2,720 matches
-
în camera goală, iar inima lui Clodagh începu să bată puternic când simți din nou acel sentiment ciudat că nu îl cunoaște. Dar acesta era omul care odată o făcuse să simtă că va muri dacă nu îl va avea. Amețită de ecoul acelei iubiri puternice, a simțit cum amorțește brusc. Era șocată pentru că nu îi venea în minte nici măcar un singur lucru pe care i l-ar putea spune. Doar pentru o secundă. Apoi, bineînțeles, i-au venit în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în oraș sau la o petrecere sau să îi cunoască pe nebuna aceea de Joy și pe Ted sau ceva de genul acesta. Și, să fim serioși, era evident că Ashling o invita mereu undeva. Dar vineri seara, veselă și amețită după faza cu șampania, a realizat abia după ce a ajuns acasă că Ashling nu mai emisese nici o invitație. Vacă aiurită. O bombardase cu invitații pe care nu și le dorea, apoi a omis să facă una când chiar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cuiva care obține mereu ceea ce își dorește. Și bineînțeles că au găsit - acelea erau zilele în care pământul încă se învârtea pentru ea. Chiar în acea seară, excitați de gândul la ceea ce urmau să facă, au zburat la Vegas. Unde, amețiți de zbor și de cerul ciudat de deasupra deșertului, și-au dat seama cât de ușor e să te căsătorești. —Să o facem? chicoti Lisa, pe punctul de a ceda nervos. De asta suntem aici. Știu, dar... e destul de extrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apucat telefonul și a sunat din nou. Bună, spuse el. —Treci încoace acum, spuse ea cu o voce plânsă și furioasă. Copiii nu sunt, avem timp până la ora patru. Am plecat. Ashling a plecat de la birou la opt și jumătate. Amețită de oboseală, nu simțea că poate face față drumului de zece minute până acasă, așa că a luat un taxi. Sprijinită pe spătarul banchetei, și-a verificat mesajele de pe mobil. Avea doar unul. De la Marcus. Nu putea să vină la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să conduc ca un cetățean corect și am tras pe dreapta lângă dig. Reflectoarele cinematografelor din Westwood Village măturau cerul chiar deasupra mea. Le-am privit cum pivotau și luminau formațiunile noroase joase. Dacă le urmăreai mai mult timp, te amețeau, iar eu m-am lăsat copleșit de spectacol. Mașinile care vâjâiau în sus și în jos pe Mulholland nu reușeau să-mi distragă atenția, iar când reflectoarele s-au stins, m-am uitat la ceas și am văzut că trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dus înapoi la azil, îmi făcu un semn obscen și reuși să intre înăuntru fără să aibă nevoie de ajutorul meu. În ajunul Anului Nou am mers pe Balboa Island, la concertul trupei lui Stan Kenton. Am dansat până în 1947, amețiți de șampanie, iar Kay a dat cu banul ca să vadă cine câștigă ultimul dans și primul sărut de la miezul nopții. Lee câștigă dansul și i-am urmărit învârtindu-se în ring pe melodia Perfidia, minunându-mă în sinea mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trimitem niște polițiști să stea de vorbă cu el. Russ, crezi că ciudații or să se arunce la crima asta? — Câte mărturisiri avem până acum? — Optsprezece. — Până mâine dimineață se vor dubla. Poate vor fi și mai multe dacă Loew amețește presa cu păsăreasca lui. — Eu aș zice că i-am motivat, domnule locotenent. Și aș mai zice că păsăreasca mea e în ton cu crima. Ellis Loew stătea în pragul ușii, cu Fritz Vogel și Bill Koenig în spatele lui. Millard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sticlă spartă și cioburile se împrăștiară în toată încăperea. Manley se smiorcăi: — Nu, nu, nu, nu, nu! Știai exact ce vrei să faci! șuieră Sears. Ești un vulpoi bătrân și știi o grămadă de locuri unde să duci fete. Ai amețit-o pe Betty cu câteva pahare, ai făcut-o să-ți povestească despre vechii ei prieteni și te-ai dat drept amicul ei, un mic caporal drăgălaș, gata s-o lase pe Betty bărbaților adevărați, bărbaților care fuseseră pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno cu fotografii de femei goale, biciuite de alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu fundal egiptean din Sclavele infernului sau vreo legătură cu Duke Wellington, o mină de aur - bice ca în remarca legistului „urme ușoare de bici“, ca ceea ce era îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din jurul panoului publicitar Hollywoodland și că piesele pe care le punea mama ei în scenă și dragostea pentru cărțile bizare și înțelepciunea medievală nu ar fi decât niște „aiureli de drogată - mami cea cu o grămadă de timp liber și amețită de medicamentele luate fără rețete“. După o vreme au început să-i displacă întrebările mele și mi-a cerut reciprocitate. I-am spus minciuni și am început să mă întreb încotro aș putea s-o mai apuc dacă tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Betty și Linda n-a fost făcut în Tijuana. A avut Georgie vreo legătură cu el? Îmi răspunse Madeleine, iar vocea ei avea timbrul pe care îl avusese cea a lui Emmett un pic mai devreme, când încerca să mă amețească: — Nu. M-am întâlnit cu Linda la La Verne’s Hideaway și ea mi-a povestit că are nevoie de un loc unde să toarne un filmuleț. M-am prins imediat despre ce-i vorba și, cum doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
până când Northsound, postul comercial de radio din Aberdeen, se auzi din difuzoare. Watson tresări la auzul unei reclame la vase emailate duble, rostită În limbajul aberdonian de periferie. Reușiseră cumva să Înghesuie vreo șapte mii de cuvinte plus o melodie amețită În mai puțin de șase secunde. — Doamne, spuse ea nevenindu-i să creadă. Cum poți să asculți porcăria asta? Logan ridică din umeri. — E postul local. Îmi place. — O idioțenie țărănească, spuse ea și acceleră pe sub semafor Înainte ca acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adevărat, murmură el. Și aproape că îi dădură lacrimile când văzu că Germanicus îl așezase pe fiul său mai mic, Gajus Caesar, pe osia cvadrigii triumfale, cu lorica strălucitoare și celebrele caligae, refăcute după o măsură mai mare. Copilul fu amețit de emoție și din înaltul cvadrigii salută mulțimea, trimise sărutări, râse; iar mulțimea îl iubi pe dată; iar în mijlocul ei, un veteran strigă porecla drăgăstoasă: — Caligula! Alții însă, cuprinși de o mânie înghețată, șoptiră că Germanicus voia să agite plebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dacă străbăteai un drum larg, printre două șiruri de animale înaripate - sfincși și lei - sculptate în granit. Doi piloni titanici, din pietre ciclopice, netede și perfect îmbinate, încadrau intrarea. Dimensiunile tuturor lucrurilor pe care le vedeau erau enorme, încât îi amețeau. Pe fațadele pilonilor erau sculptate mii se semne riguros aliniate: animale stilizate, figuri divine necunoscute, desene criptice. Fuseseră incizate adânc în piatră, ca să reziste de-a lungul mileniilor. Dar sensul lor rămânea de nepătruns. Germanicus puse mâna pe umărul fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întuneca mințile și îi comunică: — Senatorii, care au fost deja anunțați, te așteaptă ca să oficializeze numirea ta. Îi arătă cu respect decretul prin care el, Macro, era numit în locul său. Îl privi cu un respect militar rigid pe Sejanus, care, amețit de acea veste, îi aduna pe ofițerii lui nedumeriți și preda însemnele. Îi văzu pe ofițeri privindu-l atent pe el, munteanul din Alba Fucens, pe care nimeni nu-l cunoștea, și se gândi că aveau să aibă ocazia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-n gură, ia să-l punem noi să colaboreze, domnule, să participe și el la efortul scriiturii, că așa se spune pe toate drumurile), scoate o cheie din buzunarul halatului (da, are un halat chinezesc plin de desene zodiacale, că amețești dacă vrei să le urmărești pe fiecare În parte; mai bine le las), o cheie atât de minusculă, că eu n-o pot vedea din unghiul În care mă aflu, s-ar putea să fie o cheie de aur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scop foarte precis, astfel că Îmi dau seama că nu pot scăpa În nici un fel și că mă va găsi, oriunde m-aș ascunde. Mă agit printre lucruri indiferente, fără să mă Întreb cine mă caută sau cine mă urmărește. Amețit de o frică abstractă, aștept să se petreacă ceea ce este inevitabil; mă apuc să deschid uși, ferestre, ca să simt clipa când se apropie. Sar din somn și ascult cu răsuflarea oprită dacă nu se aude respirația lui lângă mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frumoși și bronzați, și tot ce-o să ne spunem după vacanță. De fapt, eu nu o visam decât pe E., doar pentru ea aș fi fost În stare să fac orice muncă sau orice corvoadă ca s-o văd. Eram amețit de dorința de a-i vorbi și de a-i sorbi privirile. Veneam către liceu Împins de un resort ciudat de parcă aveam aripi și mi se părea că În curând am să și zbor. În toată existența mea, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar În unele momente las ca o lacrimă să acopere durerea de a nu mai patina la circ, acolo unde a fost și Bobek. 7 iunie 1960 (marți) În această săptămână am abandonat antrenamentul din cauza căldurii, care mă face să amețesc. B. mi-a Înșelat așteptările. El mă consideră ca pe o inferioară, care vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Trebuie să Împărtășesc acestui caiet ce-am simțit, nu mai pot ține În mine, mă sufocă. Am venit amândoi În casă. Mama ne-a adus tort și câte un pahar de vin destul de tare. Cum am băut, am simțit că amețesc și, nu știu cum a ajuns vorba, dar am spus că eu sunt În stare să-l sărut pe Petre pe obraz. Îmi făceam curaj, el nu mă credea, odată s-a apropiat de mine și l-am respins. Apoi, am stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prea crude prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a arătat deodată În toată măreția lui o clipă, ca apoi să dispară lăsând În jurul meu doliul rece al nopții. A fost ceva măreț, care m-a depășit prin plăcerea clipei, care m-a aruncat de pe drumul meu, mi-a amețit mințile și viața. E prima dată când nu mă pot concentra deloc, când tot ce mă Înconjoară este el, când mă obsedează atât de dureros acea clipă. Aș vrea să scriu „Trebuie să mă smulg, trebuie să Înving“, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comunicăm cumva cu ea, ne fugăream până ajungeam În preajma ei și, ca din Întâmplare, alunecam și cădeam peste ea și acea atingere de corpul ei de italiancă era supremul bine, o senzație atât de nouă, cel puțin pentru mine, că amețeam. Odată, am exagerat și, fără să vrem, am lovit-o rău și atunci am avut revelația că am făcut-o să sufere. Acea suferință acută ce se citea pe fața ei (care era foarte albă, ca În portretele lui Boticelli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trupul nostru. (miercuri) Ieri scriam despre cuvinte și moartea noastră continuă În ele, acum nu mai regăsesc nimic din starea ce a provocat acel jet scriptural; sunt obosit, un leșin senzual Îmi Îngroașă sângele, mă lenevește. Mireasma teilor m-a amețit azi, când mă plimbam Într-un grup de colegi pe aleile de la Facultatea de Drept. Mă apucă o disperare profundă că a mai trecut un an și că, iată, nu mai este mult și sărim din studenție Într-o vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colindat mai multe zile prin Kunsthistorischemuzeum: să vezi Infantele lui Velásquez, despre care știam de la tine, să vezi cât Breughel au; aici era de tine, genialoidule, dar ce să-i faci?! M-am dat În Roată În Prater până am amețit. Mâine fug la Veneția până nu se scufundă. Eu Mio tesoro, De-ai ști cât mi-ai lipsit În ceața lagunei, aici puteam sta Împreună fără să ne vorbim, adică fără să-mi spui tu la tot pasul că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]