10,591 matches
-
aflau fagurii de miere decăpăciți și astfel pregătiți pentru centrifugă, turnam câte două sau trei linguri pline cu miere peste untul aproape topit de căldură iar apoi fugeam înapoi la vite cu picăturile de miere prelinse până la coate și cu albinele pe urmele mele. După acest deliciu pe care nu aveam puterea și nici voința ca să mi-l refuz, urcam până la fântâna Bârzii aflată chiar în mijlocul pădurii de unde îmi umpleam burta cu apă rece ca gheața iar la coborâre mă însoțea
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Limbii dacoromâne este tors din splendoarea Fecioarelor dace, din profeția Sibilelor trace, din iureșul Codrilor milenari, din smerenia Ierbii, din freamătul Apelor, din cremenea Carpaților, din semeția Brazilor, din doina Cucului, din ciripitul zglobiu al Rândunelelor, din cinul monarhic al Albinelor, din spicul de Grâu pecetluit în Pâinea cea de toate zilele, din lacrimile sublime ale Viței de Vie, urzit de legănatul Mamelor în veșnicia Neamului, țesut cu fior din jertfa mucenicilor și brodat din apoteoza poeților creștini. Fiecare cuvânt are
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
SoareDeschideam fereastra larg;Nu simțeam ce mă mai doare,Când sosea doctoru-n prag.... XXXI. CE VREMURI..., de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016. CE VREMURI... Pogoară lumina-n grădină Pe aripi frânte de vânt, Albinele dau zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Citește mai mult CE VREMURI...Pogoară lumina-n grădinăPe aripi frânte de vânt,Albinele dau zor în stupină,Cu florile făcând legământ.Livada bătrână se-nclinăCa baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine aninăDe ram și rodu-și revarsă.Cântă-n tufiș o turturică;În sat din frunza de fagO doină timpu-l despicăși-și lasă
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
nu vei crede ceea ce îți scriu Și așa e lumea de fantasme plină, Pe la miezul nopții, poate mai târziu Mi-au înflorit singuri pomii din grădină... Simt cum dă în floare și Poemul meu Și va fi atâta zumzet de albine, Mi se umple Cerul pân' la Dumnezeu- Nu auzi cum arde gândul către tine? Da, e Sărbătoare și e Zi de Paște, A-nviat Lumina spusă în cuvânt, Fericit e Ochiul, cel ce recunoaște, Fericit e însuși Adevărul sfânt! Dragostea în
FERICIT E OCHIUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374527_a_375856]
-
1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului CÂMPIA... Căldura a-nghițit orice urmă de zgomot Și greierele stă la umbră de troscot... Lăcuste verzi mai saltă prin mohoru-nalt Și... nu mi-e dor de al metropolei asfalt... În zbor de-albine... blând aerul vibrează... Cu galben spicul tabloul colorează... A adormit în soare câmpia-ntinsă Și, c-aș dori un loc urban, nu sunt convinsă... Străjuiesc pe drumul lung... mii de-albăstrele... Din depărtări...aud ca-n vis... doar turturele... Un
CÂMPIA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374602_a_375931]
-
mii de flori Iasomia la fântână - Diademe prinse-n zori În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate. Cu pretenții de baron Cărăbușul le privește, Bâzâind la unison, Roi de-albine se ivește. Să nu crezi că au tacâm, Dar mănâncă pe-ndelete Mierea dulce, din salcâm Și-apoi fug după boschete. Referință Bibliografică: IUNIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
2017 Toate Articolele Autorului lungi fuioare de cocoare fac cărări pe patru zări vin spre cuiburi peste târguri semn c-afară-i primăvară vântu-alină o sulfină semn de dor și de amor într-o clipă se-nfiripă tonuri vii de păpădii o albină dă-n grădină sărutare la o floare prin livezi oriunde vezi ninge-n păr cu flori de măr fluturii aruncă vii nestemate peste toate iar în zări se văd cărări lungi fuioare de cocoare *** Referință Bibliografică: lungi fuioare de cocoare
LUNGI FUIOARE DE COCOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373410_a_374739]
-
trecătoare risipita în vânturi risipita în gânduri poeme pierdute-n candoare... a lumii culoare se naște din tine din viața ce pleacă,din viața ce vine simboluri divine trăiesc doar din tine... floare... aroma dimineții lumină caldă a tinereții hrană albinei muncitoare te poartă steaua căzătoare petala ta se pierde în vânt sămânța-n veșnicul pământ răsare...altă floare! esență de vise arzând paraclise pe pânză picturii veșmânt trăiești eterne abise eternul tău legământ... floare, nemuritoare iubitoare tu dai culoare, pe
FLOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373413_a_374742]
-
țara, toti românii fi-vom umăr lângă umăr Toți bancherii să învețe că nu-s zei cu stea în frunte Când trădează guvernanți - instruiți de alte neamuri Și îți pregătesc otrava chiar și-n fructul de pe ramuri Cheamă-n ajutor albine, cheamă lupii, cheamă ape Ardă-i focul de nemernici, de vii în pământ să crape! Când nu vrea nici popa prostu’ să scapi de globalizare Alege-ți din românime și guvern, și președinte Cum și cerul și pământul au aspect
UN ROMAN CATRE POPOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373443_a_374772]
-
pe pervazul ferestrei urmele păcii ochii broaștei mari - câte înțelesuri în foșnetul papurii muguri timizi și zeci de cratere-n șosea - deci primăvară! tot mai mulți țânțari - vapoarele spre Deltă pline-s de turiști struguri neculeși - peste cărarea din vie albina-n zigzag astăzi ca și ieri mușchii-s atent exersați - doar creieru’-i flasc câtă zarvă-n cotcodacul găinii - pe site alt haiku se-nchină cinstea - pe strada libertății vilele hoților frunzele de plop foșnesc atingând cerul - curând și eu
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373623_a_374952]
-
Acasa > Poezie > Imagini > AMURG Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Amurg Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Vântul mângâie stupine Iar în vie boabe curg; Zumzăitul de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un
AMURG de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371320_a_372649]
-
brodate cu mărgele și boscelele din material negru, cu motive florale și geometrice, gri-argintii, strălucind și ele în țesătura materialului, alături de alți trandafiri brodați din fire lucitoare. Păreau apariții diafane din grădini fermecate, de unde zânele poienelor cu flori au trimis albinele sau gâzele care au migălit pe pânză acele flori, dându-le nectar la schimb. Iar salba!.. Superba salbă cu galbeni de la gât era alcătuită din mai multe monede turcești de aur, de mărimi diferite, numite MAHMUDELE, după efigia încrustată pe
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
cânți prin imn, masonice idei...Emilian Oniciuc- 23.11.2016... XXII. AMURG, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2149 din 18 noiembrie 2016. Amurg Emilian Oniciuc- 19.08.2016 Vântul mângâie stupine Iar în vie boabe curg; Zumzăitul de albine, Lin, se pierde în amurg... Prin pădure se răsfir Printre cetinile reci, Umbre pe-un patrafir De pe sfintele poteci... Marea spre plajă se-ndreaptă Aducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări... Într-un codru, o căprioară Se-oglindește-ntr-un
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
seară, Se-oglindește-n al ei dor... În odaia amurgită Îmi închipui că zăresc, Pâlpâind îndrăgostită, Frumoasa pe care-o iubesc! Emilian Oniciuc- 19.08.2016 ... Citește mai mult AmurgEmilian Oniciuc- 19.08.2016Vântul mângâie stupineIar în vie boabe curg;Zumzăitul de albine,Lin, se pierde în amurg...Prin pădure se răsfirPrintre cetinile reci,Umbre pe-un patrafirDe pe sfintele poteci...Marea spre plajă se-ndreaptăAducând din larg visări, Vălurindu-și înțeleaptă Valuri din albastre zări...Într-un codru, o căprioarăSe-oglindește-ntr-un izvor;Un cerb
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
adus cu mine. E în colibă. Doriți sirop de păpădie? Nu pot să vă dau. Trebuie să descoperiți singuri gustul galben al sănătății. Veniți cu mine pe câmp primăvara și doar așa îl veți culege și înțelege. Veți deveni asemenea albinelor care cercetează firea naturii. (Pe câmp își face apariția un alt om.) Trifoi: Ce faci, Păpădie? Vorbești singur? Păpădie: Vorbesc cu voi, cu voi oamenii ce nu înțelegeți nimic, nu înțelegeți taina rădăcinilor, nu cunoașteți gustul galben al vieții. Trifoi
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
bruma de pe cugetul omului simplu. Mi-era toamnă pentru că lăsasem corabia inimii în derivă și lovise un colier de stânci. Dar aici nu era vreme pentru orânduieli. Toate se petreceau prin prisma unei căderi din turnul penultimilor cascadori. Până și albinele glumeau pe seama uimirii mele. Sculptau în trunchiuri de copac și își instalau stupii acolo. Făceau parte, desigur, din compania lui David. Începusem să cred că, într-o altă viață, mă voi naște înainte de eclipsa cu efect de bumerang, din care
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
felul de bunătăți, pe care, în regimul nostru auster de acasă, nu le găseai la tot pasul în hoteluri și restaurante: unt împachetat în cubulețe din hârtie frumos colorată și strălucitoare, cutiuțe cu gemuri de căpșuni și zmeură, miere de albine, lapte condensat pentru cafea, ceai negru englezesc la pliculețe și alte minunății. Ca unul care nu mai fusesem într-un hotel de lux, cu ceaiul am pățit-o rău de tot! Eu până atunci nu mai servisem ceai englezesc și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
lor. Helix știa ce îl aștepta dacă nu asculta. Se strecură nemulțumit într-o cochilie ușoară și alunecă încet prin iarbă, cu ochii în șase. Uf, dar ce căldură putea fi în acea zi! La un moment dat, zări o albină, mai apoi un fluture. Se îndreptau în aceeași direcție, adică spre colonia părăsită de ei. Acolo nu mai putea fi nimic altceva decât cochiliile vechi, găurite și murdare, nefolositoare pentru alte gâze. Îl văzu pe păianjenul mic și vere căruia
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
nu le mai scoți decât cu creier cu tot. Minciuna rodește în creierele cele mai reavăne.Mincinoșii se prind imediat. Ambiția și fragilitatea te pot duce la sinucidere. Cea mai banală idee este premoniția morții. Iubim mierea și nu iubim albinele, numai pentru că înțeapă? Animalele mari sunt mai puțin periculoase decât virușii. Pistolul prietenului nu este prietenul meu. Gardul cimitirelor nu este pentru morți, nici florile. Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munți. BORIS MARIAN MEHR FUGĂ FATALĂ Întâi pe
SCURT, CONCIS ȘI MULT PROFUND de BORIS MEHR în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374872_a_376201]
-
întins de cimitire”, că umbla să păcălească: „Ce șiret! Ce calic! Cetertipar! Pune un lucru tot în alt tipar Când încoace, când încolo, o ia De ici, de acolo, câte ceva Și măsluie sufletul și trupul, De nu știi care-i albina și care e stupul?, Că se ascunde mereu după ”belciuge”, “lacăte” și “drugi”. Poetul se luptă necontenit cu îndoiala lui, adresându-se lui Dumnezeu că-l caută ”pentru credință sau pentru tăgadă”. Psalmistul ezită să cadă în genunchi, el vrea
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
fiindcă pe câmpii mii de raze aurite zilnic la muncă trimite. Să trezească bobul mic, să îl urce-apoi în spic, holda făcând pieptene vântul să o legene. Nu pierde timpul în zadar, ci umple cupe cu nectar de unde roiul de-albine le poartă înspre stupine. Frumoase și-înmiresmate sunt pe câmp florile toate, lanurile înbelșugate, harnic e soarele, frate! Fiicele și le-a învățat să nu stea toată ziua-n pat, până când seara se lasă nu le mai vezi dând pe-
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
este, la sport! Vreți ca soarele să fiți, zilnic ca să străluciți? La masă să mâncați tot și apoi să faceți sport! Karina Micuță cât o furnică, Dulce ca o bombonică, Frumoasă precum o floare, Ca soarele, zâmbitoare. Harnică ca o albină, Ea aleargă zi lumină, Vin albinele s-o-ajute Dragoste să pună-n cupe. Ca viața dulce să-i fie, Zile s-aibă de-armonie, Sa trăiască fericită De părinții ei iubită. Referință Bibliografică: Poezii pentru copii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
să fiți, zilnic ca să străluciți? La masă să mâncați tot și apoi să faceți sport! Karina Micuță cât o furnică, Dulce ca o bombonică, Frumoasă precum o floare, Ca soarele, zâmbitoare. Harnică ca o albină, Ea aleargă zi lumină, Vin albinele s-o-ajute Dragoste să pună-n cupe. Ca viața dulce să-i fie, Zile s-aibă de-armonie, Sa trăiască fericită De părinții ei iubită. Referință Bibliografică: Poezii pentru copii / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
albastră, minunea ce și-o dorea alături, dar nu a înțeles niciodată cum să o păstreze pentru eternitate. Floarea lui nebună, frumoasă, albstră, s-a pierdut ca o minune dulce de o clipă. Teiul cu florile lui galbene și parfumate, albinele ce „aduc colb mărunt de aur“, luna, lumina, stelele, nuferii cei galbeni aleargă după albastru în toată creația eminescină, iar albastru răspunde galbenului prin florile albastre, cer sau lacul cel albastru. Setea de albastru, de absolut, se desăvârșește prin galbenul
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]