9,447 matches
-
strigatul dorinței desculțe , pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite, superficiale, Sublim prelungit în dureri
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
Autorului TRECEREA VREMII În insomnia vieții, capul se cufundă în pernele din apă, înăbușind strigătul jalnic al trecerii vremii. Căci, -precum norii de pe cer- gândurile îți schimbă chipul suav. Și cum valurile urcă din adâncul tenebrelor, suspini încet, sufocând plânsul amar din întunericul imens. Apoi te învingi, căzând în ispita bucuriei din jur. Noaptea se risipește într-un sacrificiu subtil. Speranța, --zgâlțâită puțin-- pare să fie o rază de soare. Atunci, liniștit, privești cum gândurile îți schimbă chipul suav. --fără nici un
TRECEREA VREMII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383998_a_385327]
-
care strălucește în ochii eternității și pe care doar cuvântul nerostit și nescris o poate pecetlui, căci a scrie cu dor înseamnă a scrie cu lacrimi: “Între noi nu există uitare/ Nici timp, nici distanță, doar dor/ Nectar din cireșe amare/ Și aripi prea frânte de zbor./ Între noi nu există pretenții/ Nici limite, nici restricții, doar vis/ Sătui de absurde convenții/ Cuvânt nerostit și nescris...”( Doar noi...) Regăsirea este o luptă aprigă dusă cu sine la finele căreia universul interior
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
oamenii și sfinții, Pe cei departe, ori de-aproape, De mi-a rămas și azi sub pleoape Din fragedă copilărie Porunca lor de-a pururi vie, În ea întotdeauna sunt Și-o port oriunde pe pământ! Vă spun cu sufletul amar, De sfinții mei din calendar Străinilor nici nu le pasă Atunci când vin la mine-n casă, Iar unii uneori mi-au spus Că Dumnezeul lor de sus E cel adevărat, divin Și altora să nu mă-nchin... Nicolae Nicoară-Horia Referință
IUBEȘTE OAMENII ȘI SFINȚII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384032_a_385361]
-
mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate în descompunere,a burniță și vreme rea. Tânărul nostru are tenul șaten, fața rotundă, nasul acvilin, iar gura cu buze groase este răsfrântă spre bărbia semicirculară. Ochii sunt neastâmpărați, dar privirea este limpede, dreaptă, fără
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
zi și nici în zilele următoare. E cu nasul pe sus prințesa...dar o domesticim noi...cunoaștem marfa!!″ zâmbește el și...așteaptă. Dar nimic. Aceeași așteptare încordată care-i frământă gândurile și îi răstoarnă speranțele îl duce la o constatare amară...“vezi tipule, ea nu este ca toate celelalte....ce credeai că ești irezistibil ?...fraierule, te și împăunai cu o noua cucerire!!“ Din nou, el îi trimite un mesaj pe telefonul mobil, însa ea rezistă, rezistă asalturilor lui ca o cetate
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
greu vreo 4-5 persoane, am țipat destul de tare, dar am reușit să-i liniștesc. Am dat mâna cu omul ce scotea pe tarabe tabelele pentru semnături și am plecat din piață cu un zâmbet destul de trist și cu un gust amar în gură... Iartă-ne și ajută-ne, Doamne! Referință Bibliografică: ALTE ȘTIRI... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul pământului, și trebuie s-o duc la îndeplinire. Dacă refuzi, va fi vai și amar de familia ta! Aștepți un copil sau vrei să se nască un monstru? Deci, pregătește-te să mă însoțești în cea mai palpitantă aventură pe care un muritor o are alături de un drac! Ha, ha, ha! - Nu-mi las soția
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
folosința Postului de Miliție. Bătrânul Vasile Ene nu a rezistat durerii de a-și vedea fiul arestat, rușinii de a rămâne pe drumuri, fiind evacuați din comună și, la două zile după pronunțarea sentinței, își dădu duhul, părăsind, cu sufletul amar, cele lumești. A fost îngropat prin mila oamenilor din sat, cât se poate de simplu, oamenii temându-se ca gestul lor să nu fie interpretat de autoritățile vremii, ca unul ofensator. Tuturor le era frică... Maria, rămasă pe drumuri, singură
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
atât preaplin. Din ce în ce mai des îmi pare cum că pe al vieții-mi drum e doar cules. Din ce în ce mai mult când mă întorn al împlinirii corn stau și-l ascult. Din ce în ce mai rar, îmi amintesc c-am stat în mod firesc și în amar. Din ce în ce voios trec prin impas, căci ce a mai rămas e-așa frumos! Anatol Covali Referință Bibliografică: De-o viață urc Din ce în ce / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
Mi-e glasul nor și soarele alintul, pe tine odihnesc cărări de dor, din fir de stele ți-ai căznit azi lutul, eu mi-am făcut din cerul tău izvor! Ți-aș spune că pe buze îmi dorm doruri, uscat amar ce taie-n suflet sânge, sărutul meu s-a transformat în cioburi, mușcat de setea de izvor ce plânge! Referință Bibliografică: SĂRUTUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SĂRUTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383348_a_384677]
-
nepoate” când rupeau un turtoi, să-i facă parte dreaptă. Vara și toamna trecuseră, locul acoperindu-se de-o tihnă fumurie, tristă. Oamenii, știau ei de ce, se-ntunecau mai tare decât erau-nainte de la zgura ce le înnegrise pielea, săpând amar de vreme în pântecele băii. Acum, "cel nou" făcea mai multe. Doar în amurguri veselea copiii, iar ziua robotea pe ici, pe colo la vreun bordei, chemat ca sprijin de cineva aflat în nevoie. Alteori însoțea la cules de fructe
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
De și-au purtat cununa grea de spini Ca pescărușii zborul sub aripă, Le-a risipit averea prin străini Cu prietenii de-o zi, ori de o clipă. Ei n-au gustat odihna niciodată În viața lor prea scurtă și amară, Ard slovele în marmora înghețată- „Dormiți în pace, țărână ușoară!” Nu și-a iubit părinții pe pământ, Furat de alte bucurii deșarte, Cât timp au fost în viață și-n cuvânt-, Dar ce cumplită-i moartea după moarte! Nicolae Nicoară-Horia
FIUL RISIPITOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383378_a_384707]
-
DREPTĂȚII... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se adună când sună ceas de seară, Mulțime de lume tot mai mare, Drepturile și pacea iar să-și ceară, Având toți sufletele amare... Ani grei, purtați cu durere și lacrimi, Sunt de-ajuns celor ce-au fost răstigniți Pe crucea sacrificiului, prin patimi, Ce i-au făcut să fie mai uniți... Răni adânci și vii își fac iar prin timp loc, Ele au
ECOUL DREPTĂŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383407_a_384736]
-
melancolii Se revarsă-n sublime magii, Lăsând mister și emoții, Peste liniști ori clipe hazlii... La porți stă carul cu roade Culese-n truda de pe câmpuri, Culorii vii și-mbelșugate Îmbracă noi, aceste timpuri... Printre reci brume, se zăresc Priviri amare, îndulcite De seninul ce le-nsoțesc În inimi, traversând grăbite... Ca o blandă mângâiere, Dinaintea iernii ce vine, Este-a toamnei adiere Ce pătrunde-n raze divine! Râuri în nuanțe arămii Curg întinse peste coline, Despletite în poteci vii, Suflete reușind
ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383409_a_384738]
-
un zâmbet Și grijile-mi doar c-un cuvânt. Ești pentru mine ieri și azi, Și vei fi mâine și mereu. Tu mă ridici, cu mine cazi Rugându-te la Dumnezeu. Tu-mi știi durerea, bucuria, Și jalea mută și amară, Tu-n suflet aduci armonia, Când ploi mărunte mă doboară. Tu ești în mine, eu sunt tu Și suntem noi pentru vecie, Suntem un suflet, o fărâmă Din Dumnezeu și ce-o să fie. Tu ești puterea mea, când norii Acoperă
SUNTEM UN SUFLET de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383421_a_384750]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În nopți reci și străbătute de gânduri, Mă încearcă fiori amari ai tristeții, Ce răzbat lung, în nesfârșite rânduri, Prin memorii vii peste timp, ale vieții... Culoarea timpului e, peste toate, Stăpâna unui cenușiu absurd, pierdut, Risipit în clipe vechi, etanșate, Al căror ecou-n pustiu răsună demult!... Nu mă lasă
ARIPI FRÂNTE DE SUFLET... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383416_a_384745]
-
Autorului Mă întoarce dragostea Am găsit dorul la poartă Rebegit și cam flămând, Dragoste vrea să împartă Să ajungă perlă-n gând Am aflat dorul pe-afară Inima-mi străpunge iar, Ca un cântec de chitară, Când e dulce,când amar, Seara simt că vine dorul, Spune că acum e-acum Dacă nu păzesc Izvorul Totul vrea să facă scrum, Nu credeam dorul instare Peste suflet să plutească Când e vis,când întrebare: Dragostea e îngerească? Valer Popean,Târnaveni Referință Bibliografică
MĂ ÎNTOARCE DRAGOSTEA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383429_a_384758]
-
în: Ediția nr. 1186 din 31 martie 2014 Toate Articolele Autorului 31 Martie 2014 Pleacă pădurile Moților mei, Pleacă pădurile, cele de-Acasă, Rănitul meu suflet, acolo pe stei Își frânge durerea în tulnice arsă... Mă simt de-o tristețe amară cuprins, Parcă și Cerul pe gânduri m-apasă, Pleacă pădurile, de freamătul stins Mai marilor vremii nici nu le pasă! Pleacă pădurile și-n urmă rămâne Setea strămoșilor plânsă-n izvoare, Pleacă pădurile Țării, Stăpâne, Prea-târziului nostru pune-i hotare
PLEACĂ PĂDURILE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383447_a_384776]
-
2014 Toate Articolele Autorului Un cântec, o canuță și un joc fac viața ușoară ca pana, chiar și celui cu pietroaiele vieții în spinare. Cântecul, canuța, jocul sunt o troică bănățeană, cu-n bivol în jug, cărând la deal zilele amare și scurtate, ori uitate! Petrică Mâțu Stoian e un bănățean de frunce, cu mustață de pandur și ochi de lotru, cu spate voinicesc și cu glas doinitor, uscat de dor și de dragoste, nu tocmai de cănuță...! E-un voinic
PETRICĂ MÂŢU STOIAN. ARTISTUL ŞI CANUŢA MOŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383440_a_384769]
-
nu m-a iertat Să-mi fie de-nvățătură, Mărul poate l-am mâncat Sau l-am dat iubitei mele, Cred,sigur am deranjat Nu mai suntem între stele, Am rămas cu doru-n casă Printre șoapte și suspine, Să regret amar? Îmi pasă Doar de vremea care vine... Cred că dorul din poveste Știe pentru ce-am greșit, Tuturor ne-a dat de veste, Dragostea ne-a-mpărtășit, Vrea să fiu Adam cel trist Care-n patru zări vestește: -Poate-n viața de artist
ADAM LA FURAT de VALER POPEAN în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383477_a_384806]
-
sângele căpcăunii i s-a frânt trupul în rănile săpate în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
sub crucea Ta, în noapte. Va murmura în mine doar inima curată, Iar sufletu-mi cânta-va un psalm, tăcut, în șoapte... Mă-nvrednicește, Doamne, să-mi port cu voioșie, A vieții cruce grea, sculptată cu păcate, Și-n zilele amare să plâng cu bucurie, Căci Tu-mi sculpta-Vei crucea ce nu cunoaște moarte! Nu mă lăsa, Iisuse, să pierd cărarea vieții, Iar crucea să mi-o las pe drumuri de pripas! Când viața-mi dă ocazii să cad pradă
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383506_a_384835]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CU VIAȚA LA O CAFEA Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
care-ncet se-adâncesc, Și atunci vei afla cât de mult te iubesc, Deși nu ai fost decât dulce-amară, Ca o scurtă cafea băută-ntr-o gară. Viață, te invit azi să bem o cafea! De va fi poate rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Referință Bibliografică: CU VIAȚA LA O CAFEA / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie 2017. Drepturi
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]