2,520 matches
-
în vedere aspectul biologic și cel spiritual, iar o analiză culturală bazată strict pe aspecte biologice, deși necesară, nu este suficientă pentru a enunța concluzii complete.Partea antropologică a prezentului demers va avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
strict pe aspecte biologice, deși necesară, nu este suficientă pentru a enunța concluzii complete.Partea antropologică a prezentului demers va avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
avea în vedere trei direcții: problematica fundamentală a alterității, principalele teorii ale culturii și identitatea culturală europeană. 2.11. Percepția alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora, resituându-le în condițiile de emergență. Cel
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
arhaice, cu propriile mâini, ceea ce nu este foarte liniștitor pentru un european civilizat. Popoarele îndepărtate nu au fost deloc percepute de observator altfel decât într-un mod instrumental; sau cel puțin plecând de la dimensiuni apte să îi excite motivația. Reprezentările alterității răspund aceleiași legi: Celălalt este reprezentat în funcție de acea dimensiune a ființei sale care este utilă celui ce îl descoperă. Acest mod de a percepe pe Celălalt nu este strict european: povestirile navigatorilor și ale geografilor din timpurile vechi arată că
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
dar ea poate fi de asemenea căutată într-o grijă de observare, nu a insolitului, a excepționalului și a exoticului, ci a ceea ce este caracteristic și esențial, adică a faptelor care permit definirea precisă a fenomenelor. Doar odată cu considerarea datelor, alteritatea prinde într-adevăr substanță. Celălalt se erijează atunci în realitatea a ceea ce îl leagă de sine, realitatea similitudinilor și a diferențelor care permit în mod simultan apropierea și depărtarea de acesta. Pentru a experimenta mai bine frontierele între sine și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
și Celălalt, e de preferat să fie adus la lumină procesul în care se înfruntă forțele contrare care conduc la asimilarea sau la excluderea Celuilalt. Pot fi astfel identificate sisteme de gândire, de teorii, care trebuie să conducă la explicarea alterității, la luarea în calcul a ceea ce este observat. În cel mai bun caz, aceste teorii permit acceptarea existenței unor concepții străine, recunoașterea faptului că există alte maniere de a trăi spațiul, timpul, de a reprezenta omul și poziția acestuia în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a reprezenta omul și poziția acestuia în lume, până ce spiritul culturii Celuilalt poate fi sesizabil. Așadar, asumarea la nivel personal a unor concepții, a unor valori, nu trebuie să presupună impunerea cu forța a acestor concepții și valori, Celuilalt. Percepția alterității este corelată cu o exacerbare a caracteristicilor prin care Celălalt este exclus din universul celui care îl percepe, afară din civilizație și din umanitate. Totuși, de mult timp, omenirea dispune de uneltele necesare pentru a fonda o știință aptă să
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cu o exacerbare a caracteristicilor prin care Celălalt este exclus din universul celui care îl percepe, afară din civilizație și din umanitate. Totuși, de mult timp, omenirea dispune de uneltele necesare pentru a fonda o știință aptă să lumineze fenomenele alterității. Condițiile politice nu au permis ca aceste unelte să fie organizate într-o știință, iar primele contacte între europeni și celelalte culturi au avut loc sub forma negativă a colonizărilor, adică a subjugării politice și economice. Dacă Celălalt nu ar
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
producțiile sale fapte de cultură, în cutumele sale reguli, în superstițiile sale o religie, în maniera sa de a fi expresia filosofiei sale de om și locul omului în lume. Este suficientă o călătorie printre oameni pentru a recunoaște existența alterității. "Și Celălalt este purtător de logică, de morală, de filosofie, de metafizică. Și el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pentru a recunoaște existența alterității. "Și Celălalt este purtător de logică, de morală, de filosofie, de metafizică. Și el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
el este producător de viață, de sens, de cultură. Culoarea pielii, forma craniului sau dimensiunile corpului nu pot absorbi singure întreg fenomenul alterității."49 Paradoxal este faptul că inclusiv oamenii de știință au probleme în recunoașterea și articularea corectă a alterității. Aceste probleme nu sunt noi: ele își au originea în antropologia iluministă a secolului al XVIII-lea. Antropologia Luminilor se bazează pe un anumit număr de presupuneri, printre care și aceea că decursul istoriei umane este orientat, unilinear, non-reversibil și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
că, "după cum este adevărat pentru etnolog că a înțelege o cultură înseamnă mai întâi a-i înțelege miturile, va trebui, poate, pentru a face dreptate științei, să știm a recunoaște partea de mit care este în ea." 51. Resorturile percepției alterității sunt, din acest punct de vedere, explicate de Serge Moscovici astfel: "Tăietura efectivă a societății față de natură este o iluzie. În acest sens, mă frapează un fapt. De fiecare dată când au fost privite mai îndeaproape aceste "naturi", a fost
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ochii savanților, separația permite conceperea societății ca realitate secundă, derivată, potrivită pentru a vindeca lipsurile naturii, sau pentru a canaliza surplusurile sale de energie prin intermediul pulsiunilor și al instinctelor. Această viziune este în continuare păstrată." 52. În ultimă instanță, problema alterității ne aduce în față un domeniu privit în general cu scepticism și cu lipsă de interes: etica, sau ceea ce noi numim Morală. Problema ultimă este de a cunoaște "care sunt valorile, normele etice susceptibile să fie admise de comun acord
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
constata că reînnoirea constantă a aparatului constituie o necesitate față de care sistemul economic al unui trib este un răspuns. De la începutul culturii transmisia ei prin intermediul principiilor generale încadrate simbolic a fost o necesitate. Malinowski nu abordează problemele identității și ale alterității în mod direct. El insistă pe aspectul biologic al omului, pe starea acestuia de animal social, concretizată în artefacte, tehnici și instituții. Ceea ce se poate concluziona despre identitatea umană, după o lectură a textului malinowskian, este că ea se coordonează
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
învățare a diversității culturale; acordarea dreptului de vot imigranților; garantarea pluralismului mediatic, prin asumarea dimensiunii interculturale; formularea turismului cultural. Toate aceste aspecte implică intervenția domeniului politic, care din acest motiv va fi discutată în continuare. 2.17. Asumarea politică a alterității Comunicarea interculturală nu este independentă de evoluțiile istorice și de contextele politice. Nu trebuie minimalizat faptul că atunci când persoane aparținând unor culturi diferite comunică, ele fac acest lucru și în calitatea lor de cetățeni ai unui stat. Comunicarea interculturală nu
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
culturi, direcția schimburilor culturale și, mai ales, gradul de aroganță culturală. Toate aceste chestiuni țin de problematica identitară; nu vom putea niciodată vorbi de comunicare, dacă vom ignora identitatea, principala caracteristică a persoanei umane, și modul în care aceasta percepe alteritatea. Materializarea ultimă a acestor date ar trebui constituită, credem noi, din politici europene culturale și sociale care să susțină diversitatea culturală (dar nu să o promoveze în mod necondiționat), și în acest sens politici europene extrem de necesare și urgente sunt
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pregătite pentru o deschidere atât de largă, și nici nu pot fi pregătite în termene scurte sau medii, în acest sens. Evenimentele recente din Franța constituie o confirmare a acestui punct de vedere. Singura modalitate de echilibrare a identității cu alteritatea constă în asumarea conștientă de către fiecare a propriilor valori, combinată cu neimpunerea acestor valori Celuilalt acesta este demersul precis al interculturalității, și el plasează disciplina pe un plan etic. Societatea universală pe cale de a se naște nu poate rezista fără
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de enunțător, de co-enunțător și de non-persoană: * poziția de enunțător este punctul de origine al coordonatelor enunțiative. În franceză, marca sa este pronumele JE (EU); * între enunțător și co-enunțătorul său (marcat prin TU (TU), există o relație de "diferență", de alteritate: enunțătorul și co-enunțătorul sunt atât solidari, cât și opuși. Termenul de "co-enunțător" nu este totuși lipsit de riscuri: nu trebuie să considerăm că cele două poziții sunt simetrice; * poziția non-persoanei corespunde entităților care sunt prezentate ca nefiind susceptibile să-și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ea ("Ea era la Tostes. Iar el, el era acuma acolo, la Paris"), prin recurgerea la formele accentuate ale pronumelor care ocupă poziția de subiect contrastează cu fluiditatea lui "on": non-persoana, opozițiile el/ea și Paris/Tostes restabilesc o puternică alteritate, cea a întoarcerii la realitatea pe care reveria încerca să o anuleze. Într-un registru total diferit, în cele ce urmează vom analiza o întrebuințare a pronumelui "on" în dialog, la teatru: "La ridicarea cortinei, scena este goală. Cineva sună
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
on", el arată că nu se simte responsabil pentru acțiunea pe care o va face, o acțiune oarecare. În schimb, de îndată ce proferează o amenințare ("Dacă mai sunați o dată, eu nu voi deschide"), adică un act de vorbire care implică o alteritate puternică între enunțător și co-enunțător, perechea eu/dumneavoastră apare din nou. 1.8. Dativul etic Până acum am prezentat întrebuințări ale mărcilor personale care îndeplinesc o funcție în propoziție (subiect, complement direct...) și care pot fi înlocuite cu grupuri nominale
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limbii vorbite, cu tot ceea ce implică aceasta, cu vorbe reluate, neterminate, cu stângăcii sintactice, cu mimări...). Or, datorită discursului indirect liber, cititorul poate auzi doi "enunțători" în vorbirea populară: vocea naratorului, care stăpânește citatul, și "poporul", care imprimă propria lui alteritate de limbaj în instituția romanescă. Doamna Bovary și Gervaise, două opere consacrate ca "naturaliste", nu exploatează DIL în acest sens. În Gervaise, el este folosit în scop sociolingvistic, după cum o arată și faptul că servește mai ales la redarea conversațiilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
32. Din contra, se remarcă o deplasare a interesului spre valorile apusene, tot mai evidentă în ultimii ani, pînă la cvasiunanimitatea opțiunii pentru integrarea în structurile euro-atlantice. Nu e însă ușor de stabilit unde trebuie pus accentul, în dialogul cu alteritatea, pentru a nu submina specificul național. Este întrebarea ce se degajă din polemica, tensionată și vehementă, între Gabriel Andreescu și Octavian Paler, din care a rezultat și o carte subscrisă de primul: Naționaliști, antinaționaliști... (1996). Două atitudini, una pledînd pentru
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
musulmani europeni, bizantini, armeni sau jidovi în Imperiul otoman, dar în nici un caz nu se vorbea de națiunea franceză în Franța sau, cu atît mai puțin, de națiunea italiană în Italia. Specificarea de sine a completat această noțiune simplă de alteritate abia mai tîrziu, cînd grupurile sociale aparținînd sau nu aceleiași coroane, văzîndu-se supuse unei autorități străine, au devenit în mod confuz conștiente de faptul că împărtășesc aceeași soartă. Să fie clar totuși că, în acest caz, acest soi de conștientizare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
travestirea ne-mulțumirilor de natură administrativă și lingvistică. De fapt, imensa majoritate a membrilor minorităților slave ale Imperiului habsburgic profesa religia catolică întocmai ca austriecii și ungurii. Aceasta era deosebită prin limbajele sale, dar toleranța puterii vieneze făcea ca această alteritate să genereze la rîndul ei doar o frustrare blîndă și tolerabilă. Dacă ne gîndim bine, dezmembrarea Centrului Europei nu se explică nicidecum prin motivații politice sau personale de natură relativ subalternă. La nivel politic intervine în primul rînd ușurința cu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
își așteaptă unsul", Nemoarte). Vizionarismul, obsesia unui tărâm al poeziei se reflectă și în poemul care a dat titlul volumului Cetățile albe: "Cetățile albe, cetățile îndepărtate, numai bănuite,/ De unde nimeni n-a coborât, nimeni niciodată...". Se trece aici spre tematica alterității, scindarea eului între real și imaginar, între profan și etern, între banal și ideal, e ceea ce pare să caracterizeze creatorul care iese din sine pentru a cunoaște ("Rămân între voi, cei din jur, dar sunt plecat;/ Cineva din mine e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]