KorAP: Find »[drukola/base=administrativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...8185 >

204,613 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

tehnologică și/sau de liber schimb etc.), capacitate de expertiză, capital instituțional (administrație, rețea finan-ciar-bancară, unități de cercetare-dezvoltare, de învățământ, camere de comerț etc.), dezvoltarea infrastructurii, management performant, nivelul de cultură și civilizație, prin deschiderea spre exterior, o anumită entitate administrativ teritorială poate să-și asigure dezvoltarea econo-mico-socială, devansându-și concurenții efectivi sau potențiali. Trebuie, însă, asigurată libertatea și încurajată inițiativa agenților economici autohtoni și străini, pentru acumulare și investiții, pentru cooperare și dezvoltare pe piața locală. Conceptul ce caracterizează însă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
se realizează prin intermediul sectorului public. Pentru a înțelege mai bine rolul și modul concret în care se materializează cheltuielile publice este utilă clasificarea lor. Aceasta se poate face după mai multe criterii. O primă clasificare, organică, are în vedere criteriul administrativ, după care cheltuielile se grupează în func-ție de instituțiile la care se referă (ministere, regiuni, localități, instituții). Clasificarea funcțională grupează cheltuielile după profilul activităților (legislativ, executiv, juridic, poliție, armată, educație, sănătate etc.). Clasificarea economică distinge cheltuielile de funcționare, de cele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
juridic, poliție, armată, educație, sănătate etc.). Clasificarea economică distinge cheltuielile de funcționare, de cele de transfer, sau de capital. După rolul lor în viața economică, cheltuielile publice se împart în cheltuieli reale, care reprezintă consum definitiv de venit național (militare, administrative etc.), cheltuieli econo-mice, care contribuie la creșterea avuției (construcții de drumuri, aeroporturi, magistrale electrice etc.) și cheltuieli așa-zis neutre, care nu au o influență directă asupra venitului național, cel puțin în aparență (cercetarea fundamentală, învățămîntul etc.). După modul în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pieței; Structura impozitelor trebuie să faciliteze atingerea obiectivelor stabilizării și creșterii economice; Sistemul fiscal trebuie să permită o administrare corectă și transparentă a impozitelor, cu costuri cît mai mici; Sistemul fiscal trebuie să fie stabil, sensibil la relațiile dintre structurile administrative. Aceste principii și cerințe nu sunt întotdeauna convergente. Astfel, echitatea se poate opune neutralității. Trei probleme sunt esențiale în configurarea oricărui sistem fiscal: 1) Nivelul presiunii fiscale; 2) Cine sunt plătitorii și care este structura impozitelor (directe, indirecte, proporționale, progresive

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Actorii sistemului fiscal sunt trei: 1) cei investiți cu putere legislativă, de creare a dreptului fiscal; 2) cei însărcinați cu urmărirea și încasarea impozitelor (administrațiile fiscale) și 3) contribuabilii. 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe venit și pe profit; b) impozit pe consum (TVA, accize); c) impozitul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
economiei și administrației. Principalele decizii adoptate, privind de exemplu gestionarea patrimoniului, veniturile alternative sau prioritățile în materie de cheltuieli, sunt determinate de procesul politic. În țările postcomuniste, aflate în ceea ce s-a denumit tranziție, procesele politice și cele de descentralizare administrativă, fiscală, sunt legate în mod intim. Mai mult, acolo unde a existat voința politică necesară, aceste procese au reușit, iar tranziția s-a sfârșit. Aceasta este, pe de altă parte, una din explicațiile întârzierilor noastre: remanența structurilor și mentalităților politice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Polonia, sau Ungaria, ne demonstrează că se poate. Cerințele de descentralizare a autorității și răspunderii fiscale s-au impus prin conferirea de autoritate directă consiliilor locale și eliberarea lor de sub dominația centrului, consfințirea drepturilor de proprietate ale entităților economice și administrative locale, dereglementarea sau limitarea directivelor puterii centrale, înființarea de asociații ale autorităților locale, legiferarea condițiilor de administrare a finanțelor și bugetelor locale ș.a. Desigur, reușita descentralizării e și o chestiune de timp. În Polonia, procesul a început în 1980, odată cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
interese ale societății politice, dar este guvernat de legi, în cadrul constituțional dat, traduse prin norme de negocieri și tratative politice, care conduc, în sistemele democratice, la necesare compromisuri. Oricum raporturile de forță ale societății politice sunt determinan-te pentru adoptarea deciziilor administrative. Consiliile locale sunt mici parlamente locale în care se adoptă decizii cu caracter politic și administrativ. Foarte importante sunt relațiile dintre aceste organisme locale și cele centrale (Parlament, Guvern ș.a.). Se poate spune că nevoile financiare ale administrațiilor locale sunt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
negocieri și tratative politice, care conduc, în sistemele democratice, la necesare compromisuri. Oricum raporturile de forță ale societății politice sunt determinan-te pentru adoptarea deciziilor administrative. Consiliile locale sunt mici parlamente locale în care se adoptă decizii cu caracter politic și administrativ. Foarte importante sunt relațiile dintre aceste organisme locale și cele centrale (Parlament, Guvern ș.a.). Se poate spune că nevoile financiare ale administrațiilor locale sunt întotdeauna mai mari decât resursele proprii ale acestora și transferurile de la bugetul central. Pentru România, aceasta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
puteri sporite, acestea nu au încă capacitatea fiscală de a-și asuma noile responsabilități. Funcțiile de bază ale administrațiilor locale sunt astfel afectate, iar scopurile sau obiectivele nu pot fi decât limitate. Totuși, în democrațiile consolidate, nucleul dur al sistemului administrativ este reprezentat de guvernările locale. Acestea au trei funcții de bază: • furnizare eficientă a serviciilor publice de interes local; • asigurarea participării populației la deciziile adoptate; • apărarea împotriva abuzurilor puterii centrale. Putem sesiza aici o anumită contradicție între caracterul dorit larg

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de independența fiscală. Totul se reduce, în ultimă instanță, la capacitatea sau incapacitatea de guvernare a autorităților locale și, în primul rând, la capacitatea lor fiscală. Numărul acestora, organizarea, drepturile și obligațiile lor depind de sistemele de guvernare politică. Nivelurile administrative intermediare (state în țările federale, regiuni sau departamente în cele unitare) au o importanță deosebită în articularea unui sistem administrativ eficient. În politica financiară, de exemplu, sistemul subvențiilor și cel al impozitelor sunt, de multe ori, girate, în bună măsură

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
primul rând, la capacitatea lor fiscală. Numărul acestora, organizarea, drepturile și obligațiile lor depind de sistemele de guvernare politică. Nivelurile administrative intermediare (state în țările federale, regiuni sau departamente în cele unitare) au o importanță deosebită în articularea unui sistem administrativ eficient. În politica financiară, de exemplu, sistemul subvențiilor și cel al impozitelor sunt, de multe ori, girate, în bună măsură, la acest nivel. Autoritățile regionale pot coordo-na strategii de dezvoltare locală, fiind mai aproape de probleme decât autoritățile centrale. Sistemele financiare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
preț corect (costul marginal) sau a unuia care să acopere doar o parte din cheltuieli, diferența fiind acoperită din subvenții. Desigur, costurile anumitor servicii publice sunt mai greu de măsurat (sănătate, învățământ etc.), sau de individualizat (politic, pază etc.). Descentralizarea administrativă înseamnă cedarea unor competențe decizionale și a capacității financiare corespunzătoare în favoarea autorităților locale, autorități alese, ce reprezintă comunitățile. Cel mai mare avantaj consistă în apropierea de nevoile reale ale populației și de preferințele sale politice, în timp ce dezavantajul major constă în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
asocieri între municipalitățile mici"30. O trăsătură caracteristică a guvernărilor locale din Europa de Est este structura lor fragmentată, cu multe unități mici, mai apropiată de Europa sudică, decât de nordul protestant. Este interesant de observat faptul că țările protestante au sisteme administrative mai descentralizate, cu o organizare mai apropiată de nevoile individului, în timp ce în țările catolice organizarea este mai centralizată, unitară, la fel și în țările ortodoxe. În comparație cu perioada comunistă, în țările est-europene, ni-velul intermediar al administrației s-a văzut stabilit, consiliile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
nemaiavând în subordine consiliile locale, ci doar în coordonare. În România, distribuirea funcțiilor, atribuțiilor între nivele-le de bază și cele intermediare este încă destul de neclară, nici patrimoniile de exemplu nefiind încă bine delimitate. În tot cazul, eficiența economică și administrativă nu trebuie sacrificată pe altarul unei descentralizări exagerate. Soluțiile sau modalitățile de colaborare la nivel local sunt diverse. Există mai multe organizații care deservesc mai multe entități adminis-trativ-teritoriale pentru furnizarea în comun a unor servicii. Cooperarea administrativă poate viza domenii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
eficiența economică și administrativă nu trebuie sacrificată pe altarul unei descentralizări exagerate. Soluțiile sau modalitățile de colaborare la nivel local sunt diverse. Există mai multe organizații care deservesc mai multe entități adminis-trativ-teritoriale pentru furnizarea în comun a unor servicii. Cooperarea administrativă poate viza domenii diferite: autorizări de construcții, investiții în infrastructură, întreținerea școlilor, acțiuni de asistență socială ș.a. Majoritatea cetățenilor și a partidelor politice doresc o politică locală cât mai autonomă, cel puțin la nivel declarativ. Apoi, odată instituite, nivelele de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Scopul principal și cuvântul de ordine trebuie să fie eficiența activității, iar aceasta se pare că este legată în mod intim de un nivel ridicat al autonomiei locale, al descentralizării. Funcțiile și sarcinile financiare sunt, desigur, împărțite între diferitele nivele administrative. În acest sens, transferurile din bugetul central către autoritățile locale nu sunt întotdeauna cea mai bună formulă pentru acestea, asemenea transferuri neservind întotdeauna nevoilor reale și putând conduce la decizii financiare greșite la nivel local. Ele introduc, de obicei, tot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în țările anglo-saxone). Menirea lor este furnizarea de servicii ca transportul, protecția mediului, sănătatea, apă-canal, depozit gunoi ș.a. Astfel, se încearcă o reconciliere a granițelor politice și obținerea unor "economii de scară" în furnizarea serviciilor publice, pentru acoperirea unor funcții administrative mai mari, mai complexe și corectarea diferențelor dintre capacitățile locale de guvernare. Toate acestea presupun negocieri politice între diferitele nivele administrative, sau intre guvernările locale, care să conducă inclusiv la stabilirea priorităților. În concluzie, influența politicului în adoptarea deciziilor din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
o reconciliere a granițelor politice și obținerea unor "economii de scară" în furnizarea serviciilor publice, pentru acoperirea unor funcții administrative mai mari, mai complexe și corectarea diferențelor dintre capacitățile locale de guvernare. Toate acestea presupun negocieri politice între diferitele nivele administrative, sau intre guvernările locale, care să conducă inclusiv la stabilirea priorităților. În concluzie, influența politicului în adoptarea deciziilor din economia și administrația locală este foarte mare, mai cu seamă în țările în tranziție, structurile de guvernare își pun amprenta, influențând

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
din economia și administrația locală este foarte mare, mai cu seamă în țările în tranziție, structurile de guvernare își pun amprenta, influențând sursele de venit, deciziile referitoare la cheltuieli, capacitatea fiscală și eficiența serviciilor publice. Dificultățile articulării unor noi relații administrative, după perioada comunistă, bazate pe valorile democrației, în condițiile unor constrângeri majore, în special de natură economică, constituie una dintre cele mai mari probleme ale tranziției. Soluțiile ne sunt, însă, la îndemână. Nu există soluții de tip panaceu, dar există

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a doua subliniază riscurile unor prea mari prerogative lăsate la dispoziția acestora. Or, nimic nu împiedică combaterea simultană a celor două riscuri. Este ceea ce se încearcă actualmente cu evaluarea activităților publice. Înainte de a prezenta în detaliu principalele forme de disfuncționalitate administrativă, vom încerca să prezentăm logica ce ne permite să le diagnosticăm. Vom vedea că acestea pot fi, în parte, analizate în cadrul unei noi grile de lectură 4.4.1. Evaluarea activităților publice Așa cum teoria organizațiilor nu se aplică doar administrațiilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în administrație, sugerează că guvernele birocratice nu sunt în mod obligatoriu condamnate la ineficiență; rezultă că un efort particular se justifică pentru a evalua politicile. Spre aceasta tinde știința politicilor publice (policy science), care înțelege bine ceea ce astăzi numim știință administrativă. Dar aceste discipline nu sunt încă bine structurate și analiza politicilor publice (politics) rămîne încă larg pozitivă. Efectuată a posteriori, ea tinde să precizeze condițiile de formare și de realizare a diferitelor politici, integrînd abordările în termeni de organizație și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
4.4.2. Controlul politicilor publice Lucrările autorilor contemporani oferă o viziune destul de sintetică a diferitelor forme posibile ale disfuncționalităților politicilor publice. Le putem repera evaluînd diferite cupluri de indicatori ai acțiunii publice. Cum presupune noțiunea de serviciu public, actorii administrativi și cei politici își definesc programele plecînd de la nevoile exprimate de public. Rezultă diverse efecte, prevăzute sau nu, pentru un anumit nu-măr de membri ai comunității, fie că e vorba de un grup țintă sau de un alt grup, atins

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
forță și autorizînd alegeri suboptimale pentru colectivitate. Dar aici, o perspectivă mai curînd juridică decît economică face să derive ineficiența potențială a naturii contractului. De unde ideea de a reînnoi serviciile publice prin modificarea contractelor ce leagă deciden-tul politic de sistemul administrativ. Întrebarea e cum să fie obligat acesta din urmă să preia riscuri benefice pentru calitatea serviciului public? 4.4.3.1. Asimetrii informaționale și incitații: un nou orizont al analizei economice Cum economia publică e o prelungire a analizei economice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
teritoriale și solidarității naționale; o intervenție mixtă, bazată pe contract între Stat și regiuni, incluzînd și dezvoltarea unui amplu parteneriat public-privat. Prima strategie pare, în condițiile crizei, să nu se mai bucure de o adeziune masivă a elitelor politice și administrative. Se preferă tot mai mult variantele doi și trei, cu precizarea anumitor constrîngeri și fixarea anumitor obiective naționale. Descentralizarea este tot mai dorită și are avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile regionale dau frîu liber unei concurențe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]