6,508 matches
-
întinderea mării se arătă mărginită de insule, apăru în zare un golfuleț liniștit. Pe o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din depărtare se auzea sunetul asurzitor al copacilor doborâți. Spre deosebire de largul învolburat al mării, golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele celor doi tineri pe care-i adusese, un rândaș veni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta spovedania în pauza de prânz. Creștinii locuiseră cu toții în Edo unde creștinismul era interzis, însă după ce începuse prigoana, veniseră să se adăpostească în Tōhoku. Lucrau în minele de aur de prin partea locului unde nu aveau pe nimeni. Așa cum furnicile simt de departe mirosul de hrană, la fel și ei se adunaseră în Ogatsu adulmecând zvonul că misionarul sosise aici. Cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși cuvintele ce ieșeau din gura urât mirositoare a creștinului. — I-am ascultat pe confrații mei de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au fost neajunsuri, căci aveam cu mine poruncă scrisă de la guvernatorul din Mexico. Când am ajuns în portul San Juan de Ulúa, bătea un vânt puternic de-ți tăia suflarea, iar marea era de un pământiu tulbure. Trei vase se adăposteau înfricoșate sub chei. La fel ca și fortăreața din Acapulco, și cea de aici era înconjurată de ziduri cenușii, iar comandantul chel și gras ne aștepta bine dispus. Primise deja înștiințare despre sosirea noastră de la guvernator, așa că doar își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi împresurară pe japonezi și năvăliră afară din catedrală ca un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul catedralei. Așadar, fiule. O dată refugiați departe de uralele mulțimii în camera întunecată și umedă de la subsol episcopul Lerma își arătă îngrijorarea. — Ceremonia s-a terminat. E timpul să ne întoarcem la realitate. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se aduna în băltoace negre în curtea interioară. Trăsurile intrau în curte una după alta, împroșcând apă și noroi de jur împrejur. Gărzile deschideau ușile trăsurilor și episcopii cu mantalele fluturând în vânt și cu mitrele roșii pe cap se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau la locurile lor pe episcopii care intrau unul după altul. În fața lor, stăteau așezați pe scaune părintele Velasco și părintele Valente. „Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de care aveam neapărată trebuință: Sfântul Breviar, aceste însemnări, pâinea și vinul pentru slujbe. De acestea nu mă puteam despărți cu nici un chip. După-amiază marea a început să se zbuciume și mai tare, astfel încât chinezii s-au hotărât să ne adăpostim pe insula Kuchinoshima din insulele Shichitō și au îndreptat cursul joncii într-acolo. De pe la ceasurile trei după masă au început să ne lovească ploi și vânturi cumplite. Catargul ne-a fost suflat de vânt, iar jonca noastră nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stătea nici el cu mâinile în sân. Așa cum arhiereul Caiafa i-a dat lui Iuda răsplată pentru că L-a vândut pe Domnul, la fel erau răsplătiți cei care dezvăluiau ascunzătorile tainice ale preoților și ale călugărilor, pe când cei care îi adăposteau în case ori ascunzători sau îi ajutau pe fugari erau, dimpotrivă, supuși la cele mai aspre pedepse. Cei descoperiți a fi creștini erau trecuți prin chinuri cumplite nu numai ca să se lepede de credința lor, ci și ca să mărturisească unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie cât de cât să se dezvinovățească. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi așteptau neclintiți privindu-i țintă de la depărtare. Temnicerii îi așezară pe fiecare în parte în fața stâlpilor și îi legară strâns de aceștia. Vântul șuiera tare. — Să renașteți în Paradis! strigară temnicerii și dispărură care încotro. Între timp, slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară în sus înverșunate și fumegânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parte În alta. Cum privea obiectul, fără teamă, dar ezitând să coboare să bea apă cu lucrul acela În fața lui, zări forma unui om ce se desprindea din el. Întorcându-și capul masiv, leul se repezi spre copaci ca să se adăpostească, când auzi bubuitura unui tunet și simți lovitura unui glonț blindat de 3006 care-i mușcă din pântece și-i sfâșie stomacul, provocându-i dintr-odată greață fierbinte. Se Îndepărtă greoi, la pas, pe labele lui mari, clătinându-și stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să ne simțim bine. Se schia bine În Silvretta, dar era totuși schi de primăvară, și zăpada era bună doar dimineața devreme sau seara. În restul zilei, soarele strica totul. Ne săturaserăm amândoi de soare. N-aveai unde să te adăpostești. Nu găseai umbră decât lângă vreo stâncă sau lângă cabana construită sub protecția unei stânci de lângă un ghețar, numai că la umbră Îți Îngheța transpirația pe sub haine. Nu puteai să ieși din cabană fără ochelari. Era plăcut să te bronzezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
în casele lor; acolo, indiferent de starea timpului, părinții sunt mereu cu ochii și gura pe ei și nu auzi decât: „Nu face gălăgie!, „Nu bate mingea!”, „Lasă casetofonul mai încet!”... Așa stând lucrurile, fetele și băieții de aici se adăpostesc într-un fel de șopron-umbrar - închis în trei părți și având și acoperiș - care mai are și câteva canapele, ce sunt imediat ocupate. După ce au luat loc, cei mai tineri locuitori ai cartierului încep să discute, întocmai cum le place
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
toiul furtunii, cu o bubuitură asurzitoare un trăsnet s-a năpustit asupra stâncii, despicând-o și dându-i numeroase și felurite înfățișări. Se spune că de atunci mulți curioși vin să vadă stâncile cele detunate de trăsnet și unde se adăpostesc pustnicii, cei care vor să îl afle pe Dumnezeu în inima muntelui. Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor: oamenii dinspre soare răsare molimă -piscuri vânturile limpeziră hăul 2. Descrieți Ceahlăul folosind planul de idei: așezare în relieful
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum oamenii au folosit, pentru a se adăposti, cele mai strâmte și prăpăstioase văi, cele mai neașteptate reliefuri. Cerințe: 1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni munți creste văi armate expresiile frumoase învățate. 2. Scrieți cuvinte cu sens asemănător celor scrise cursiv în text. 3. Ilustrați în enunțuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de lup căzut într-o prăpastie. Era mic, abia făcea ochi și în cădere își rupse un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopățele și l-a adăpostit într-o șură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare și mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni și aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice și colții ascuțiți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Înființarea unor colonii artistice, Orchestra tinerilor În cadrul Filarmonicii din San Francisco și Muzeul de Artă Asiatică - principalul beneficiar al largheții pungii mele, Înainte și după moarte - care se grăbise să ofere locația neobișnuită pentru Înmormântarea mea, Muzeul de Young, care adăpostește Muzeul de Artă Asiatică. Citindu-mi pomelnicul de realizări personale, ar fi trebuit să plesnesc de mândrie. În loc de asta, mi s-a părut lipsit de sens. Brusc, m-a asaltat un vuiet de voci angajate În discuții de la toate cinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
15 ani nu prea poți face diferența Între cinci și cincisprezece minute, ca să nu mai vorbim de aceea dintre proprietatea privată și cea publică, reușise să se cațăre pe un gard de piatră și să intre Într-o curte care adăpostea șase găini și un cocoș zburlit. Roxanne Înregistra pentru posteritate imagini artistice cu Dwight plimbându-se pe un drum pustiu. Wendy ochise niște copii fotogenici care aparțineau surorii soției bucătarului și era ocupată să le facă poze cu un aparat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
departe, unde eu scrisesem următoarele: „Multe dintre triburile din această regiune cred În faptul că pântecele Întunericului este locul unde a Început creația. De aici, un foarte mare respect pentru peșteri. Această peșteră nu e spectaculoasă, dar este totuși Încântătoare, adăpostind un altar mai degrabă mic și simplu, cam de jumătate de metru lățime și un pic mai mult de jumătate de metru Înălțime, sculptat În forma unei vulve, de-o parte și de alta găsindu-se labiile În care timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
auzite pe fundul canionului, alături de alte zeci de mii de strigăte, pierdute În negura timpului. Pe scurt, potecile deveniseră periculos de alunecoase, iar toți au făcut gestul cel mai natural, pe care oamenii Îl tot repetă de douăsprezece secole Încoace, adăpostindu-se Într-una din cele șaisprezece peșteri și temple care punctau versanții Muntelui Clopotul de Piatră. Marlena, Esmé și Harry erau cel mai aproape de locul unde fusese construit templul principal, care nu mai exista acum, În timpul regatului Nanzhao, În jurul secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate și picioarele unui zeu sculptat. Ca să se adăpostească de ploaie, Dwight spărsese ușa Încuiată cu lacăt a unei clădiri despre care crezuse că era un șopron abandonat, iar el, Roxanne și Heidi Își făcuseră culcuș Înăuntru. Când i-au găsit paznicii parcului În acest templu din afara perimetrului deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să supraviețuim, cu toții trebuie să ne amintim. Dar anticipez. După cum spuneam, doar ce trecuserăm granița În Birmania, iar ce ni se așternea Înainte era ceea ce magicianul preferă să ascundă În mâna stângă. Autocarul se oprise lângă o clădire simplă care adăpostea punctul de control pentru vamă și emigrări, o cocioabă cu pereții din placaj vopsit În verde-mentă. Acoperișul era din tablă ondulată, o reminiscență a arhitecturii coloniale, dar Într-un stil mai ieftin care contrasta cu fostele conace din lemn sculptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
haine și Încălțări de plastic care arătau a rebuturi chinezești. Peste tot, bișnițari de valută care stăteau pe vine Încercând să le atragă atenția. Drept Înainte, făcându-le cu ochiul ca fiind paradisul chilipirurilor, se Înălța un cort imens care adăpostea piața de alimente. Făcându-și drum prin mulțime, observară cât de diferiți erau birmanezii de chinezi. Aici femeile se dădeau pe față cu pastă din scoarță de tanaka și ca protecție Împotriva soarelui, dar și ca mod de Înfrumusețare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aer solemn. —Mișto, spuse Rupert din nou și Începu să se joace cu mingea lovind-o când cu un genunchi, când cu altul, și mergând În același timp după tatăl lui care se Îndrepta spre cortul cu acoperiș ascuțit ce adăpostea piața de alimente, locul de Întâlnire stabilit. Cortul era un imperiu al culorilor: auriul și cafeniul șofranului, gălbenelelor, curry-ului și chimenului; roșul fructelor de mango, al ardeilor iuți și al roșiilor; verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi, coriandrului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Iar dedesubt mai era un semn din neon: o menora 1. Prietenii mei erau atât de slăbiți de boală și de drum, Încât nici nu observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]