4,800 matches
-
celelalte state, precum Marea Britanie și Suedia, este că, în timp ce cele din urmă au sisteme de guvernare locală, sistemul francez este caracterizat mai mult ca administrație locală. Dar acest lucru este doar parțial adevărat și reprezintă doar o parte din această ambiguitate. Instituțiile municipale Municipalitatea franceză este împărțită în două ramuri: consiliul municipal (conseil municipal) care este ales în mod direct de cetățeni, și executivul care este compus din primar (maire) și viceprimari, care sunt aleși de consiliu. Alegerile pentru consiliu au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
probleme care sunt de competența consiliului (dar, atâta timp cât consiliul deține o putere a competenței generale în problemele locale, lucrul acesta include orice este "local"). Primarul Probabil că mult mai importantă decât alegerea consiliului este cea a primarului, acesta 8 reprezentând ambiguitățile la care s-a făcut referire mai sus. Acestea sunt consecința faptului că primarul are două responsabilități importante. Pe de o parte, el reprezintă agentul statului central, fiind responsabil pentru un număr de funcții, cum ar fi publicarea de legi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
S-a pus accentul pe noțiunea de participare iar acesta stă la baza legii asupra democrației locale (Loi de la Démocratie de Proximité), iar majoritatea autorităților locale au urmat această abordare folosiondu-se de diferite mecanisme, precum înființarea de consilii de cartier. Ambiguități și tensiuni Definițiile politice au fost adesea ambigue, iar politica a oscilat între abordări de dezvoltare mai integrate și mai ample, precum abordarea Contrat de Ville (Contractul orașului) adoptată la începutul anilor 1990 și abordările focalizate mai mult pe anumite
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
devieze de la direcția normală adoptată până atunci, pentru a le pune bețe în roate și pentru a se asigura că nu vor avea un punct de plecare bun. Am explicat deja mai sus care au fost motivele acestui proces, iar ambiguitățile prezente în noile regiuni au reflectat tendințele iacobine lente din cadrul socialismului francez, incluzându-i pe cei care se temeau că noile regiuni vor eclipsa deja existentele departamente 51. În ciuda caracterului inadecvat, sistemul electoral regional a fost utilizat în 1986, dar
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
creșterea serviciilor de la nivel departamental")25. Chiar dacă această pierdere de competențe ale prefectului este mai evidentă la nivel departamental, este valabilă și la nivelurile municipale și regionale de administrație. Rezultatul final a fost o anumită lipsă de calitate și de ambiguitate cu privire la poziția prefectului în cadrul sistemului administrativ 26. Probabil că dificutatea de a analiza rolul schimbător al prefectului și de a afirma dacă acesta este mai puternic sau mai slab, reiese din faptul că legăturile acestuia cu alte părți ale sistemului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
utiliza chestionarul, adică instrumentul de cercetare va produce date cantitative care vor fi în măsură să facă generalizări. Desigur că el va obține o rată a răspunsurilor mai bună prin intervievarea respondenților decât prin autoadministrarea chestionarului de către aceștia, iar problema ambiguității va fi înlăturată prin intervenția lui oportună pe timpul desfășurării interviului. Datele provenite de la interviurile structurate, spre deosebire de cele de la interviurile nestructurate, pot fi comparate deoarece condițiile cercetării trebuie să fie aceleași. Un cercetător care optează pentru interviului nestructurat trebuie să fie
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fiți deschis spre imprevizibil. O declarație de genul „Nu o să fac niciodată așa ceva” vă va crea o aparență de rigiditate și îi va împiedica pe alții să vă ofere informați utile. Căutarea unui nou loc de muncă este caracterizată de ambiguitate și de schimbare constantă. Poate fi dificil să învățați să faceți față acestor provocări; cu toate acestea, dacă alegeți să nu le tratați în mod pozitiv sau să vă împotriviți lor, veți descoperi că atitudinea dvs. va afecta într-un
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă, spirituală și egocentrică, așa cum sunt de altfel toți artiștii.268 Naratorul lasă sub semnul tăcerii, al ambiguității deplinele cunoștințe, mai ales în domeniul iubirii, pe care se pare că femeia le deținea: „Poate știa și leacuri dragostei,/ Deoarece la viața dumneaei...”269 Dintru început personajul feminin apare dominat de o inteligență practică, îmbogățită și de experiența trăită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 401. 329 S. H. Rigby, op. cit., p. 147. 330 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 400. (trad. n.) 106 tradiția literară medievală 331, devine o marcă a modernității și a feminismului incipient al autorului. Discursul ei are elemnte de ambiguitate, se resimt unele incertitudini pe care personajul nu și le poate explica. Inabilitatea de a desluși sensul unor citate sau precepte pe care totuși le amintește subliniază o dată în plus caracterul ei nebulos 332, de aceea probabil abundă și întrebările
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ea n-a ieșit din voia lui nicicând,/ Mereu în placul soțului făcând.”437 Bătrâna optează, în cele din urmă, pentru acea frumusețe tăcută, a obedienței voite.438 Istorisirea târgoveței nu reușește să își apere cauza deoarece întâlnim și alte ambiguități, argumentele aduse sunt parțiale, uneori lipsite de logică. De exemplu, perdaful conjugal îl îndeamnă pe cavaler să lase de o parte atracțiile materiale sau aspirațiile de ascensiune socială și să se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceea de a veghea asupra propriei noastre sănătăți” (De fato, 31). Criticile pe care Lucian din Samosata și Œnomaos din Gadara le aduceau oracolelor la o generație după Plutarh nu conțineau de fapt nimic nou - Plutarh cunoștea deja esențialul acestora: ambiguitatea oracolelor, uneori chiar deplina lor obscuritate 3, explicații venite În urma unor oracole ratate 4, critici ale unor oracole celebre care nu ar fi decât rezultatul unor conjecturi abile precum oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
după interpretarea lui Detienne, care se bazează pe o mărturie a lui Porphyrios 1, va fi cea de daimon ca „putere supranaturală” nedeterminată, sens pe care Îl Îmbracă termenul cam peste tot la Homer. Exemplul lui Empedocle este revelator pentru ambiguitatea fundamentală a daimonului. După Louis Gernet, „daimonul se află În același timp În afara individului și În el Însuși”2. Obiectivarea daimonului, existentă Încă de la Hesiod 3, Începe cu introducerea unei distanțe Între el și ceilalți termeni ai clasificării, „zei, daimoni
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unei dereglări survenite În starea de entuziasm, unui exces de pneuma. Acel pathos nestăpânit se transformă În nosos. Întocmai ca un medicament: prost folosit, el devine vătămător. De altfel, Lamprias Însuși se folosește de imaginea pharmakon-ului (și e bine cunoscută ambiguitatea fundamentală a acestui cuvânt) pentru a descrie o krasis adecvată exalației. „Când facultatea imaginativă (phantasiastike dynamis) și cea divinatorie (mantike dynamis) se află În deplină armonie cu exalația, Întocmai unui remediu potrivit (pharmakon), În acest caz profeții resimt, fără greș
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
așa?1 Răspunsul oracular are deci, la rându-i, funcția de a alege ceea ce este preferabil și trebuie precizat că acest gen de răspunsuri, dintre care cele mai multe cuprind prescripții ritualice, de instaurare a unui cult etc., nu presupune absolut nici o ambiguitate, nici un echivoc. De altfel, În lista, ce-i drept, destul de restrânsă, a oracolelor „istorice” stabilită de J. Fontenrose nu se va găsi nici un oracol „mincinos”, cuprinzând ordine sau indicații obscure sau ambigue, care Îl induc În eroare pe consultant, de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
semne (oute legei, oute kryptei, alla semainei)”. Verbulce caracterizează limbajul Pythiei nu mai este dialegesthai, „a comunica”, ci ainissesthai, „a anunța În termeni obscuri”. Parke și Wormell notează că una dintre trăsăturile caracteristice oracolelor conținând informații asupra viitorului este tocmai ambiguitatea lor. Procesul de „devalorizare” a poezieitc "Procesul de „devalorizare” a poeziei" Acestea fiind spuse, putem analiza acum mai Îndeaproape relația dintre poezie și oracol, așa cum apare ea În viziunea lui Theon. Mai Întâi, el compară limbajul cu circulația monedei (406
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
gustul pentru metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel obscur”, nu e străină de o anumită ambiguitate și obscuritate tipic oraculare. Cât privește historia, problema este ceva mai puțin clară, Întrucât cuvântul nu este cunoscut Înaintea lui Herodot și, de altfel, nici nu dispunem de mărturii istorice În versuri. Separația dintre to mythodes și to alethes În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și a fost izgonită de lângă tripod. Ea a fost pusă În slujba oricui, fie mișei, fie impostori sau falși ghicitori. 26. Fără Îndoială, nu am de ce să mă mir că uneori, În timpurile de altădată, (D) apărea și nevoia unor ambiguități, aunor ocolișuri și a unei exprimări neclare. Căci, pe Zeus! adevărul este că nu oameni oarecare coborau să consulte Oracolul, și nu cu privire la cumpărarea unui sclav sau despre cine știe ce treburi. Ci la Delfi apelau Cetăți, foarte puternice, regi, tirani 1
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
explicațiile sunt nesfârșite, (F) În vreme ce limbajul folosit de Pythia amintește de definiția pe care matematicienii o dau liniei drepte: „Distanța cea mai scurtă Între două puncte date”. Prin urmare, limbajul Pythiei, neluând În seamă ocolișurile și sinuozitățile stilistice, echivocurile și ambiguitățile, este orientat direct spre adevăr. Deși poate oricând aluneca În greșeală și este mereu confruntat cu proba de foc a faptelor, până În prezent nu a oferit nici o ocazie să fie Învinuit de eroare; doar el a umplut de ofrande și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu putință ca Într-un timp atât de scurt să se petreacă o schimbare esențială ca aceasta prin grija oamenilor, fără sprijinul unui zeu care conferă Oracolului divina sa autoritate. 30. Cu toate acestea, așa cum odinioară oracolelor li se reproșau ambiguitatea și obscuritatea lor, acum s-au găsit unii care să le reproșeze o prea mare limpezime: ce să mai zic, o stare de spirit puerilă și naivă. Copiii, Într-adevăr, când văd (D) curcubee, cercuri de lumină, comete, resimt mult
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ei”.<footnote Ibidem, p. 124. footnote>. Organizațiile se dovedesc a exprima aspectele complexe ale societății În general: relațiile de putere, determinantele tehnologice, culturale, ecologice, procesele de devianță etc. Complexitatea relațiilor În organizație este prezentată de J. March (1988) ca o „ambiguitate” cu patru dimensiuni:<footnote Boudon Raymond, op. cit., pp. 409-410. footnote> ambiguitatea preferințelor actorilor sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă raporturile (neunivoce activității, soluții, probleme, mijloace și scopuri specifice acțiunii În organizație); ambiguitatea istoriei
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
aspectele complexe ale societății În general: relațiile de putere, determinantele tehnologice, culturale, ecologice, procesele de devianță etc. Complexitatea relațiilor În organizație este prezentată de J. March (1988) ca o „ambiguitate” cu patru dimensiuni:<footnote Boudon Raymond, op. cit., pp. 409-410. footnote> ambiguitatea preferințelor actorilor sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă raporturile (neunivoce activității, soluții, probleme, mijloace și scopuri specifice acțiunii În organizație); ambiguitatea istoriei (a semnificației evenimentelor trecute, care duce la o Învățare incompletă); ambiguitatea
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
tehnologice, culturale, ecologice, procesele de devianță etc. Complexitatea relațiilor În organizație este prezentată de J. March (1988) ca o „ambiguitate” cu patru dimensiuni:<footnote Boudon Raymond, op. cit., pp. 409-410. footnote> ambiguitatea preferințelor actorilor sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă raporturile (neunivoce activității, soluții, probleme, mijloace și scopuri specifice acțiunii În organizație); ambiguitatea istoriei (a semnificației evenimentelor trecute, care duce la o Învățare incompletă); ambiguitatea interpretărilor (care subminează comportamentele actorilor). 7. Organizația și mediul Studiile
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
o „ambiguitate” cu patru dimensiuni:<footnote Boudon Raymond, op. cit., pp. 409-410. footnote> ambiguitatea preferințelor actorilor sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă raporturile (neunivoce activității, soluții, probleme, mijloace și scopuri specifice acțiunii În organizație); ambiguitatea istoriei (a semnificației evenimentelor trecute, care duce la o Învățare incompletă); ambiguitatea interpretărilor (care subminează comportamentele actorilor). 7. Organizația și mediul Studiile lui Burns și Stalker (1961)<footnote Ibidem, p. 416. footnote> au adus În discuție efectele mediului extern socio-economic
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
ambiguitatea preferințelor actorilor sociali (ca urmare a raționalității lor limitate); ambiguitatea capabilității (care inversează și perturbă raporturile (neunivoce activității, soluții, probleme, mijloace și scopuri specifice acțiunii În organizație); ambiguitatea istoriei (a semnificației evenimentelor trecute, care duce la o Învățare incompletă); ambiguitatea interpretărilor (care subminează comportamentele actorilor). 7. Organizația și mediul Studiile lui Burns și Stalker (1961)<footnote Ibidem, p. 416. footnote> au adus În discuție efectele mediului extern socio-economic asupra aspectelor similare ale mediului intern, Laurance și Larehe (1967)<footnote Ibidem
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
5) Schimbările demografice (schimbări în structura populației) Dintre toate schimbările externe, fenomenul demografic, definit ca ansamblul schimbărilor survenite în populație, în mărimea ei, în structura pe vârste, compoziția, ocuparea, statutul educațional și venituri este cel mai clar, fiind lipsit de ambiguitate și are consecințele cele mai previzibile. Fenomenul demografic are un impact major asupra a ceea ce va fi cumpărat, de cine și în ce cantități. Managerii știu de mult că fenomenele demografice sunt importante, dar au crezut întotdeauna că datele statistice
Managementul inovării by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]