3,955 matches
-
numeau stația care urma și cea de dinainte, dar nu știam nimic despre călătoria pe o altă linie. A fost o vreme în care m-am simțit vinovat și nesigur din cauza lipsei mele de cunoștințe. Ar fi trebuit să mă adîncesc în istoria lumii, politică, nevoile societății? A trecut mult de atunci. În lumea mea din vara aceea, apa era cel mai important lucru, iar acum nu pot să-mi dau seama ce era rău în asta. De ce altceva ar fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu materialul adunat până atunci. Dacă ar fi să așteptăm ca tot materialul istoric al unui popor să fie descoperit, nu am mai ajunge niciodată să expunem cursul vieții sale; căci descoperirile se fac neîncetat; cunoștințele se întind și se adâncesc, mărind fără încetare orizonul istoriei. Timpurile din urmă îndreaptă necontenit cele ce se află greșite în expunerile de mai înainte și, potrivit cu propășirea poporului și îmbogățirea cunoștințelor, crește și se deszvoltă și arborele istoriei sale. Fiecare timp oglindește în lucrările
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Pe Thaw îl apucă plictiseala și se duse spre gard. Era sigur că plecau în vacanță, și vacanțele înseamnau marea. De la marginea terenului de joacă înalt, se uită la canal și la clădirile din Blackhill, apoi spre dealurile care se adînceau la mijloc. Cînd privi în direcția opusă, văzu o vale imensă de acoperișuri și coșuri de fum și alte dealuri în spate. Aceste dealuri erau mai aproape, mai înverzite, și atît de clare, că de-a lungul unei culmi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiecare zi care trecea, semăna tot mai mult cu un tînăr, deși ochii lui se uitau în direcții opuse, iar cu jumătate de gură rînjea și cealaltă era strîns închisă. Domnul McDade, din dreapta, îmbătrînea. Scobiturile din obraji și gît se adînceau. Se holba la doctorii și asistentele care treceau cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se odihni pe iarbă, în timp ce Alexander o luă repede înainte. Pînă la urmă, Lanark se duse după el și-l depăși la o creastă pe care buruienile și iarba cafenie făceau loc unui covor de iarbă moale. Aici pămîntul se adîncea într-un gol, apoi se ridica spre conul povîrnit al vîrfului. Alexander spuse: — Vezi chestia aia albă de pe vîrf? — Da. — Este un punct de triunghi. — O triangulație. — Așa-i, un punct de triunghilație. Haide. Alexander se uită lung la vîrf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dincolo de artera aglomerată. Se opri și-i spuse: — îmi pare rău, dar nu știu cine sînteți. Femeia își trase cu un gest ciudat de vulnerabil o mănușă de blană și-și întinse palma în sus. Una dintre liniile care o traversau era adîncită, ca o cicatrice. — Gay! exclamă el cu un imens regret, pentru că deși era bolnavă cînd o văzuse ultima oară, fusese o persoană tînără și atrăgătoare. îi privi fața uscățivă și bătrînă, capul care i se bîțîia, și ceva din expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fără însă a i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fără însă a i se putea bănui sursa. Deodată Gosseyn văzu o balustradă tăindu-i drumul. Lăsă distorso-rul și avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gândurile ce-mi vin în minte, este pe punctul de a emite... Se opri, apoi adăugă, ațâțat: - E foarte bine! Dacă ai izbuti să-i faci să creadă că am fost atacați din afară... Nu-și sfârși fraza, ci se adânci din nou în gânduri, mijindu-și ochii și țuguindu-și buzele. În cele din urmă spuse: - Căpitanul Leeth a încercat de două ori să cadă la învoiala cu mine. Acum mă voi preface că accept, iar dumneata te vei duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
scaunelor, n-a pus-o. ...Cu bogata și dumnezeiasca Ta putere, și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin și pe care o măresc, acum și pururea și în vecii vecilor, amin. Greșise puțin, dar nu se mai putea adânci în rugăciune. Îl pândea cu coada ochiului pe străinul care stătea în picioare lângă sfânta icoană a Maicii Domnului, adusă aici încă din vremea Brâncoveanului, ca să fie binecuvântare pentru toți cei care trec pragul lăcașului. Oamenii vin s-o roage
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doar și poate, pentru vânătoare. Aici, mai spre nord, e un lac și... și..., dar nu mai izbuti să-și ducă minciuna mai departe. Se opri și se încruntă văzând cât de necinstit a fost. Nu era dispus să se adâncească mai departe în ezitări. Zise din nou doar atât: - Pentru vânătoare. Între timp, Fara își reveni. Nu-l putea suferi pe individ pentru că-l pusese într-o situație de dezavantaj. Cu ochii arzând ca tăciunii, îl urmări pe bătrân cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
făcute „sub rosa” - sub jurământul tainei). Termenul de secret, taină, mister, are înțeles general, conotații deopotrivă pozitive și negative, dar cu o oarecare neutralitate, cu detașare din partea vorbitorului: taina presupune participare afectivă, profunzime și conotații ample filosofic-religioase; termenul de mister adâncește secretul și are conotația inexplicabilului, a miracolului, chiar și pentru cei care participă în aparentă cunoștință de cauză. Misterul accentuează pe secretele din detaliile, care cer: înțelegerea, judecata, rațiunea și metoda (percepții, propoziții, metode și demonstrații, prin analiză și sinteză
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
fi o cheie, passe partout, multe boli ale cromozomilor fiind vizibile la nivelul degetelor și al palmelor. Corpul omenesc și mâinile pot intra în: relație verticală de profunzime sau de relație de apărare: „O tainică fantasmă ce-n zare s-adâncește, (...) Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă!” V. Alecsandri, Dan, căpitan de plai relație tactilă cu diferitele părți ALE TRUPULUI în timpul interacțiunilor non-verbale, adică intră într-un limbaj al corpului: „Cu acu-n mâna albă, ostenită” O.
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
nășteau pustii, Se surpau împărății, Neamurile - mbătrîneau, Crăiile se treceau, Numai codrii tăi creșteau... Și în umbra cea de veci Curgu-mi râurile reci Limpegioare, rotitoare, Având glasuri de isvoare. Bistrița în stânci se bate Prin păduri întunecate Și mereu se adâncește Unde ap-abia clipește, Și d-odată vede că Apa ei se-mpiedecă Și de stânci i se iezește, Ea s-adună și tot crește, Se trezește -n mândru lac Iar copacii umbră-i fac. Iar stejari din mal în mal Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu drag. Hainele ei umede de ploaie se lipise de membrele dulci și rotunde, fața ei de-o paloare umedă ca ceara cea albă, mînile mici și unite pe piept, părul despletit și răsfirat pe fân, ochii mari, închiși și adânciți în frunte, astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet. Cerul limpede - o mare, soarele - o față de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici un ceas în viață, nici un ceas în lume Ca acele două nu voi mai gusta, De aceea poate cât voi fi cu nume Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. Tu-mi zâmbiși ș-atuncea îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma crede-o cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita? Cred că ești ușoară, cu puțină minte, Astfel sunteți toate, nu e vina ta, Patima mea, soro, este făr-de moarte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
uita. Nici un ceas în viață, nici un ceas în lume Ca acele două nu voi mai gusta, De aceea poate cât voi fi cu nume, Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. Tu-mi zâmbiși atuncea, îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma, crudo, cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita. Dar inima-ți crede, nu e schimbătoare Ca acele multe chiar ca și a ta, Patima - anevoie poate s-o doboare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de pergament vechi. Inginerul le privea aiurit. Nu-și dădea încă bine seama despre ce e vorba, nu cunoștea pânzele, nu le întîlnise în nici un catalog, un lucru însă i se părea cert
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și desigur... nu-i așa, dispune și de mijloace corespunzătoare. Chicoti: Dacă vreți, pot să-i caut numărul de telefon. Se ridică sprintenă și dispăru în odaia ei. Sculptorul se întoarse spre Panaitescu. Întrebă încet: ― Crezi că-i trombon? Celălalt, adâncit în calcule complicate, nu-i răspunse. Valerica Scurtu rămăsese cu ochii pe fereastră. Un colț desprins al perdelei lăsa să se vadă o lună galbenă, în zdrențe, închipuită de un pictor nebun. Femeia ținea gura ușor întredeschisă. N-avea reprezentarea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este și el jurat, alături de câțiva dintre cei mai onorabili locuitori ai infernului. Apărat de Klingsor, Corto trece și prin aceste vămi ale judecății focului. Nimic nu îl mai poate opri acum să iasă din visul în care s-a adâncit, spre a regăsi cărarea pierdută spre pensiunea Morfeu. Ca și în Caraibe ori Brazilia, visul este mediul în care marinarul fără de flotă se mișcă cu naturalețea unui argonaut. Trezirea la viață nu înlătură sentimentul de comuniune cu teritoriul tainelor. În
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îl asaltează pe Robinson, toate desprinse din repertoriul gnostic al lumii de graniță. Preferința lui Pratt pentru ocult este vizibilă și aici. Ca și în aventurile lui Corto, fantasticul este parte din substanța existenței. Pe măsură ce părăsește Europa sa, Robinson se adâncește în nisipurile viziunilor trezite de Shamael, îngerul căzut. Înlăturarea demarcațiilor dintre universuri este secretul din spatele artei halucinatorii a lui Pratt. Kain, fratele somalez al lui Robinson, cel care îl conduce pe acesta la întâlnirea cu Ewa și Lilith și către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mi se părea ceva ieșit din comun, pe măsura ambițiilor mele și nopți la rând mi-am dorit din tot sufletul să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit, adâncind și mai mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu. dorința de a mă comporta ca un "eretic" și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
imagina orice; ca în copilărie în camera mea cu poze sau când stăteam lipit de gard privind cortul circului. În special, îmi plăcea, din pricina Laurei, să mă închipui pilot de furtună. Odată, m-am văzut stând în barul unui aeroport, adâncit într-un fotoliu de piele verde, cu o ceașcă de cafea în față. Abia mă întorsesem dintr-un zbor periculos. Purtasem avionul deasupra unui vulcan în erupție și coborâsem foarte jos, ca să măsor temperatura trâmbelor de lavă și fum. La
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pace, ar fi profitat de ocazie ca să o trâmbițeze americanilor. Era oare posibil ca Shapira să nu știe nimic, dar să vrea pur și simplu să-i facă pe soții Guttman să pară niște martiri în slujba cauzei? Era prea adâncită în gânduri, la fel și Uri, ca să se uite mai atent în oglinda retrovizoare și să vadă ce se afla în spatele lor: un Subaru alb care se ținea la o distanță de trei mașini față de ei. Și nu îi pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
gaură ca o fântână chiar sub ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă acesta nu e podul original, ci a fost construit mai târziu de musulmani. În timp ce vorbea, o femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]