2,202 matches
-
Am pus-o Însă pe seama nămeților, care depășeau 20 de centimetri, Îngreunând colectarea. A venit destulă lume să o petreacă pe ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele de alint a luat forma sub care majoritatea o cunoșteau. Suferindă, tulburată de sinuciderea unicului fiu, a murit pe drum, chiar imediat după ce ieșise din cimitir, venind de la cealaltă soră
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
al soției sale Maria, fiica preotului Cosmovici? Fiind ultimul urmaș, care nu a murit de copil, ca ceilalți frați dinaintea sa, s-a bucurat mereu, din firească dragoste părintească, de împlinirea dorințelor și cultivarea stăruitoare a preocupărilor sale. Părinții îl alintau cu numele de Jurjac. Dar iată câteva rânduri reproduse de un comentator străin, și nu de un compatriot, Bernard Gavoty, care a remarcat sclipirea confesiunii, demnă de admirație, consemnând-o: „Eram (...) un copil silitor și destul de conștient. La patru ani
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de treabă, dar cam bleg: „Nu e murdărie, e cafea“. La fel s-a întâmplat când domnul Popa i-a atras cu delicatețe atenția doamnei Gângu că are o mizerie mare chiar pe fundul fustei. „Ei, și matale - s-a alintat doamna Gângu când i s-a pomenit de fund -, nu e pată, e desertul de la un parastas. M-am așezat, pardon, cu dosu’, pe o bucată de tort.“ După o lună, inginerul Vrabie a simțit că-l iau toți dracii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mai pe larg, povestea sună așa. E tot toamnă mohorâtă, tot după-amiază spre seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de ceremonii e Rigo, bărbatul lui Teri. Rigobigo, cum îl alintă Oana, stă de strajă în fața casei cu numărul 9, unde dintr-o căruță tocmai se prăvălește un morman de butuci umezi și altul de cărbuni ca niște bile negre lucioase. Nici cărbunii-ouă, nici lemnele nu intră în curte la Fodori
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scurtă vreme se bagă la conducerea țării și consoarta-i, care ar fi făcut mult mai bine dacă ar fi stat la cratiță. Din momentul acela conducerea țării care se compunea exclusiv din cei doi pe care poporul îi va alinta cu diminutivele «Odi și Sini», de la odiosul și sinistra, a mers din eroare în eroare, ei doi știind totul și hotărând totul, instituind cea mai anacronică dictatură familială, în țară fiind suspendată, gâtuită din fașă, orice tendință de democratizare. În
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
te-a-nvățat cîntecul ăsta ? — Unchiu’ Dumi, răspunse Cristi cu curaj, știind că nu i se poate zice nimic - unchiu’ Dumi doar nu l-a învățat prostii ! Lui Dănuț îi plăcea foarte mult de învățătoare, de tovarășea, cum o vor alinta copiii peste un timp, cînd se vor obișnui cu școala. Era tînără, drăguță, mai ales cînd zîmbea și-și arăta strungăreața, făcea uneori glume și avea o rochie înflorată, nu ca educa toarea de la gră diniță, care era ea bună
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
gospodină și nu mă îngrijesc de felul cum iese în lume soțul meu, care nu este un fitecine”... De mai bine de un sfert de veac nu mai are cine să-l certe, să-i poarte de grijă, să-l alinte cu mâncăruri felurite și gustoase, să-i facă tot felul de prăjituri după care el se dădea în vânt, să-i aline rănile sufletești produse de loviturile vieții... Mergând gârbovit și cu pași târșâiți spre stația de tramvai, nimeni nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
redescoperit vocația actoricească în pielea personajului fe minin bun, pur, sărac și cu ochii veșnic umezi. Toți sunt deaco lo. Mai puțin Alexandru Papadopol, carel joacă pe omul de afaceri Dan (numit de fiica sa din serial „Papi“, așa cum este alintat de prieteni în viața reală) și care, cu aerul lui naiv pe care il știm din toate personajele pe care lea făcut până acum, numai a om de afaceri prosper nu arată. În Numai iubirea e lumea Oanei Zăvoranu și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
strălucire precum un colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi, așezând-o ca pe o păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
relații. Niciodată nu ajunseseră să fie una și aceeași persoană, să fie un întreg. De ce tocmai pe ea o alesese ghinionul și nu dragostea de care avea atâta nevoie? Unul dintre ei, mai mult sau mai puțin, își chinuia sufletul alintându-și o dorință din interior care venea și pleca distrugând cu bună știință dragostea. Își aminti cu nonșalanță când o întrebă: - Dar tu câți ani ai? Sunt foarte curios. - Tu nu știi că nu se întreabă niciodată o doamnă câți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
baie, îl aruncă în fața lui și-i spuse: - Se pare că și tu ai nevoie de un prosop. - Mulțumesc, spuse el scurt, îngropându-și fața în țesătura flaușată și absorbantă. Își ținu câteva secunde fața ascunsă în prosop după care alintă prosopul ca un copil, trecându-l apoi repede peste față înainte de a se spăla. Când blondul se întoarse în cameră, zise: - Îmi cer scuze pentru cele întâmplate. Dorințele noastre sunt de vină. Ele vin și pleacă de obicei cu sau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el în capitală. Victoria era extrem de încântată și chiar se bucura. Când îl văzuse îi sărise drept în brațe. Se lasă moale ca o păpușă, iar Niky o cuprinse cu toată dragostea ținând-o exact ca atunci când era un bebeluș, alintând-o: șu-șu-șu sunt aici, cu tine. Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult, îl ruga din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei. Dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lasă moale ca o păpușă, iar Niky o cuprinse cu toată dragostea ținând-o exact ca atunci când era un bebeluș, alintând-o: șu-șu-șu sunt aici, cu tine. Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult, îl ruga din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei. Dacă la fereastra ta, ar poposi o rândunea Tu să te porți blând și să vorbești cu ea.” Apoi o sărută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
același lucru ca și el. - Ești un tip șarmant și plin de politețe. - Așa m-au învățat mama, tata, bunicii. Nu este deajuns să spui unui copil „Te iubesc” dacă nu știi cum să îl crești. Și nici să îl alinți prea mult nu e bine. În lumea asta în care trăim sunt tot felul de oameni. Unii sunt șireți, deștepți, puternici, sau chiar proști. - Eu cred că tu le ai pe toate la un loc. Mai puțin una. Nu ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint buclele ieșite de sub cască. Te rog!... Să nu intre careva..., îmi șoptește, arătînd cu privirea spre ușă. E singurul motiv? Absolut! Își scoate casca, mi-o înapoiază, se întoarce spre oglindă și-și aranjează cu vîrful degetelor pieptănătura, apoi merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
paharul. Și-n mine, acum, simt "mîna" tremurînd, vrînd să se întindă. Îmi vine să strig: Teona, pînă acum erai pentru mine una dintre femeile pe care le doream. Atît. Ieri ți-aș fi spus: Lasă-mi palmele să te alinte așa cum o face privirea mea. Azi, însă, nu mă mai pot mulțumi cu atît. Numai cu atît. Ieri știam că exiști, azi vreau să exiști pentru mine. Vreau să fim mereu împreună, să-ți vorbesc despre personajele lucrărilor mele, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu. Îi alint cu toată palma bucla blondă, de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei fi făcut vreo propunere tehnică, ori vreo invenție, care o contrazice... Știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Unde te-am mai văzut?", o întreb în gînd, săltîndu-mi puțin pieptul. Eliberat de greutate, pieptul Cristinei se umple cu aer, pe care îl expiră ca pe un oftat adînc. "Sărmană căprioară!", izbucnește în mine gîndul, în timp ce palma mea îi alintă obrazul, întorcîndu-i încet fața în sus, spre mine. N-a opus rezistență și nici n-a deschis ochii; doar colțul gurii i s-a strîns într-un surîs trist, amar. Apoi, ca prin vis, ochii ei se deschid, mă privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă înfior ca scuturat de friguri. Mă apropii de pat, mă aplec, întind mîna și-i cuprind umărul. Cristina..., șoptesc eu, dar ea rămîne nemișcată, cu ochii închiși, mulțumindu-se doar să-și subțieze buzele într-un surîs amar. Îi alint cu palma umărul, apoi brațul, palma mea trece de pe braț pe pieptul ei, îi atinge pieptul, coboară peste mijloc, și se oprește un timp pe coapsa stîngă. Îi privesc fusta ridicată și am o reacție de jenă la vederea picioarelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de departe: el era nervos, dădea mereu din mînă, întrerupînd-o... La un moment dat, cînd au ajuns între calea ferată și depozit ea l-a oprit. Nu cred că i-a spus ceva. Și-a scos mănușa dreaptă, i-a alintat obrazul cu palma, s-a ridicat pe vîrfuri și l-a sărutat în fugă, apoi a continuat să-l alinte, poate abia acum spunîndu-i vreo vorbă. Simțeam de departe cum el se topește, ca o biată lumînare lîngă un foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și depozit ea l-a oprit. Nu cred că i-a spus ceva. Și-a scos mănușa dreaptă, i-a alintat obrazul cu palma, s-a ridicat pe vîrfuri și l-a sărutat în fugă, apoi a continuat să-l alinte, poate abia acum spunîndu-i vreo vorbă. Simțeam de departe cum el se topește, ca o biată lumînare lîngă un foc de stejar; a lăsat sacul să-i scape la picioare, a întins brațele și a cuprins-o acum era el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
obrazul între palme și mă zgîlțîie cu putere. Ce-i cu privirea asta fixă a ta!?... Revino-ți! Ce naiba, ești om mare..., ești bărbat! A fost un accident... Ce-i cu tine?!... Palma care m-au zgîlțîit încep să-mi alinte obrazul. Ochii ei verzi mă învăluie ca un lan de grîu primăvara, iar buzele răsfrînte, frumos conturate surîd molcom. Te rog! îmi șoptește. Scuză-mă! Ceea ce mi-ai spus m-a luat lovit în plin... Oh! exclamă Fulvia, ridicîndu-se, credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ochi senini Teona. Credeam că ești om de cuvînt..., c-ai să vii... O privesc lung, fix, luat prin surprindere. Stai liniștit, îmi șoptește. Batista ei mi se plimbă din nou pe frunte, apoi coboară pe obraz. Cealaltă palmă îmi alintă obrazul drept, lunecînd vîrful degetelor pînă în colțul gurii, apoi peste buzele mele, ca un sărut mult prea domol, ca o atingere. Tu aici!? repet eu chinuit încă de teama că visez. Teona clatină din cap îndelung, afirmativ, închizînd ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lui, căreia i s-a reproșat adesea firea cheltuitoare - dar, constrânsă de comunism, ea a învățat la bătrânețe să renunțe la standardele materiale și la libertățile la care ereditatea ei o îndreptățea să aspire. Cealaltă fată a familiei era Azota (alintată Moțu), o domnișoară bine educată, cu talent de pianistă, care s-a căsătorit cu un inginer pe nume Mișu Mihail și s-a mutat la Slatina, unde își va petrece și Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu o parte dintre vacanțele în care rămăsese
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fată considerată mai „diferită”, cu atât mai mare este senzualitatea atribuită acesteia și cu atât crește „curiozitatea erotică” față de ea. În America de Nord, de exemplu, acest tip de surplus de senzualitate este asociat negresei ( În cântecele folk ale albilor, ea este alintată cu numele de Brown Sugar), iar În America de Sud sunt foarte populare cântecele de dragoste În care fata dorită erotic este negresă sau mulatră (Morenita). Și alți cercetători au ajuns la concluzii destul de apropiate. Liviu Malița, de exemplu, crede că fascinația
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]