6,925 matches
-
a celulelor glandulare tiroidiene. În comparație cu proteoliza tiroglobulinei și eliberarea hormonilor în sânge, care se produc în primele 30 de minute, celelalte efecte necesită ore sau chiar zile. Acțiunile multiple ale TSH hipofizar asupra celulelor secretoare tiroidiene se realizează prin mecanismul activării sistemului adenilat ciclază-cAMP, cu participarea receptorilor membranari de la nivelul suprafeței celulelor foliculare. cAMP rezultat, acționând ca mesager intracelular de ordinul al II-lea, intensifică biosinteza și activitatea principalelor enzime celulare tiroidiene, secreția hormonală și creșterea țesutului glandular. La rândul său
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două perechi de glande paratiroide situate pe fața postero-laterală a lobilor tiroidieni. Principalul efect biologic al PTH este reprezentat de creșterea ionilor de calciu dublată de scăderea fosfaților în lichidele extracelulare (fig. 142). Afectarea metabolismului fosfo-calcic de către PTH este consecința activării proceselor de resorbție și excreție a ionilor de calciu și fosfor la nivelul oaselor, rinichilor și tubului digestiv. Osteoliza rezultată se realizează fără resorbția fosfaților, ca urmare a activării osteoclastelor și este urmată de un oarecare grad de stimulare compensatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lichidele extracelulare (fig. 142). Afectarea metabolismului fosfo-calcic de către PTH este consecința activării proceselor de resorbție și excreție a ionilor de calciu și fosfor la nivelul oaselor, rinichilor și tubului digestiv. Osteoliza rezultată se realizează fără resorbția fosfaților, ca urmare a activării osteoclastelor și este urmată de un oarecare grad de stimulare compensatoare a osteoblastelor. Deficitul secretor de PTH din insuficiența paratiroidiană reducând activitatea osteoclastelor și conținutul în calciu al plasmei, determină fenomene de tetanie latentă sau manifestă. La nivel renal, metabolitul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inhibă secreția acestuia. Fenomenul nu pare să aibă însă o importanță fiziologică prea mare. Ionii fosfat, de asemenea, nu intervin direct, ci prin intermediul modificărilor produse în concentrația ionilor de calciu. Creșterea fosfaților din plasmă, însoțindu-se de scăderea calciului, determină activarea secreției de PTH și invers, cu consecințele respective asupra eliminării urinare a acestora. Un oarecare grad de participare la autoreglarea secreției paratiroidiene există și în cazul vitaminei D3. Metabolitul acesteia, l,25(OH)2D3, potențând resorbția osoasă și intestinală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între 100 și 150 g. Sub influența efectelor hipoglicemiante ale insulinei, aproximativ o treime din glucidele alimentare sunt convertite în acizi grași și glicerol prin intermediul plăcii turnante a metabolismului intermediar reprezentate de acetil-coenzima A. Paralel cu efectele hipoglicemiante și de activare a formării de lipide, insulina afectează substanțial și metabolismul proteic în sens anabolizant. Mecanismul de acțiune al insulinei asupra celor trei metabolisme este complex și diferă de la un organ la altul. Efectele permeabilizante membranare și enzimatice celulare se completează, realizând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
are tendință la scădere în următoarele 5-10 min., după care se produce cea de a doua descărcare de insulină, amplă și de lungă durată. Faza a doua a insulinosecreției are la bază atât eliberarea stocului preexistent de insulină, cât și activarea enzimelor implicate în sinteza și secreția insulinei nou-formate. În general, hipersecreția de insulină este rapidă și proporțională cu concentrația glucozei din sânge. La concentrația de 4-6 g/l glucoză sanguină, insulinosecreția bazală de 10-70 mU/ml poate crește de 10-30
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor implicate în conversia piruvatului la fosfoenolpiruvat și transformării unor aminoacizi în glucoză. Reglarea secreției de glucagon. Conținutul în glucoză al sângelui este de departe cel mai puternic factor de reglare și control al secreției de glucagon. Folosindu-se circulația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și capul pancreasului. Dintre hormonii gastro-intestinali, secretina, VIP, GIP și bombezina stimulează eliberarea sa, iar somatostatinul o inhibă. Principala acțiune a polipeptidului pancreatic este de inhibare a secreției de bicarbonați a pancreasului exocrin atât în condiții bazale, cât și de activare cu secretina. Inhibarea secreției exocrine pancreatice este dublată de creșterea motilității gastrice și intestinale. Deși nu i se cunoaște rolul fiziologic, polipeptidul pancreatic prezintă mari variații în diferite stări patologice. El inhibă absorbția intestinală. Eliberarea sa este scăzută în insuficiența
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
blocarea circulației de întoarcere prin golirea și compresia venelor de către corpii cavernoși rigizi. Întregul proces de dilatație vasculară și erecție peniană este realizat de nervii erectori parasimpatici, a căror stimulare provoacă, pe de o parte vasodilatație, iar pe de alta, activarea secreției de mucus de către glandele bulbouretrale, în vederea lubrefierii spermei și facilitării actului de ejaculare. Paralel excitării căilor eferente parasimpatice, se produce inhibarea nervilor simpatici ai corpilor cavernoși. Aceștia stimulează doar veziculele seminale secretoare de lichid seminal. Este unul din puținele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pinealectomie funcțională, datorită spolierii de noradrenalină a terminațiilor simpatice epifizare. Ca principal mediator simpatic, noradrenalina stimulează activitatea N-acetil transferazei, favorizând transformarea serotoninei în N-acetilserotonină și melatonină. În cursul nopții, conținutul în noradrenalină al terminațiilor simpatico-epifizare crește, atrăgând după sine activarea biosintezei de melatonină. Odată cu apariția luminii, noradrenalina scade datorită eliberării sale intense, urmată de inactivarea rapidă cu consecință respectivă asupra sintezei de melatonină. Acțiunea stimulatoare a noradrenalinei se realizează prin mecanismul activării adenilatciclazei membranare și formării de cAMP, necesar sintezei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
noradrenalină al terminațiilor simpatico-epifizare crește, atrăgând după sine activarea biosintezei de melatonină. Odată cu apariția luminii, noradrenalina scade datorită eliberării sale intense, urmată de inactivarea rapidă cu consecință respectivă asupra sintezei de melatonină. Acțiunea stimulatoare a noradrenalinei se realizează prin mecanismul activării adenilatciclazei membranare și formării de cAMP, necesar sintezei de N-acetil transferază. Conținutul în melatonină al epifizei depinde, în ultimă instanță, de cantitatea de N-acetilserotonină sintetizată de către N-acetiltransferază sub influența noradrenalinei. Secreția de melatonină este influențată și de hormonii sexuali
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alergice locale și generale, cât și în fenomenele adaptative de tipul hiperemiei din efortul fizic, hipertermiei, inflamației etc. Tot ca hormon local, histamina stimulează musculatura netedă gastro-intestinală, bronșică și uterină, precum și unele secreții glandulare (gastrică, intestinală, pancreatică, salivară, lacrimală etc.). Activarea receptorilor histaminergici produce modificări ale conținutului în nucleotide ciclice intracelulare. Prin intermediul receptorilor H1, blocați de antihistaminicele clasice, histamina activează adenilatciclaza membranară, determinând acumularea de cAMP la nivel celular. Se pare că prin același mecanism se realizează efectele de tip H2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel celular. Se pare că prin același mecanism se realizează efectele de tip H2 (gastrosecretorii), inhibate de burimamidă și metiamidă. La nivel central, histamina îndeplinește atât rol de mediator chimic hipotalamic, cât și de modulator al activității și metabolismului cerebral. Activarea adenilatciclazei de către histamină a fost observată în hipocamp, hipotalamus și neocortex. Unele antidepresante par să acționeze prin blocarea adenilatciclazei sensibile la histamină. Inactivarea histaminei endogene și exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
slab, datorită densității scăzute a receptorilor angiotensinici. Acțiuni hipertensoare ale angiotensinei au fost obținute și după administrarea centrală în circulația cerebrală sau intracerebro-ventricular; aria postrema bulbară, mezencefalul și hipotalamusul sunt considerate zone ale acțiunii presoare centrale determinate de peptid prin activarea unui mecanism adrenergic. În cadrul acțiunii vasoconstrictoare generalizate, angiotensina intervine și în autoreglarea fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare în limitele variației valorilor presiunii arteriale cuprinse între 80 și 200 mmHg. În cazul în care SRA circulant are o activitate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alte peptide. d) Rol în modularea unor funcții nervoase înalte, asociate actelor comportamentale: motivația (setea, durerea), memoria, posibil învățare și controlul motricității. Există date care sprijină rolul Ang II cerebrale ca factor de menținere atât a echilibrului ionic neuronal, prin activarea ATP-azei membranare, cât și a balanței hidroelectrolitice generale, prin acțiunile ADH eliberatoare și dipsogene, acționând conjugat cu sistemul renină-angiotensină periferic (fig. 151). Ambele sisteme se completează reciproc prin intermediul verigilor reno-corticosuprarenale (modularea filtrării glomerulare și secreției de aldosteron) și hipotalamo-hipofizare (eliberarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dominante vasoconstrictoare diferă, fiind mai puternice în cazul ET2 și ET1 decât ale ET3 și VIC (constrictor vasointestinal) (Nayler, 1990). Efectele constrictoare privesc atât musculatura netedă vasculară, cât și pe cea gastrointestinală, cardiacă, pulmonară și uterină, având ca factor comun activarea metabolismului fosfoinozitolului și mobilizarea Ca++ intracelular. Intensitatea efectelor biologice ale endotelinelor depinde de densitatea receptorilor membranari specifici care, fiind de două tipuri, deservesc funcții diferite. Deși nivelul plasmatic al endotelinelor este foarte redus (1,5 pg/ml), rinichii și plămânii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mic decât la normali. S-a constatat, de asemenea, că hormonul stimulează creșterea eliberării de insulină, somatostatin pancreatic, GIP, polipeptid pancreatic și calcitonină. CCK-PZ este eliberată la nivelul tractului gastro-intestinal prin stimularea mobilizării calciului, urmată de creșterea cAMP celular și activarea secreției de enzime. II.8.3.2. Secretina Este prima substanță biologic activă identificată ca hormon, Bayliss și Starling demonstrând încă din 1902 stimularea secreției pancreasului exocrin, denervat, la injectarea intraduodenală de HC1. În 1961, Jarpes și Mutt purifică secretina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul complexului hipotalamo-hipofizar. Insulina. la rândul ei, acționează ca reglator al secreției de grelină. Secreția grelinei prezintă creșteri înaintea mesei și reduceri după masă. Stimulează apetitul, senzația de foame și ingestia de alimente. Stresul acut psihologic crește grelina plasmatică concomitent activării simpatice și axei hipotalamo-hipofizo-adrenale. Scăderea grelinei după masă este absentă la obezi fapt ce pare să contribuie la dereglările neuro-endocrino-metabolice generatoare de obezitate. Fiind implicată în stimularea senzației de foame, grelina este considerată contraparte a hormonului leptină, secretată de țesutul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transportul și deplasarea akonală și concentrarea mitocondriilor la nivelul zonei neuronale alterate (Chada și Hollenbeck, 2004). Experimental, s-a demonstrat că NGF activează secreția locală de acetilcolină, stimulând refacerea și dezvoltarea neuronilor lezați. În timp ce NGF s-a dovedit factor de activare a creșterii ganglionare simpatice, antiserul omolog nu a determinat fenomenele inhibitorii scontate de simpatectomie imunologică. La om, efectele neurotrofe ale NGF au fost încercate cu rezultate favorabile atât în tratamentul stroke-ului și unor boli neurodegenerative (Parkinson, Alzheimer) în priză nazală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
liganzi marcați, punându-se astfel în evidență cinci categorii de receptori opioizi, și anume: Miu, Kappa, Delta, Sigma și Epsilon. 1. Receptorii Miu (cu subtipurile Miu-1 și Miu-2) prezintă afinitate pentru compuși morfinici clasici (morfină, codeină etc.), beta-endorfină și enkefaline. Activarea receptorilor Miu-1 este principala responsabilă de analgezia cu origine supraspinală, în timp ce stimularea receptorilor Miu-2 are ca efect deprimarea ventilației, bradicardie și euforie. Antagoniștii Miu sunt naloxonul, pentozocina și nalbufina, primul prezentând cea mai înaltă selectivitate. Receptorii Miu sunt prezenți atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
țesuturi periferice. 2. Receptorii Kappa (ketazolinici) au afinitate în special de natură farmacologică pentru agoniștii de tip benzomorfinic (substanțe de sinteză narcotic-analgezice și nepeptidice, cum sunt ketazocina, bremazocina, nalorfina), dar și pentru derivați de prodinorfină (Leu-enkefalina, dinorfina). Efectele date de activarea acestor receptori sunt: analgezia, sedarea, somnul, catalepsia, ataxia, depresarea ventilației, mioza și defecația. La rândul lor, receptorii Kappa sunt sensibili la naloxon, ce se comportă ca antagonist. Distribuția acestor receptori are localizare primară în cortexul cerebral. 3. Receptorii Delta interacționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trompelor uterine. Prostaglandinele din spermă influențează dinamica uterină și tubară, facilitând progresia spermatozoizilor spre trompă în vederea fecundării ovulului. În timpul sarcinii crește PGF2a la nivelul uterului și lichidului amniotic. Avorturile provocate prin administrare intraamniotică de NaCl în soluție hipertonă se datoresc activării fosfolipazei A lizozomale și formării de prostaglandine, mai ales PGF2a. Asupra aparatului circulator, hormonii locali lipidici acționează, de asemenea, în mod diferit, în funcție de structura chimică a acestora. Seriile A și E produc efecte vasodilatatoare și hipotensoare, datorită dilatației arteriolo-capilare. Concomitent
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
leucotriene C și D. Efecte interesante exercită hormonii locali lipidici și la nivelul glandelor endocrine, altele decât cele care aparțin sferei pelvine. Astfel, prostaglandinele seriei E stimulează sinteza de coloid tiroidian, captarea și fixarea iodului pe suportul proteic prin mecanismul activării adenilatciclazei și formării de cAMP. Se pare că TSH hipofizar activează sinteza de prostaglandine la nivelul celulelor tiroidiene. Efecte similare au fost descrise și la nivelul glandelor paratiroide. Steroidogeneza suprarenală stimulată de ACTH este, de asemenea, prostaglandin-dependentă. La nivelul complexului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt stimulate de contracția voluntară și involuntară (frisonul termic) a musculaturii scheletice, sistemul nervos adreno-simpatic, glanda tiroidă și de temperatura crescută a corpului. Creșterea activității musculare în timpul efortului fizic constituind unul din mijloacele principale de producere a căldurii, paralel cu activarea consumului de oxigen, intensifică oxidațiile celulare eliberatoare de energie calorică. În cazul contracțiilor maximale, pot apărea creșteri de scurtă durată ale termoproducției de până la 1000%. Sistemul nervos simpatic, deși acționează mai slab, provoacă atât stimularea termogenezei prin mecanismul eliberării și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
urmare a efectelor vasoconstrictoare periferice ale adrenalinei și noradrenalinei circulante. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni stimulează oxidațiile biologice mitocondriale, determinând creșteri ce pot depăși 100%. Însăși creșterea temperaturii corporale intensifică reacțiile chimice producătoare de căldură, prin același mecanism al activării enzimelor oxido-reducătoare mitocondriale. Între reacțiile chimice celulare generatoare de căldură și temperatura corporală există relații de feedback de tipul: Creșterea cu 1°C a temperaturii atrage după sine o creștere cu 9,8% a eliberării de energie calorică. Paralel cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]