5,686 matches
-
variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum brazde negre. O înghițea pământul reavăn scormonit de oamenii aceștia ieșiți parcă din adâncuri să ne ogoiască alergările prin stratul moale al ierbii și prin apa cristalină a pârâului. Pentru că aveam casa la vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ei? De ce se temeau? Că altminteri s-ar fi întâlnit și ei pe unde se întâlnesc oamenii: în piețe, în vagoane, într-o cetate seculară... Au ales peronul acesta șters și răvășit de milioane de pași repezi... prea tocit de alergare... Aici totul aleargă... totul se risipește. Loc anost în care visele mor. Fiecare se temea să nu rămână singur, sec, insignifiant, pentru că prezența celuilalt părea să aducă fiecăruia, în gând, vorbe pline de nuanțe, pline de miez, plăceri... Liniștea începea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
bătut cu palma peste abdomenul tare ca piatra. Eu am pus jos furculița. Probabil că Randall era obișnuit să iasă cu manechine care considerau măcrișul de baltă ca fiind o masă copioasă (după care petreceau două ore pe banda de alergare ca să ardă toate caloriile). Cu toate că prăjitura cu ciocolată era spectaculoasă, nu era nevoie să las să se vadă - cel puțin, nu la prima noastră întâlnire - ce porcușor pot să fiu. — Sunt foarte fericit că ne-am găsit la petrecerea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-mi partea pustie a patului. Mă așteptasem ca mahmureala de după șampanie - ca să nu mai pomenesc de proaspăta logodnă - să-l fi ținut pe Randall în pat, dar făcusem o greșeală: nimic nu se putea interpune între el și banda de alergare. — Monsieur Cox m-a rugat să vă fac bagajul, pentru c-o să plecați curând, mi-a explicat camerista. Eu am clătinat de cap uluită. Apoi m-am întors pe partea cealaltă și am comandat micul dejun în cameră. În vreme ce formam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu plecarea din România, și odată și-a aruncat de pe ea tricoul, șortul fraise, sandalele... Dacă n-ajungi pân’ la turci n-ai făcut nimic, i-a strigat Doc-ul pe când se îndrepta spre apă, cu picioarele îndoite mult în alergare și plantele curbate spre noi. Toți simțeam nevoia să ne relaxăm după călătoria fără țintă din ajun, când încercasem să ajungem la vechiul teatru de la Epidauros. Bine’nțeles că nu ajunseserăm, ne treziserăm în fața unor porți ferecate din spatele cărora ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
parcă dintr-o singură bucată, nu ca al meu, membre și organe, fiecare dintre ele fiind parcă un trup independent. Am pierdut răsăritul, spun eu pe un ton acuzator, iar ea zâmbește cerându-și scuze, încă respiră cu dificultate din pricina alergării, nu îți face griji, este momentul cel mai bun. Dar în clipa în care se ivește pe deasupra acoperișurilor, soarele este în plină putere, este imposibil să vezi de aici răsăritul, mă plâng eu, și ea îmi zice, ai încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe el să își ducă la bun sfârșit lupta cu sine, să aleagă singur, nu să mă justific în permanență în fața lui pentru a-i absorbi frustrările, pregătită să îmi primesc pedeapsa, chiar înainte de a duce păcatul la bun sfârșit, alergarea mea pe urmele lui îmi demonstra vinovăția, slăbiciunea, înfrângerea, toate cele ce i-au permis lui să mă părăsească noaptea trecută. Știi că are pe altcineva, știi că a plecat pentru o altă femeie? spun eu încetișor, iar ea ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
femeia lui să arate cu totul altfel. Eu sunt mult mai frumoasă decât ea, încuviințez eu surprinsă, dar, cu toate acestea, ea îl are pe el, în vreme ce eu nu am nimic, privesc din nou fotografia, văd mișcarea acelui picior în alergare, ce pare lipsit de coordonare, nu îi va ajunge niciodată, dar ce importanță are asta, important este că aleargă cu toții, că sunt liniștiți, numai el, fotograful, el nu aleargă, își mai aprinde o țigară iritat, înțelegi, mă presează el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
O ținu așa un timp, după care iar crescu ritmul puțin. — Bună. Nu mă omorî aici, Îi spuse ea, deși se ținea bine În continuare, și atunci el se opri și o sărută. — Nu, lasă-mă, spuse ea, Înfierbîntată de la alergare. — Da-mi place. — Întîi tre’ să intru-n apă. Se aruncară-n valurile care erau pline de nisip cînd se spărgeau și Înotară mai În larg, unde apa era curată și verde. Ea stătea-n picioare și apa-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai aducă mereu în discuție pe Patrick; de-abia reușesc să scap de ceva, că vine imediat cu altă referire. Mi-e greu să nu mi-l amintesc exersând în sala de la subsol sau antrenându-se după ce se întorcea de la alergări. Nu lipseam niciodată de acasă când venea, pentru că îmi plăcea la nebunie să-l privesc. Mă aprindeam numai când îi vedeam hainele transpirate și se apuca să-și facă flotările. Mă abțineam cu greu să nu trec la acțiune; ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de mama focului. Ben se împleticește, se împiedică de treptele de sus și cade grămadă pe iarbă, în timp ce femeia aleargă spre Jennifer. Ar putea fi atlet profesionist cotoroanța asta: țâșnește de pe scări ca din standurile de pornire în cursa de alergări. Ajunge la Jennifer atât de repede, că nu avem timp să facem nimic. Sau poate am avea timp, dacă reflexele noastre ar fi normale. Eu am încremenit pe loc de groază, privind la harpia asta complet plecată cu sorcova, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
unui suplinitor de franceză. Un altul băga capul între cracii celui din față, înclinat la 90 de grade; la rândul lui, și el ținea între craci capul celui din spate și tot așa. O altă echipă de suplinitori venea în alergare și se arunca pe spinările celor înciotați urlând „lapte-gros!”. Dacă aluneca un zăbăuc, se schimbau echipele. În general ne organizam pe limbi. Fetele preferau șotronul sau săritura la elastic. Acolo am format prietenii strașnice, dintre care unele s-au sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
noi spre zona de conservă în care avem bilete. În zarva generală, văd un bărbat de vreo șaizeci de ani căzut peste patru sacoșe mari. Capul îi e întors nefiresc într-o parte, ochii holbați, buzele înnegrite. A plonjat din alergare. Sabina îl privește înfiorată: - Poate îi e rău. hai să-l ajutăm. - Nu, n-are rost, e mort. A căzut la datorie. Alergăm. Ea plânge. Ajungem la compartiment. Înăuntru ca la vreo zece chinezi. Iau o moacă de valah ospitalier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste o jumătate de oră îmi încep exercițiile. Du-te, n-auzi?insistă Teofana. — N-aș mai pleca de-aici. Hai, caramba!apelează la vocabularul din șatră ea să-l determine să plece. — Ciau! Ne-ntâlnim mâine. — Ciau!își continuă alergarea Teofana cu cea mai bună dispoziție. Cezar aleargă fericit spre casă. Cum ajunge, își continuă studiul și-și impune să se concentreze ca să termine ceea ce-și propusese pentru ziua aceea, până nu începe Teofana exercițiile. Când era aproape gata
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot mai mult Teofana — Și calde și catifelate! — Ciau! Ciau! îi strigă să-l determine să plece, deși
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mă aflam, pe cărarea mea, în pădurea fără limite. Am ridicat paharul și l-am privit atentă, îmi dădea un sentiment tulbure, îl priveam tot ca pe un obstacol apărut în drumul meu. Îmi părea rău că mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
carnaval de promisiuni și înșelări dezolante. Aici orice eșec nu determină începuturi de luciditate ci ambiția narcotică a obținerii unei victorii consolatoare printr-o nouă încercare. Un cerc al pierderii de sine își manifestă dinamica necruțătoare ca resort al inconștientei alergări odată cu lumea și în sensul pragmaticului din ea. Începutul experienței mistice individuale evocată mai sus constă tocmai în miraculoasa oprire a pasului alert dictat de ritmul social, în staționarea bruscă și nefirească pentru cotidian a spiritului care își asumă o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
impune ca necesitate firească și fundamentală redirecționarea și reproiecția energiei spirituale a celui care se refuză imanentului spre transcendent. Bucuria descoperirii absolutului spiritual este urmată de fericirea extaziată a înălțării spre acesta. Tristețea realităților umane inserate fluxului istoric, neîmplinirile, continua alergare metafizică întru inutil și spectrul sumbru al disoluției fatale se arată acum ca stări ce-și pot prelungi efectul descurajant în faza începutului revelației mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corupt, cu precădere cel prăbușit în răutate, nu cunoaște, așadar, decât o introspecție eșuată întreaga sa ființă aflându-se sub incidența unei tulburări ce crește dinspre profunzimile interiorității. Acest spirit crede în darul demonului, se lasă sedus și își orientează alergarea existențială spre noutatea enigmatică ce pare a-i conferi potențialități și stări superioare celor oferite de grația Divinității. Întunecându-se odată cu apropierea spre acea poartă dincolo de care așteaptă să-și întâlnească experiența unei supreme extazieri, spiritul corupt își uită ființa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și se prăbușește în nenorocirea beznei sale pe care o poartă asemeni unui propriu mormânt. Ridicarea și continuarea mersului șovăielnic înainte constituie, aici, în mod firesc nu eliberarea din beznă ci înfruntarea acesteia, nu salvarea din labirint ci doar reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
succesiunii clipelor decât indicațiile vizuale. Orbul vede mai profund în abisul temporalității. Cel lipsit de putința mersului se va așeza pe orice drum drept un autentic călător fiecare plecare și întoarcere fiind aventuri de imprevizibil, obstacole și posibile întârzieri. În alergarea prin mobilitatea cotidiană, cel neatins de suferințele deficiențelor trupești nu sesizează sensurile adânci și pline de semnificație ale pornirii și situării în parcursul unui drum. Pentru o astfel de conștiință a mundanului imediat, sub iluzia unui prea-plin de existență se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în sfera imanentului, un crepuscul deschis dinspre care răzbate absolutul și potența demiurgică a transcendenței. Această irumpere-ecou împresoară banalitatea și optimismul naivității cotidiene cu agitația prefacerilor de zi cu zi, cu efervescența și sonoritate stridentă a pașilor ce-și proiectează alergarea întru temporalitate. Vindecarea sau exilarea suferindului este aici pentru cotidianitate un demers ce vizează propria vindecare și automenținerea în sine și pentru sine. Prin acest demers posibilitatea destabilizărilor în interiorul mundanului de zi cu zi, al spargerilor metafizice ce trimit spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se relevă ca fiind inferioară și subordonată nesfârșirii învăluitoare a transcendenței. Aici vindecarea sau exilul, cele două soluții evocate, nu implică, așadar, aprofundarea experienței suferinței și acceptarea temeiurilor fundamentale spre care aceasta proiectează conștiința îndurerată. Cotidianul nu-și poate împiedica alergarea rătăcitoare de asemenea străfulgerări revelatorii în bezna naivității mundane aparițiile stelare fiind agonice sfâșieri ce trebuie controlate. Reacțiile individuale în raport cu suferința unui semen pot fi diferite dar perspectiva cotidianului social își arogă atitudinea unică de ocrotire a sinelui, de adăpostire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-l înghițise pe George, până când începură s-o doară ochii și-i încolți gândul că poate plecase fără ca ea să-l observe. Deodată, George ieși brusc din cameră, stătu locului un moment, apoi începu să alerge în direcția ei. Această alergare înfricoșătoare o făcu pe Diane să scoată un mic țipăt de groază neputincioasă. Se lipi de perete. George se apropie de ea, ca un gigantic animal ucigaș, nu atât ca un leu, cât ca o enormă gorilă, o maimuță imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aceleași metode sunt folosite În avioane pentru a oferi informații dacă curentul de aer de deasupra aripii este sau nu „stabil” ca să nu permită ridicarea. De asemenea, informațiile primite pot fi date verbal, cum ar fi anunțarea timpului după o alergare de 100 m, sau nota după exercițiul unei gimnaste sau patinator. Veți observa că această informație nu este doar verbală În gimnastică sau patinaj, dar exprimă posibilitatea de a o face verbal. Sunt mai multe dimensiuni folositoare pentru feedback-ul
Feedback-ul – principiul autoreglării utilizat in ora de educaţie fizică. In: Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]