3,337 matches
-
Dumnezeul iubirii a ucis mai mulți oameni decât toți ceilalți zei împreună! ― Iubirea n-a ucis niciodată, Gross, zise Apostol netulburat. Numai oamenii ucid în numele ei! Dar când va veni adevărata stăpânire a iubirii... ― Dragul meu, îl întrerupse Gross, mai agitat, stăpânirea iubirii adevărate nu poate veni niciodată, pentru că ar fi o absurditate. Când s-ar convinge omul că, în afară de viața de aici, de viața noastră pământească, îl așteaptă aievea dincolo de moarte o viață nouă, fericită, în clipa aceea, da, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa stătea în același loc, înlemnit, cu fața aprinsă de o bucurie copleșitoare. Nu se mai simțea singur, și sufletul îi era înflăcărat de speranță. Șopti într-un extaz de rugăciune: ― Dumnezeu... 5 A doua zi, dis-de-dimineață, veni Klapka, nervos, agitat. Plutonierul stătu afară, cu santinela, lângă ușa închisă, cu ceasornicul în mână. ― N-avem decât cel mult o oră, începu Klapka repede, strîngîndu-i mâna puternic. Atâta mi-a îngăduit pretorul, și încă excepțional... Dar nici n-am nevoie de mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parcă simțea cum îi sfârâie celulele cenușii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. ― Ați isprăvit de scris? întrebă, vrând să strângă masa, fără să se uite la Bologa. ― Nu, nu... nici n-am înce... zise Apostol deodată foarte agitat, adăugând repede, cu niște ochi ieșiți din orbite: Așa-i de mare graba?... S-a hotărât sentința, s-a... ― Sentința desigur că s-a hotărât de mult, răspunse plutonierul tărăgănat și parcă cu glas neobișnuit. Se așteaptă numai aprobarea de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cerul vânat, ciuruit de stele. Priveliștea înfioră inima lui Apostol, iar în corp simți privirile tuturor oamenilor. Îl cuprinse frigul, tresări și, cu amândouă mâinile, își îndesă pălăria în cap, trăgînd-o pe ochi, să nu mai vază nimic. Apoi, foarte agitat, își ridică gulerul hainei peste gâtul gol. ― Înainte! răsună deodată peste sfârâitul torțelor glasul pretorului, undeva, departe. Apostol vru să pornească, dar nu-și putea urni picioarele. Preotul era lângă el. Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
animalele se mănâncă între ele. Dar numai omul folosește ura ca preambul. Din Cosmos, Pământul se vede ca o lacrimă. Suferința e vizibilă deci și de acolo. Unde mai găsim astăzi o lupoaică în stare să ne revigoreze? Cea mai agitată parte din viața păsărilor de curte e după ce rămân fără cap. Între arborii din pădure există emulație, nu concurență. La soare te poți uita... Asta grație poluării! Orice izvor este simbolul unei speranțe. După ce i s-a descifrat mecanismul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
imperfecțiuni. Idealurile mici pot aduce satisfacții imediate. O țintă trebuie să ai la plecare. Chiar dacă, asemenea lui Columb, te poți trezi cu altceva în față. Perseverența poate converti obstacolul în resort. Ideile sunt ca și femeile. Trebuie rezolvate, nu doar agitate. Statuile inevitabile se apără singure. Când nu e ridicol, patriotismul, atinge cota sublimului. Scopul vieții ar putea consta în diminuarea suferinței semenilor. Competiția liberă a valorilor este mecanismul care ar putea schimba fața lumii. Multe descoperiri senzaționale au țâșnit din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în istorie. În istorie, rugul poate deveni o Pasăre Phoenix. În istorie, uneori și barbarii au însemnat o soluție. În istoria de până acum, biciul a suplinit prea des dialogul. Istoria lumii și viața fiecărui om nu sunt decât niște agitate tranziții. Interesul sapă albia istoriei. În istorie, remușcările au statut de paleative. Unele popoare sunt doar bănuite că sunt națiuni. Testamentele unor popoare sunt îmbâcsite de amenințări, injurii și blesteme. Și rădăcinile ne sunt hoinare. Popoarelor necăjite le-au rămas
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din orice paradis. Multe creiere funcționează doar la nivelul abacului. Ar fi teribil dacă am ajunge la nivelul de inteligență la care pretind că s-au cățărat proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când concurența cu internetul va deveni umilitoare pentru noi, nu ne va rămâne decât să-l scoatem din priză. Insomniile ne-au împins spre progres. Iar el, spre alte obsesii. Ne strecurăm tot mai încruntați printre cacofoniile vieții. Suntem foarte agitați. Nu am avut închidere de lună, ci de mileniu. Stresul - adică senzația că locuim unul în marsupiul celuilalt. Suntem stresați pentru că toți vor să facă ordine în viața celorlalți. Lumea actuală pare un film făcut de Mefisto pe un scenariu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
greu de suportat. Voluptatea ține mai ales de ingeniozitatea viciului. Întotdeauna, genele răului au fost mult mai penetrante decât celelalte. Când faci un bine cuiva, bucuri un om și superi douăzeci. Banul a făcut din noi o planetă de strigoi agitați. Pentru VIP-urile de astăzi, adulterul a ajuns un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
singuri de pomană. Xenofobia este un naționalism ajuns în stadiul de vomă. Nici geniile nu-și pot ameliora prea ușor caracterul. Ne invadează "intelectualii" de tip obor. Presa exploatează în scopuri comerciale toate miasmele purulente ale vieții. In coșul zilnic, agitat mereu de politicieni, nimeni nu s-a gândit să strecoare și o carte. Mama iți iartă greșelile, unele soacre iți insultă și meritele. Medicii i-au dat două luni de viață. Și el, nesimțitul trăiește și acum. Pentru mulți dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sub tălpi. Dintre dune și bălți s-au ivit pe neașteptate două colege de la șantier. Se plimbau agale să le treacă furia lucrului de peste zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe plajă. Priveau uluite, agitate cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio grijă... sunt din tabăra adversă, a mecanizatorilor ! Și-au spus încet
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
urce cu picioarele pe umeri; la început fata se suia cu îngrijorare, pulpele ei îl mângâiau continuu și îi strângeau apăsat grumazul... atingerile, îi intrau în creier, mâinile au început să se caute cu-nfrigurare în alt sens; marea era agitată și se dezechilibrau, totuși, când simțea că este în siguranță o îndemna să se ridice în picioare pe umerii săi. A sărit de nenumărate ori, până au început să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai reprogramat cronometrul și am clacat răsturnat în valuri... pe culoar m-ai ucis de multe ori cu vocea ta matinală din golful îngustat de coșmaruri neîmplinite având Luna mentor de seamă; tu împărăteasa ideilor înhățate ai cucerit lumea mea agitată și iluziile spulberate! În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o apucă ciuda pe aceste idei induse de o arhimulțime de ani și spuse înviorată, - Gata trebuie să gândesc creativ și optimist! Nu se va întâmpla nimic! Poate șoferul a uitat-o și în definitiv erau numai impresile ei! Spera agitată încercând să se facă invizibilă, una cu bancheta cu tapițerie înflorată pe care se sprijinea. Auzi vocea de data asta rece și hotărâtă cum căzu ca o nălucă asupra ei; - Dezbracă-te! Numai ce e necesar! Îngheță, nu-i venea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Cam așa au fost acele dimineți liniștite când eroul nostru Stani mergea la școala și liceul Mircea cel Bătrân din orașul de pe malul mării; totul se repeta gradual începând exact de la mijlocul lunii septembrie, în fiecare an, când vedeai orașul agitat, dimineața, de copiii care veneau de-acasă cu capul încărcat de vise și temeri. Clădirea uriașă cu zidurile extrem de groase își arăta temeinicia. De multe ori copiii îi spuneau Bastilia însă orice clădire poartă amprenta oamenilor care viețuiesc în ea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de control riguros al legitimațiilor de student, iar eu nu posedam încă așa ceva. Aveam informația, dar nu aveam accesul. Singura soluție era să intru dis-de-dimineață când începeau cursurile folosind un tertip inventat de Pelicanul care venea într-o viteză turbulentă, agitat ca dracu', întrebîndu-l pe portar dacă i-a lăsaj cineva un text la poartă de care are nevoie superurgent, că intrii în repetiție generala în două minute, ce două, deja de două minute, și nemernicul ăla de coleg precis a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Să plec în Bretagne și să o caut. Dar nu am făcut-o pentru că știam că am pierdut-o definitiv. Dacă ai știi ce mi-a scris în bilet, ai fi și tu ferm convins că am dreptate. XIII Sânt agitat. E dimineață. Aproape dimineață. Nu aud cocoșii cântând. Poate pentru că nu există cocoși la mine în cartier sau poate pentru că geamurile de termopan mă izolează perfect de lumea de afară. Am mai prins dimineți la mine în casă, dar, ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
valorilor noastre cele mai înalte. O problemă care de-a lungul secolelor i-a separat pe voluntariști de raționaliști - sau, cum spunem astăzi, pe cognitiviști de decizioniști. Și dacă raționalismul-cognitivismul navighează astăzi - și nu doar astăzi - pe apele cele mai agitate, pentru un creștin se naște vechea întrebare: Dumnezeu vrea binele, pentru că binele este bine în sine; sau: este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Prima poziție este aceea a raționaliștilor, a doua este aceea a voluntariștilor, adică a decizioniștilor. Cu alte cuvinte
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
fiind și el o fire sensibilă și retrasă. Nu așa se întâmplă și cu Angela în fața ei uneori se pierdea, frecându-și mâinile și se bâlbâia, din care motiv Andrei o evita. A doua zi dimineața, după o noapte destul de agitată, deși primise un somnifer, Radu se trezi destul de buimăcit și cu ochii tulburi, privindu-se în oglindă, constată că este palid, iar părul lucios pe care-l purta peste urechi i se păru o claie încâlcită, dezagreabilă dar și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-și mai văzu tatăl. într-o zi cenușie a sfârșitului de noiembrie, una din zilele care deprimă și aduce o stare de apatie multora dintre oameni, în gara Sibiu, în jurul amiezii printre puținii călători, un bărbat și o femeie, puțin agitați urmăreau pe tabla de pe peretele din sala de la intrare, pe care era înscris mersul feroviar, ora de plecare a trenului pe ruta Blaj. Ei constatară că trenul va pleca peste 20 de minute de la linia doi. După ce-și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lui. Eu nu plâng după el, ci plâng pentru greșeala și încrederea mea în el. Eram sigură că după această regretabilă întâmplare va reveni la sentimente mai bune. Dar nu se va întâmpla niciodată! Angela, cu ochii în lacrimi, destul de agitată se ridică și ieși. Eva o conduse la ușă, nici ea neștiind ce să mai zică, repetând în minte: "destin amar". Noaptea care urmase pentru Angela fusese până acum, poate cea mai îngrozitoare, simțind deja durerea despărțirii de propriul ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
La volanul mașinii se așeză domnul Gherasim, tatăl Ioanei, care și el conducea destul de încet din cauza spaimei. înainte de a primi telefonul doamna Angela Ulmeanu încă nu dormea. Deși ajunse de la nuntă de aproape două ore, se mișca prin cameră destul de agitată. Avea o presimțire sumbră, care nu-i dădea pace deloc. Parcă aștepta ceva, nici nu putea plânge din cauza neliniștii care puse stăpânire pe ea. Mereu avea în fața ochilor imaginea fiului ei. După ce fusese anunțată în legătură cu accidentul fiului său, o durere
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
afla o asistentă, care privea trist spre domnul Radu Brădescu, atunci când intrase timid. -Sunt tatăl băiatului care... și ochii i se umplură de lacrimi, sugrumându-i vocea. Doctorul, un om între două vâsrte care și el părea nemulțumit și agitat zise trist: -Am făcut tot ce s-a putut. Din cauza rănii adânci de la cap a pierdut mult sânge, să sperăm că va trăi dar s-ar putea să rămână cu sechele. Domnul Radu Brădescu, foarte speriat ieși fără să mai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
domnul Radu Brădescu. -A leșinat doamna Angela. Sunt în salonul de alături, împreună cu ea. Doamna Angela Ulmeanu era mai mult moartă decât vie, pulsul îi scăzuse foarte tare. în câteva momente, după ce-l văzuse pe Ionuț, în jurul ei se învârteau agitați doi doctori și câteva asistente. Afară, lângă ușă, așteptau să poată intra, doamna Brădescu și soții Gherasim. Domnul Brădescu intră în salon. Una din asistente îl rugă să aștepte afară. Doamna Angela Ulmeanu, care-l văzuse, îi făcu semn cu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]