuvîntări vesele cum bilete de teatru sirene care ies din valul paginii abia citite și cîte alte minuni ce nu s-au mai putut ivi. Stai Stai dimineața și seara și din nou dimineața ghemuit cum un telefon o vecină
Gheorghe Grigurcu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10387_a_11712]
-
nu fi singur într-un moment în care presimțea - sau știa deja - că existența sa era la o răscruce. Ne găseam, de fapt, amândoi într-un moment de răscruce și, chiar dacă prăpastia care ne despărțea avea să devină curând un abis, chiar dacă delirul său de megaloman și de mitoman sfârșea după câtva timp prin a mă agasa - și atunci înțelegea că trebuie să plece, și pleca mohorât - orele petrecute împreună în acea săptămână sunt una din amintirile ce continuă și azi
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara e acolo așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis nici eu nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
ta nu răzbate până la noi plânsul învinsului când prinzi de veste că eu nu sunt eu gemând tu mă vezi în flacăra ce încălzește Peștera Lie Ren Zhi și știi că așa începe veșnica pribegie a muntelui ce urcă un abis
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
pe Caragiale nu-l alienează o astfel de indecizie și nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e un spectacol și Caragiale e atras ca de o flacără de taina ei, de abisul ,construcțiilor" care sfarmă orice așteptare și logica bunului simț. Paradoxul și surpriza, duse pînă la absurd, cu consecința de-realizării concretului, sînt construite de Caragiale în virtutea repetării unei ecuații descifrate de el în lumea reală. Fascinat de lume, vrea, la
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
îi săgeta în zbor, Silindu-i să se-ntoarcă învinși din drumul lor, Și sub căderi masive de aripi diafane Se îngropau temeinic Pompei și Herculane. Piesa antologică a volumului se intitulează Oglindire. Construit ca o teoremă a ,punerii în abis", poemul narează aventura autorului într-o sală de muzeu, unde se descoperă pe sine însuși într-un tablou numit Oglindire, iar apoi, succesiv și micșorat, în încă două săli cu tablouri identice, ce se deslușesc tot mai mici în adîncul
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
decât să-l aniverseze. Nu vi se pare că Mozart însuși ne îndeamnă, prin propria lui creație, să-l aniversăm perpetuu, spulberându-ne orice prejudecată, ajutându-ne chiar să ne eliberăm de teama de a privi în lăuntrul nostru, în abisurile noastre ? M.L.C. Sunt convinsă că, dacă există așa-zisul "duh al mortului", care mai rămâne o vreme printre noi, privindu-și propria înmormântare, Mozart ar fi avut un chicot de râs: "ia te uită, ce frumoasă înscenare! Dar nu ei
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
-mă la un reportaj de pe Discovery Channel, ,în nordul Scoției", am repetat, privindu-i ochii de un verde-cenușiu, apărați de lentile fine - ochi în care mă pierd adesea, ochi pe care-i luminează uneori o rază verde venită din niște abisuri pe care viața, oricât de lungă, n-o să-mi îngăduie niciodată să le explorez până la capăt -, ,fermierii au început să-și descopere, de câțiva ani încoace, oile sfârtecate. Cum în Insulele Britanice prădătorii de talie mare au dispărut de mult
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
înlesnesc o altă vedere rotunjind în auz înserarea rămîne doar ce aduce vîntul dinspre cîmpie în răsucirea adierii ochii tăi în sclipirea depărtată a apelor * adevăratul poet, un echilibrist pe un fir de lumină, suspendat între cer și pămînt: deasupra, Abisul dedesubt Valea cale de întoarcere, nu există. nici început, nici capăt nu se mai poate zări, el însă înaintează și-naintează cu mare băgare de seamă călăuzit de o anume smerenie: îl ține în cumpănă un glas tare adînc într-
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
Ca o poveste cu un vis Iart-o și uit-o Vom trece mai încolo pe bietele schiuri Pe bietele schiuri vom aluneca Tu și cu mine Plăcere și vis. Și tăcere. Du-te, fă-te tu o muiere în cel abis Nici o clipă să fii Nici să ai, nici să dărui Vis. Puteai fi o statuie N-o să am hârtie de aici încolo Niciodată n-o să mai am îndeajuns O să mă scald în fierbinte rușine Niciodată hârtia n-o s-o mai
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]