5,281 matches
-
Moise, Hristos -, dar încercând să „probeze” și falsitatea învățăturilor acestora. S-ar putea spune că vehemența cu care Hristos își reneagă propriile precepte și suferința cu care își trăiește condiția de sacrificat al divinității, în niște scopuri îndreptate împotriva omului, aluziile la marile violențe prin care creștinismul a fost impus ca religie oficială precedă, modest, atitudinile de mai târziu ale unor Gore Vidal sau José Saramago. În Moartea galbenă este schițat un fel de (auto)portret al omului plenar, preocupat de
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
ei istorică. Se vede de aici cât de iconoclast este scriitorul la 1925 în materie de problematică și cât de mult își propune să mute jaloanele gramaticii narative în această direcție. Tot la o potențialitate vizionară, profetică, a subconștientului face aluzie și nuvela Aranca, știma lacurilor, dar într-o manieră mai sinuoasă și cu o vizibilă aplecare către fantasticul de factură gotică. Într-o ambianță incert radcliffiană și sub efectul unui vin vechi de Tokay, personajul central se simte provocat de
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
de poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
redacția nu a abandonat intențiile exprimate inițial și, inevitabil, a ajuns în conflict cu ocârmuirea. Unele pasaje din nuvela Toderică a lui C. Negruzzi, comentariul lui V. Alecsandri la o fabulă tradusă de Donici din Antioh Cantemir, precum și multe alte aluzii la stările de lucru din Principate au dus la suspendarea revistei. Expresie a unei epoci revoluționare și a unei generații militante, P. este una din publicațiile de seamă ale literaturii române atât prin valoarea colaboratorilor, cât și prin ideologia politică
PROPASIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289041_a_290370]
-
Tigrii (I-II, 1937) - continuă să surprindă prin rezolvări facile, prin lipsa unei preocupări de a realiza o construcție narativă coerentă, de felul celor pe care comentatorul le punea în evidență în proza modernă din Anglia. Critica i-a reproșat aluziile politice incluse strident în text. Pe de altă parte, implicarea politică nu i-a adus succesul social pe care îl sconta. După uciderea, în decembrie 1933, a lui I. G. Duca, prim-ministru al țării, în afara asasinilor au fost arestați
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
în primul rând, pe elevii, pe foștii ei studenți și pe colegii săi clasiciști, care i-au descoperit numele pe coperta unui roman polițist, La revedere, pe curând! Dar și pe ceilalți cititori, care au fost uimiți de îndrăzneala unor aluzii sarcastice la sumbrele realități sociale ale vremii. Un alt amănunt surprinzător era că romanul fusese scris în colaborare cu un geolog, George Virgiliu Salomie, care nu avea nici el decât cunoștințe livrești despre problemele de criminologie. Următoarele cinci romane - publicate
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]
-
romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
imagini. Coerența de suprafață a poemului este ignorată, efectul imediat al acestui fragmentarism fiind impresia de distanțare contemplativă, de sublimare a trăitului în „peisaje” nu o dată ermetice, în scene construite cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul poeziei și al cuvântului, poetul imaginează o lume în care acesta dobândește corporalitate: „trup alb de cuvinte ne ducem / pe-o rână când
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
revoltă că un demon „închide o omidă în tot ce-i frumos” și face ca toate să se surpe. În pofida etichetei de poet rural, satul nu apare în poezia lui M. ca entitate socio-etnică, ci doar în imagini izolate, în aluzii și referiri fugare. Povestea satului este o viziune idilizată, dar numai ca proiecție a amintirilor de odinioară. Un elogiu direct este adus totuși în câteva poezii - Bisericuța de la noi din sat, Clopotul, Fapta, Din sufletul satului -, în care sunt relevate
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
dă Sanctitatea Serenisimă... Tu exiști, ești în viață, atâta vreme cât vrea Sanctitatea Serenisimă”. Cei doi se salvează în cele din urmă printr-un act violent, înainte de a cădea în groapa pe care singuri și-o săpaseră. Se strecoară aici, cu îndrăzneală, aluzii la o realitate trăită de autor și de contemporanii săi. Disponibilitatea de a migra dintr-un univers în altul, de a deplasa dialogul din sfera științifică medievală în cea a ideilor filosofice, de a vehicula teme cunoscute și de a
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind Lupul, dușman și adversar politic. Dar cele cincisprezece cânturi se desfășoară greoi, împiedicate atât de lungimi de prisos, cât și de dificultatea cu care e mânuită ironia. Aluziile la evenimentele politice din timpul lungii guvernări liberale dintre 1876 și 1888 sunt mult prea străvezii, iar atitudinea autorului alunecă adesea spre sarcasm și pamflet. O foarte rodnică activitate a desfășurat N. în calitate de traducător din literatura franceză. Este cel dintâi
NAUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
piesele tragicilor autori” (Marinidas). În alianță cu tradiția poeziei „boabei și a fărâmei”, satira reapare sub formă fabulistică în Și animalele sunt oameni! (2002). După modelul arghezian, M. creează un bestiar benign, care se pretează la o lectură plurală datorită aluziilor biografice și intertextuale: „... domnișoara Privighetoare,/ Soprană de coloratură,/ Deși are/ O prea mignonă făptură/ Și nici nu locuiește pe lac,/ Ci într-un copac,/ Apare/ Numai în roluri de solistă.// De-aceea broasca e melancolică și tristă” (Doamna Broscvary). În
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
folclorul, ocultismul și temnița) la nivelul formelor deschise de viață și de artă. Dialectica lor de-a lungul timpului, studiată în Călătoriile Renașterii și noi structuri literare și în Barocul ca tip de existență, se continuă sugestiv în această lucrare. Aluziile frecvente la scriitorii români integrează în romantism și fenomenul autohton, ale cărui trăsături distinctive sunt evidențiate succint într-un capitol special. De altfel, literatura universală și fundalul culturii slujesc de multe ori ca planuri de referință pentru interpretarea creației autohtone
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
în care parodia constituie un fel de lectură critică, iar mijloacele sunt extrem de diverse: de la mimarea amuzată a unor structuri formale ori metaforice la întoarcerea pe dos a semnificației originale sau la traducerea intenționat greșită a conținuturilor originalului, uneori cu aluzii de ordin biografic. Spre exemplu, un poem scris în registru înalt, ceremonios, despre „serile de poezie de la Desești” se convertește într-o scenă de gen mult mai reală - o „băută” locală încheiată cu ajutorul șefului de post. Un poem despre așteptarea
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
că P. a ucenicit în preajma lui N. Steinhardt - etapă al cărei rod direct a fost apariția cărții de convorbiri Primejdia mărturisirii (1993) - și că a devenit el însuși preot motivează deschiderea înspre fundamentele mistice ale imaginarului poetic. Dar terminologia și aluziile la mitosul biblic propun un lirism ce stimulează reflecția, iar nu scriitura profetică. Desfășurarea alegorică a versurilor, nutrită de parabole biblice, nu este o simplă transpunere plasticizată a unor episoade evanghelice, ci mai curând o asumare a spiritului acestora. Ușurința
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
de toleranță și tandrețe”, cum spunea Tudor Vianu, cu grija de a nu vulnera susceptibilitățile firești și sensibilitatea creatorilor de frumos. A înveșmântat adevărurile poate dureroase în metafora elegantă a stilului său, le-a expus în mod temperat, uneori prin aluzii și sugestii, privilegiind citatul, evitând duritățile de expresie și postura apodictică. Liviu Rebreanu credea că P. „aduce o notă nouă în critica românească: omenia”. Pe de altă parte, glosele lui impun stilul artist al criticii. Fraza este bogat ornamentată, are
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
sentimentului” (Nicolae Manolescu). Programatic, o atare pretenție se susține prin discreditarea „lumii de Dincolo” spre beneficiul realității fruste („Spun astăzi despre suferință: realitatea copleșește imaginația/ cum saloanele unui spital de rând/ umilesc Infernul” - Loc psihic I), precum și prin instrumentarea unor aluzii biografice care sapă tot mai adânc în galeriile conștiinței: „Nu-mi lipsește nici un organ// Augustin și Maria: la nașterea mea/ dragostea lor era o poveste de mult uitată/ colb colb// Între voi doi așez memoria mea lătrătoare/ ca-ntr-un
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
stă un copil răutăcios/ strappando i pesci/ despărțindu-i/ în fâșii fără formă/ e nevoie de foarte multe cuvinte/ pentru a descrie cu ce se ocupă el/ de aceea stau și înconjur/ cu gard viu această imagine”. Ce-i drept, aluziile scripturale devin uneori excedentare, transformând poemele în versete teoretizante inabil camuflate: „Textul fiind singurul rezultat/ (fie și provizoriu) al unui act de creație literară/ ne rămâne să-i cercetăm dârele/ în absența subiectului/ care a fost fie dat dispărut/ în
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
care O. se înscrie deliberat în descendența avangardiștilor români, invocați și evocați ulterior în propria creație. Poeziile (majoritatea fără titlu) dezvăluie apetitul de observator al autorului, înregistrând o realitate deformată de bizarerie și caricatural. Uneori, cu aparentă nevinovăție, sunt strecurate aluzii precum: „Armatele secrete decimează/ Litera mașinii de scris/ Acordul vamal corodează panglica indigoului/ Degetele se uzează până la umăr/ Numai semne de punctuație/ Instaurarea tremei e o cauză comună/ Peste această răzvrătire a clapelor” (Mâinile cresc pe zidul terasei). Plecând din
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas fidel unei poetici moderne retro, cu aluzii insistente la G. Bacovia, dar și la momentul Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru. SCRIERI: Roata, București, 1968; Întoarcerile, București, 1970; În așternerea văilor, București, 1974; Poeme, București, 1985; Păsări apocrife, București, 1988; Roata, București, 1997; Poemele Dunării (volum colectiv), Galați, 1998
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
și Galateea (1982) al lui Góngora, vădind deopotrivă talent poetic și erudiție. Limbajul marelui liric al barocului spaniol, printre cele mai inovatoare și încifrate, considerat de mulți intraductibil, este convertit în versuri pline de muzicalitate, păstrând intacte simbolistică insolita, bogăția aluziilor, sintaxa aparte. Urmărind deopotrivă echivalarea sensului și familiarizarea cititorului român cu universul marelui spaniol, volumul, distins cu Premiul Național al Spaniei pentru transpunerea scriitorilor spanioli în limbi străine, cuprinde un studiu despre temele și sursele lui Góngora, impactul gongorismului, o
NOVACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
sunt și satirele, scrise de pe pozițiile junimismului și vizând îndeosebi înstrăinarea, renunțarea la obiceiurile strămoșești. În 1878 i s-a jucat piesa-proverb Lupul și barza, urmată, după puțină vreme, de comedia Pe malul gârlei și de Pribeagul. Toate trei conțin aluzii la evenimente politice ale epocii, ceea ce și explică succesul lor. Se disting prin stilul savuros, împânzit de expresii populare, dar păcătuiesc printr-o excesivă tendință moralizatoare. Alte trei piese, După război, Fanny, Primul bal, sunt comedii de situație, compuse cu
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
și cele nouă cărticele din ciclul Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului (1857), unde inși fel de fel (granguri politici, paraponisiți, cochete ș.a.) sunt văzuți cu ochi de caricaturist. Într-un mic „roman nichipercean” în versuri, Trefleac voivod, sunt diseminate aluzii de un umor căznit și adeseori inept la adresa domnitorului Al. I. Cuza. O. ține să lanseze și un personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
muzeului imaginar al lui O. Sunt reunite într-o dezordine căutată, cu asociații capricioase, surprinzătoare, descrieri de sculpturi și picturi antice și moderne, aprecieri fine asupra muzicii, comentarii și citate din literatură, de la Horațiu la Turgheniev, referiri la poezia românească, aluzii la disputele filologice și literare ale vremii, istorioare subtil ironice sau autoironice, snoave și anecdote spuse cu zâmbet subțire. Povestind o excursie în munții Buzăului, autorul află cadrul adecvat pentru a înscena un dialog cu un om al locului, de la
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
social sau politic. Este o scriere alertă, nervoasă, cu un dialog viu, colorat. Cel de-al doilea roman, Gigantica (1988), se axează pe o evocare afectuoasă a personalității tatălui, acrobatul, care devine personaj într-o epică de factură parabolică, incluzând aluzii la contemporaneitate. Tot din lumea circului se inspiră și piesa pentru copii Vrăjitoarea Cik... la circ, reprezentând debutul în dramaturgie al autorului, pusă în scenă în 1986 la Teatrul Național din Cluj-Napoca și ulterior la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]