66,867 matches
-
că balanța puterii începe să se încline în favoarea mea. Trecusem cu adevărat pe versantul celălalt al muntelui. Mânat de un sentiment brusc de milă pentru el, am rostit: — Îmi pare rău, Palmer. — Să nu-ți pară rău, răspunse Palmer, ai acționat inteligent, hotărât și foarte prompt. Nu-ți cunoșteam această latură. Hai să nu ne pierdem vremea cu prostii! Problema e că ceea ce s-a petrecut s-ar putea dovedi fatal. Și aș vrea ca cel puțin să ne înțelegem. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
într-un ocean de iubire care acum căpăta accente de nebunie, lipsit de orice urmă de speranță. Nu puneam prea mult preț pe afirmația lui Palmer că ceea ce văzusem nu se va mai repeta. Eram convins că voința lui Honor, acționând asupra lui Palmer, va face să se întâmple numai ce va hotărî ea. Desigur, nu aveam, și nu avusesem în tot acest timp, nici cea mai vagă intenție de a-i spune Antoniei. Antonia părea atât de puțin legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tine, aș trece prin foc și apă. Am rostit aceste cuvinte pe un ton scăzut, rezonabil și, în timp ce vorbeam mă gândeam că Palmer s-ar putea întoarce în orice clipă, ceea ce îmi dădea un timp periculos de scurt pentru a acționa. Părea că mă ascultă cu atenție, ochii ei negri mă cântăreau și în final spuse: — Nici nu știi ce-mi ceri. Vrei dragostea mea? M-au surprins cuvintele ei și am spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În miniatură) tăcută, Își ridică privirea și urmări raza În care praful plutea dinspre cabina de proiecție, deasupra capetelor negre din cinematograf. Am recunoscut imaginile recreate pe ecran. Erau despre Marele Premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
au stârnit praful și verdeața și acea voioșie tipică doar pentru anotimpul verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre lacul de la periferia orașului, păreau să nu aibă nici o grijă pe lumea asta. În ceea ce mă privea, dacă nu acționam rapid, urma să fiu acuzat de omor. Traversând râul, Stadtbahn se hurducă peste apă paralel cu mine, pe un pod adiacent. Automat, am mărit viteza. Zece minute mai târziu, mi-am legat bicicleta În fața fundației și am zbughit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femeie Într-o postură stângace, Încadrând o siluetă cu dinții descoperiți și mâinile Încătușate. O fi fost vârcolacul infam de la râul Leine? Dacă da, femeia care-l susținea era cu siguranță Manetti - caz În care o Înțelegeam de ce prefera să acționeze fără a fi văzută. Eminența cenușie a orașului era mai tânără decât mă așteptam, În jur de treizeci și cinci de ani, maxim patruzeci, și avea o Înfățișare cât se poate de mediteraneană. Pielea nu-i era nici prea Închisă, nici prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca partenerul său să găsească răspunsul potrivit, Diels ridică de pe jos niște obiecte și le Îndesă În sertare Într-o ordine aleatorie. Dar a fi hotărât e o virtute mare, și timpul e ceva ce ne lipsește tuturor. Trebuie să acționezi cât mai poți. Asta ne spune mereu inspectorul Wickert. „Trebuie să acționați cât mai puteți. “ Așa că, lasă-mă să repet: lucrurile nu arată bine. O, nu, domnule Knisch. ori te vor da afară În șuturi, ori te lasă să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
obiecte și le Îndesă În sertare Într-o ordine aleatorie. Dar a fi hotărât e o virtute mare, și timpul e ceva ce ne lipsește tuturor. Trebuie să acționezi cât mai poți. Asta ne spune mereu inspectorul Wickert. „Trebuie să acționați cât mai puteți. “ Așa că, lasă-mă să repet: lucrurile nu arată bine. O, nu, domnule Knisch. ori te vor da afară În șuturi, ori te lasă să stai În oraș. Întrebarea e, unde și cum. Fără a supraestima importanța poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Frăția, am suspinat chinuit. Dar Îndesându-mi poșeta sub cap, Wickert nu mă ascultă. — Sunteți pe mâini bune, domnule Knisch, mă anunță luând loc. Mi-aș dori să vă pot lăsa să vă faceți somnul de frumusețe. Dar trebuie să acționăm imediat. Suntem pe cale de a face o descoperire. Scoase din buzunar un creion și un caiet cu spirală, apoi Își plimbă limba peste dinți, privindu-mă plin de compasiune. Aș fi putut oare să Înțeleg că, Într-un moment ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-a dus! De fapt, pare-se că această înmugurire a ciocului meu datează exact din momentul când le-am descoperit pe șiksele ce patinează în Parcul Irvington - ca și cum însăși șaua nasului meu și-ar fi asumat sarcina de a acționa ca agent al părinților. Patinezi cu șikse? Încearcă numai, istețule. Ai uitat de Pinocchio? Ei bine, ce-a pățit el e o nimica toată pe lângă ce-o să ți se întâmple ție. Or să crape de râs și-or să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
CA ȘI PENTRU ALTE DELICTE, MULT PREA NUMEROASE PENTRU A FI MENȚIONATE AICI, LEGATE DE EXPLOATAREA PIZDEI EI, EȘTI CONDAMNAT LA O IMPOTENȚĂ TERIBILĂ. DISTRACȚIE PLĂCUTĂ. — Dar, Onorată Instanță, la urma urmei e majoră și vaccinată, un adult care a acționat de bună voie... IA NU MAI MÂNCA RAHAT CU LEGALITATEA, PORTNOY. ȘTIAI ȘI TU CE-I BINE ȘI CE-I RĂU. ȘTIAI PREABINE CĂ BATJOCOREȘTI O ALTĂ FIINȚĂ ȘI PENTRU ASTA, PENTRU CE-AI FĂCUT ȘI PENTRU CUM AI FĂCUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi construiesc un viitor, fără ca, totuși, să-mi treacă măcar prin minte că, la fel de bine, se putea ca viitorul să mă construiască pe mine. Dar, fiind fiul de o agresivă independență al unor părinți energici, credeam cu ardoare că poți acționa pentru a-ți susține propriile interese - din nou, fără să înțeleg prea bine că, în ciuda tuturor lucrurilor extraordinare pe care, poate, izbutești să le faci la perfecție, punându-ți la bătaie toată puterea, nu prea ai nicicum șanse să impresionezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei. Domnișoara Warren rămase cu ochii pe ziar. Avu un mic frison și era conștientă că i se uscase gura. Își simțea mintea limpede și goală. Dr. Czinner Îi explică: — Au acționat cu trei zile mai devreme. Domnișoara Warren se oțărî la el: — Ce-ați fi putut face dumneavoastră În plus? — Oamenii m-ar fi urmat. Au uitat de dumneavoastră. Cinci ani Înseamnă o groază de timp. Tinerii erau copii atunci când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Împurpură la față, de parcă el i-ar fi făcut un avans grosolan. — Nu, Anton, suntem numai noi. Creierul Începu să-i lucreze iarăși cu precizie. Relația personală era singura care-l Încurca. Când apărea un pericol sau trebuia să acționez, se putea baza pe mintea lui ca pe un mecanism verificat. — Ai geanta pe care ți-am dat-o? — Da, Anton, aici, sub pat. Trase de sub pat o valijoară neagră, de doctor, iar el o ciupi sub bărbie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
capăt tuturor afacerilor pe care domnul Eckman le Încâlcise cu atâta ingeniozitate. Mai avea de făcut și vizite. La trei și jumătate, cum trecea cu mașina pe lângă hipodrom, Îl zări pe domnul Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru, strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Zice: — Lucrurile astea nu funcționează ca o rețetă dintr-o carte de bucate. Nu ai cum să le diseci la microscopul electronic. Rochia nu are mâneci, iar părul de la subsuorile ei e, desigur, castaniu-cenușiu. Bun, zic, dar cum poate să acționeze asupra cuiva care nici măcar nu aude vraja? Mă uit la radio. Cum poate să funcționeze o vrajă dacă nici măcar nu o rostești cu voce tare? Mona Sabbat oftează. Întoarce cartea deschisă cu fața în jos pe birou și-și pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca să-și omoare copiii. Nu vor decât să-i vadă adormiți. Nu vor altceva decât să-i domine. Oricât de mult ai iubi pe cineva, tot ții ca lucrurile să iasă cum vrei tu. Masochistul îl împinge pe sadic să acționeze. Până și cea mai pasivă persoană este de fapt un agresor. În fiecare zi, simplul fapt că trăiești înseamnă moartea unor plante și a unor animale, poate chiar a unor oameni. Îți convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar după bar, pe perete, întregesc decorul capetele cîtorva butoiașe, în care strălucesc robinetele din metal inox, bine șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din cap și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni Pămîntul și acționăm ca atare. Profesorul ridică iarăși privirea, devenind roșu de furie: Nu-i vina mea că Maria m-a pus în fața faptului împlinit! Crezi că ei i-a fost ușor? Altfel n-ar fi terminat Medicina... Dar să lăsăm asta face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața oglinzii, admirându-și corpul gol. La vederea penisului, cădea într-o stare de reverie și visa cu ochii deschiși, fapt care contrasta puternic cu ceea ce simțea când era îmbrăcată. De data aceasta, acționase mai decis și mai organizat decât o făcuse vreodată - numai că nu prea știa care era scopul. Singurul punct fix în această confuzie era chestia - iar Carol se raporta la ea adesea și în mod voit. Acum avea cam 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decât începutul. Din acel moment, fiecare acțiune a sa era un fel de vizită făcută la Copacul Cunoașterii cu drujba în mână. Căci Margoulies își abandonase judecata profesională, permițând plăcerilor și neplăcerilor proprii să-i afecteze raționamentele. Deja nu mai acționa în folosul pacientului său. Evident că Margoulies nu era dispus să recunoască asta. Își scoase mănușile de cauciuc cu entuziasmul caracteristic și reveni la birou. Bull rămase nemișcat, clătinându-și doar capul pe învelitoarea aspră. — Ei, doctore? — Ei bine, John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să mai citească eticheta. Primise restul și chitanța. Farmacistul, conștient de efectul preparatelor sale, prin care acționa de la distanță asupra celor care-i călcau pragul, observase aerul de confuzie întipărit pe chipul lui Bull. Și avea dreptate, pentru că Bull habar nu avea ce este diazepamul. Era convins că Margoulies îi prescrisese un antibiotic. Bull se foise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
îndrăznit să întrebați. În definitiv, unele lucruri sunt sacre. Unele lucruri nu trebuie despărțite și cercetate astfel. Dar trebuie spus că experiența fusese răvășitoare. Bull se simțea violat, tradus, sedus, fermecat, subjugat, prins și închis. Simțea că abilitatea de a acționa îi fusese amputată pe cale chirurgicală. Simțea, pentru prima dată în viață, că este un fel de mecanism cu scop, care trudește pe scena vieții și care fusese defectat de un val de căldură transcendentă. Trebuie că e vorba despre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]