27,767 matches
-
nu ducem grija numelui. Alta e buba: ne doare că oamenii pe care îi prindem nu vor să stea de vorbă cu noi. De multe ori, părinte, prindem drumeți doar ca să mai stăm la o tacla, nu le luăm un ac. Crezi că înțelege careva treaba asta? Ca să poți să vorbești cu ei, trebuie să-i legi. Vă simțiți singuri? - întrebă Metodiu. — Puțin spus „singuri”! - răspunse amărât lotrul. în codru, dacă n-ai treabă, te simți prost. A sta-n codru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în maioneză, chefar la grătar, friptură de somn cu salată de heringi, scrumbii afumate, rasol de șalău, o ciorbă de clean să se așeze bine toată mâncarea, iar în urmă bibani mici fripți întregi ca să poată fiecare scoate cu ușurință acul țepos din înotătoarea dorsală și să-l folosească drept scobitoare, așa cum le-arăta expert Covaliov. Ghiftuit, abia mai înghițind dintr-o inerție a poftei, Barzovie-Vodă articula cu greu următoarele: — Frate creștin, după belșugul pe care l-am văzut aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până în prezent, adică până în secolul al XVII-lea (acesta fiind prezentul istorisirii noastreî. „Casnic” însemna la Veneția că, dacă țineai neapărat, puteai să și trebăluiești pe lângă casa sau canalul tău. De altminteri, multe femei venețiene știau mânui ca nimeni altul acul, andreaua, ghergheful, săpunul și celebrele lor oglinzi. Nu trebuie să ai multă imaginație ca să-ți dai seama că unde sunt olari, există și oale ce se cer degrabă umplute. Aceasta era cu precădere treaba femeilor. Nu e de mirare astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au de câștigat copiii, care sunt - ce e drept e drept - foarte bine îngrijiți. Fiecare din ei știe de mic patru limbi materne, plus rusește de la tata, care cu-atâta s-a ales din toate campaniile lui de tinerețe. Un ac n-a adus acasă, ca alți oameni, de pe unde-a fost, o brățară, un lănțișor, ceva cât de cât, o amintire. A adus niște cuvinte: harașo, davai și ura. Episodul 218 COPILUL LA TURCI — De multe ori m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simțea în mână nu-l făcu să se liniștească, ci, mai curând, să-i crească temerile, pentru că își dădu seama în ce măsură devenise cea mai vulnerabilă ființă din deșert. Când, în sfârșit, lumina lunii îi permise să distingă direcția indicată de acul busolei, porni din nou la drum, cu toate că, de data asta, cămila nu părea dispusă să-l ajute, mișcându-se mult mai leneș ca de obicei. Își legă de mână capătul căpăstrului, de teamă ca nu cumva din neatenție sau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să ajungă la stridență; și când mici fire de nisip începură să i se încrusteze pe față, înțelese adevăratul motiv pentru care tuaregii și-o acoperă cu un văl. Era ca și cum o legiune întreagă de pitici se distra înfigându-i ace pe fiecare centimetru neacoperit din corpul său, ceea ce făcea ca pe măsură ce trecea timpul, chinul să se transforme într-o senzație de sofisticat supliciu, ce-l obliga să-și țină ochii întredeschiși. Invidia genele cămilei, stufoase și groase ca părul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din urmă, pilotul spuse: — Ar fi mai bine să plecăm! Că drumul e lung. Cel care-și scosese batista i-o dădu lui Marc Milosevic ca să-și oprească sângele, în timp ce-l ajuta să se ridice. — Ai scăpat ca prin urechile acului! mormăi. Eu ți-aș fi tăiat mâna și boașele, dar harapul ăsta te lasă să pleci cu o simplă cicatrice cu care o să te mai și fălești pe deasupra, arătând-o ca pe o eroică amintire a războiului din Bosnia. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se repete anulîndu-le identitatea pînă la nașterea unui nou alfabet și mai Întîi fiecare scriitor ar deveni o literă și pe urmă grupe și clase Întregi de autori s-ar topi În același simbol grafic, ales arbitrar după cum indică acul istoriei, pînă cînd toți autorii ar intra În golul unei vocale, nemailipsind decît un pas ca să ajungă virgulă sau paranteză sau punct. De cînd a făcut al doilea accident vascular nu mai scrie. Se scoală uneori noaptea și-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul chiuvetei din colțul camerei, apoi au încercat radioul lui Benjamin. Programul nu i-a decepționat nici pe ei. Era muzică la fel de bună ca în timpul revoluției. Dar, brusc, în mijlocul unui interludiu de operetă, acul a începu să sară, tocmai când primadona își dădea inima... inima... inima, în așa hal, încât crainicul a simțit nevoia să intervină. Și a adus ca scuză evenimentele din zilele precedente, când niște elemente dubioase au distrus studioul patru, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pașnică. La ce bun vecinii, când e loc destul și aici, m-am consolat de unul singur. Am căutat locul cel mai ascuns din munți și, când Guvernatorul a revenit, i-am arătat imediat punctul acesta cât un vârf de ac, de lângă debarcader. „Nu fiți atât de modest. De ce nu veniți în capitală?“ - m-a întrebat el. Dar eu am ținut-o una și bună, că vreau să mă duc acolo unde nici pasărea nu zboară, sunt numai câțiva turiști bolnavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pădurarul iarna, iar vara, pe fiica lui din Argintiș, unde locuiau, ca s-o fotografiem. Iar pe brad, numai luminițe sfârâitoare, nici un îngeraș agățat de crengi sau bomboane de anul trecut, doar o singură podoabă de sticlă în vârf și ace de brad de la Dumnezeu, pătate cu ceară. Nopțile cu băi călduțe în cada aceea bizară, cărțile nerușinate sau umile și casa cu cele șaizeci și nouă de uși deschise, așa cum era ea. Dar și bărcile bălăngănindu-se de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că am să fac o curățenie mare. A doua zi, găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
case de pe dealuri. Mi-a venit în minte noaptea aceea, când ne-am ascuns în casele cele noi. Buzele ei erau purpurii atunci, iar luna strălucea în umezeala lor și puteam vedea micile șanțuri de pe ele, mai subțiri decât un ac. Când a terminat de vorbit, reținusem doar că pleca a doua zi cu trenul. Am ieșit de după tejghea și am prins-o de mână, dar am simțit-o altfel decât în noaptea aceea când o încălzea atât de tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
spate, dar n-am avut timp să mergem s-o căutăm. Autobuzul venea în treizeci de minute. Am ridicat valiza lui tanti Mae și m-am uitat prin abțibildurile din New Orleans, Biloxi și Mobile până și-a trecut ea acul de pălărie prin păr. Vântul se făcuse destul de rece când am ajuns pe verandă, așa că am închis ușa după mine. În timp ce coboram pe cărare, tanti Mae îmi spunea ce să fac cu mâncarea, unde găsesc conservele și tigaia ca să prăjesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
niște pâine și am început să mănânc. Vântul șuiera în colțul bucătăriei și am auzit pinii lovindu-se unul de altul, scoțând șuieratul acela pe care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar nu erau mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am văzut reci, țepene și maronii. Înainte să o ridic iar, am aruncat pătura pe ea la loc ca să nu o mai văd. Pielea maronie și rece îmi întorcea stomacul pe dos. După ce am umplut groapa, am împrăștiat frunze și ace de pin și am împrăștiat tot felul de lucruri pe deasupra ei ca să nu afle nimeni unde e și să o deranjeze. Apoi am văzut că movila de pământ încă se mai distingea, așa că am luat lopata și am nivelat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
le-am dat pe gât. Am pus paharul jos și am izbucnit instantaneu în lacrimi. Tom m-a strâns în puloverul lui mare. M-am smiorcăit așa o vreme. Simțeam votca, siropoasă și densă, direct din frigider, arzându-mă cu ace de gheață pe gât până în stomac. Abia acolo se așeza confortabil și în timpul ăsta lacrimile mi se stingeau treptat. A fost profesoara mea la Colegiul de Arte, am spus. Era pur și simplu minunată... Mi-am turnat încă un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
simți? Te superi dacă intru? — Ești invitatul meu, am răspuns, arătând spre cealaltă canapea. Bine ai venit în apartamentul de la Violuri și Violență domestică. Sper că îți plac garoafele. S-a așezat. Era mijlocul nopții, dar el părea la patru ace ca întotdeauna. —îți iei costumele de la Burton? am spus cu chef de glumă. Cred că eram în stare de șoc. Nu a răspuns. —Domnișoară Jones, începu el. —Doamnă. Nu aveam ce să mai pierd. Apoi m-am mai relaxat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
grup exprimau tot mai clar indiferența și plictiseala, ochii cei mici ai lui Burkeviț care se apropia încet de grup deveneau tot mai ironici și mai vii, pe când buzele i se întindeau într-un zâmbet plin de răutate. Ca niște ace aruncate în semicercul acestor ochi și fețe încremenite, cuvintele preotului erau atrase de polul magnetic al zâmbetului lui Burkeviț. Parcă Burkeviț era cel care a înjurat și parcă ultimele cuvinte despre Pușkin și Lermontov i se adresau numai lui. — Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se opri pe dată. N-am auzit papucii ei pe coridor, așa că, atunci când, brusc și fără zgomot, dădaca a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în zona cu serpentine strânse. Trecu un pod peste un pârâiaș pe care îl auzea curgând năvalnic la vale, umflat de ploaie. Porțiunile drepte erau foarte scurte iar curbele în vârf de ac se succedau una după alta. Vuietul apei începea să se stingă rămânând în urmă. Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să foșnească. Nu putea să spună de ce dar avea senzația că nu era singur. Simțea că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de camion. Cuvântul dispariție se dovedise a avea puteri magice de convingere și acesta aprobă în ultimă instanță acțiunea, cei doi plecând repede înainte ca bătrânul să se răzgândească. Știu, măi băiete, oftă Toma, suflând încet fumul pe nas, căutăm acul în carul cu fân. Ai însă impresia că domnul comandant va aproba o desfășurare de forțe mai mare? N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește să dați o dispoziție în acest sens? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]