2,235 matches
-
Toamna friguroasă Și gâzele s-au ascuns, Dar mie nu-mi pasă, Că e frig , că e căldură Nimic nu mă oprește Și eu fac la toate gură Dar mamy mă pedepsește. Și pisica mea cuminte Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sclipirea ochilor... Masca, atingere de neuitat a idealului... Masca, oglindă sufletului. Chiriac Robert-Cătălin, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu”, Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Amintiri de neuitat sau Călătoriile lui Stejărel Vântul dezmierdat de soare se alinta cald printre florile pomilor albi. Bunicul așezat pe o bancă își ștergea cu o mână tremurătoare ochii încercănați ca două zorele pe un zid năruit. Avea trupul gârbovit, palmele aspre și bătătorite, fața ridată și înnegrită de vânt, părul și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la televizor sau ascultam muzică, iar atunci când o vedeam supărată, mă întristam și eu. Aș vrea să iau o baghetă magică și să fac o vrajă ca mama mea să apară lângă mine. Ea mi-a dăruit viată, m-a alintat la sânul ei și m-a învățat a vorbi. Întotdeauna avea câte un cuvânt și un sfat de încurajare pentru mine, chiar și atunci când era dezamăgită de către ceilalți. După o vorbă bună și o mângâiere din partea, ei toată supărarea și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am știut ce ”furtună” mă aștepta. Ce zâmbet bleg aveam atunci pe față! De parcă totul mi-l alinta. Am văzut o florărie, era ajunul primăverii. Am luat câteva lalele, fără a ști cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu, fiul unui avocat cunoscut în oraș, iar mama lui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în joaca lupișorilor și păcat ar fi fost să nu admită că trăia atunci cele mai fericite momente din viața lui. Lupino era băiat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
l-ar fi putut reduce la tăcere într-o clipă. L-ar fi prins într-o zi singur, fără liota de copii care se țineau de coada lui mai tot timpul, fără compania lupoaicelor care foloseau orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-l scoate... Dans erotic Ascultă muzica fecundă Și-ncet, lasciv să ne mișcăm, Când din priviri ne devorăm Dorința mai adanc pătrundă... Buze timide să se simtă Trecând în patimaș sărut, Când timpul parc-a dispărut Trupuri în joacă se alintă... Iar dansul erotic devină Cu mișcări ce parcă se rup, Unindu-se trup cu alt trup într-un joc ce nu se termină... Pe brațe de iubiri purtată Și cerul tresare în noi Aș vrea să dau timpu-napoi Nu vorbi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umed și-nscris legământ că mirare de-n zile mă sunt e prea aproape de sol-ul ce-l cânt: nu-i așa că am aripi de-o seamă cu dragonul bălos fecundar nu-i așa că piticul de-s ia-mă să m-alinți să mă crești în za dar nu-i așa că și suntem de-o teamă cât e coarda sărită la arc nu-i așa că săgețile-n stea mă aruncă doar sfoara s-o-ncarc nu-i așa că celulele mele fac macar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n taină te-am rugat să mai rămâi. Cădeau zăpezi și lacrimi înghețate Pe pleoapele bolnave de păcat Și tâmple reci se năruiau uscate Și nu mai știu nimic din ce-a urmat. îmi spune luna tristă o poveste, M-alintă blând când ochii îi închid. Și vântu-ntreabă: „Noaptea unde este?” Și palma îmi e teamă s-o deschid. Doar dorului mai pot să-i spun Te căutam de-o viață-ntreagă Și te visam un înger bun; Că te-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iar soarele mângaie ușor cu degete de bronz strălucitor, chipuri fascinate de zare ce capătă-ncet culoare și cu sufletul plin de iubire dau fiecărei clipe fericire. Am avut un vis... Am avut un vis ascuns între genele nopții, mă alinta când mă loveau degetele sorții, îmi vorbea și nu-mi cerea explicații când tăcerea cuprindea gândurile cu emoții... Dar a plecat alungat de strigătul zorilor, s-a împrăștiat în imensul nesfârșit al norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu lacrime fierbinți, Mă mai iubești, sau doar mă minți, Ca în trecut? îți lasă dar căminul tău, în brațe să te țin mereu, Să te alint cu slov de bard, De dragostea-ți de viu să ard, La pieptul tău. Iar când vom fi chemați la EL, în versul lin de ministrel, Să-și amintească gura rea, Că vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bine am tras draperia. Ciudat... mi-e sufletul plin, iubirea de tine și ploaia mă ndeamnă la pat. Șoptesc la ureche Î’iubirea’’ îmi spui ne-ncetat Î’te doresc’’ e ploaia de vină, clădirea, ori patul, iubire? firesc, Zîmbești, te alinți mă-nfior. ți-ating geana dreaptă n sărut și gura, iubire ușor... sărutul coboară spre gît. Ce lene, mă-ntind și ce bine alunec în somn. și ce vis... E dorul de tine, iubire, sau ploaia aceasta ți-a scris? învață
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
melodia plânsului de ciute și-n dorul de cuvinte brute cu zâmbet jind, pe buzele răsfrânte. Noaptea și-ascunde fața în pământ și roua îmi adoarme pe mormânt. Sălaș de așteptări Scrijelesc pe scoarța ruginită, începuturi; am așteptat să mă alinți cu asfințituri, agonizând petalele căzute pe buze de-anotimpuri. în umbre de pași, la margine de-nchipuire, m-a plouat cu privirea ta și de prea multă ploaie mi s-a topit prin vene lutul. La nesfârșit am plăsmuit în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n plasă, fără șanse, un pisoi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă gîndesc mai departe. Îmi vine să mă reped la tine să-ți smulg părul din cap, îi mărturisește, animăluț mic, odorul meu, îi merge gura, i-auzi, cum să facem, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Opium pentru care i-a mulțumit lui Klaus abia după banchet. Momentul a fost bine ales deoarece a doua zi ea nu trebuia să meargă la școală și nici el la vreun antrenament. În afară de asta, pentru Janis J., cum era alintată În liceu, lumina zilei era un adevărat afrodisiac, oarecum inutil pentru o femeie de 28 de ani, divorțată de două ori În patru ani și suspectată de nimfomanie, acuzație respinsă cu argumente irefutabile de către Klaus care știa că Janis Joplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
voință să se smulgă din măruntaiele ei și să se bucure În sfârșit de jucăriile care se Înmulțiseră atât de mult În camera lui cu vedere spre grădină, Încât abia dacă rămânea loc și pentru pat. L-ar fi putut alinta strigându-l Tibi sau Tibike, dar, pentru un nume de Împărat și succesor al lui Augustus, nu era consult, zicea Coriolan, iar ea nu avea nici un motiv să-și supere soțul atât de mândru de originea sa daco-romană, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bărbaților. - Această a doua lună a fost o adevărată plăcere, povestea mama. Surorile mele ne-au tratat pe amândouă ca pe niște prințese. Nu stăteai o clipă singură în așternut. Erau întotdeauna brațe care să te țină, care să te alinte, care să te legene. Te ungeam cu ulei dimineața și seara. Îți cântam cântece, dar când vorbeam cu tine nu ne prosteam. Ți-am vorbit de la început ca unui om mare, cu toate cuvintele, ca și cum ai fi fost deja sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că le aparține. Nu făceau asta din considerație față de Laban, ci gândindu-se la servitori și la copiii acestora care rămâneau acolo. Eram trimisă în toate părțile, să car, să aduc diverse lucruri și nimeni nu avea timp să mă alinte sau să mă mângâie pe păr. Nimeni nu mai râdea cu mine și nimeni nu-mi mai lăuda lâna toarsă. Mă simțeam prost folosită și cam nebăgată în seamă, dar cum nimeni nu părea să vadă ce tristă eram, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încât nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Când a fost prins, s-a trezit mutat la poartă. Din ziua aceea, singura profesie pe care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicându-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în care înmuia și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și tătîne-su, popa, când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiecare cupă de sutien câte șapte. Nu era fată rea. Dactilografele niciodată nu sânt Nu le dă mâna. Îi plăcea, mai ales, modul în care târa ea până la el, uneori, o pisică, s-o mângâie împreună pe burtică, s-o alinte și s-o strige Baby. Așa îi pronunța ea întotdeauna numele, Baby, la fel cum se scrie. Îi percepeai țignalul ore întregi, în sus și în jos, pe scările Prefecturii, Baby, Baby. Nu era deloc fată rea. Dacă ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și apoi să-l înfigă în cea mai apropiată și fără de apărare conservă. Nu riscai să fii pedepsit. Înfăptuisei o faptă bărbată și, nu peste mult, aveai să te lingi pe buze. Cu un deget îi explorai marginile și îi alintai eticheta. Îi savurai conținutul, surprins de lipsa ei de împotrivire și, înduioșat, îți șopteai: "Ce bună a fost, mititica!" Dar curând o uitai, soseau altele la rând, mai mici, mai bombate, cu etichetele mai provocatoare, trebuia să trăiești. Umblai cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]