4,386 matches
-
GHRH la nivel hipotalamic printr-un mecanism de neurosecreție, mediat de receptori somatostatinergici de tip 2, cu expresie pe membrana neuronilor care secretă GHRH (planșa 10). III. Alți reglatori ai secreției de GH a. Nutrientele circulante Acizii grași liberi și aminoacizii stimulează secreția de GH, în timp ce hiperglicemia o inhibă (planșa 10). Hipoglicemia stimulează secreția de GH, dar și pe cea de ACTH, prin activarea unor mecanisme centrale de tip stres . b. Alți reglatori centrali Somnul cu unde lente, efortul fizic și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
hormonale pluritrope, incluzând GHD, fiind de departe cele mai frecvente mutații din această categorie și demonstrând, indirect, un rol esențial deținut de PROP1 în diferențierea celulelor adenohipofizare . c) Mutații ale Pit1 Pit1 e un factor peptidic alcătuit din 291 de aminoacizi, implicat specific în transcripția genelor care codifică GH, prolactina, TSH și receptorul pentru GHRH. Mai mult, Pit1 activează transcripția genelor implicate în diferențierea, proliferarea și durata de viață a celulelor somatotrope, lactotrope și tireotrope (planșa 29). Gena umană care codifică
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
contribuind la îngroșarea cartilagiului de creștere (după E.O. Reiter, R.G. Rosenfeld, Normal and Aberrant Growth, Williams Textbook of Endocrinology, ediția a XI-a, 2008). Planșa 10. Reglarea secreției de GH. Influențe periferice: creșterea acizilor grași liberi (agl) și a aminoacizilor circulanți (nereprezentați în figură) stimulează secreția de GH, în timp ce creșterea glicemiei (glu) inhibă secreția de GH. Influențe centrale: stimuli neuronali alfa 2 adrenergici și dopaminergici stimulează indirect secreția de GH prin activarea secreției de GHRH, în timp ce stimulii beta adrenergici inhibă
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
o proteină. O asemenea moleculă utilizată spre a provoca un răspuns imun, pe o asemenea cale, se numește haptenă. Numai o mică parte din suprafața unui antigen macromolecular este realmente recunoscută de un anticorp. Situsul de legare are doar 5-6 aminoacizi. Orice proteină poate avea mai mult decât un singur asemenea situs de legare, ceea ce provoacă producerea de anticorpi cu specificități pentru diferite asemenea situsuri de legare a antigenului. Regiunea din antigen care provoacă un răspuns imun se numește determinant antigenic
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în două peptide de 40 și respectiv 43 kD. Molecula întreagă constă dintr-o pereche de lanțuri polipeptidice, similare ca dimensiune, legate prin punți S-S. Cele două peptide ale RCT sunt distincte (α și β). Lanțul α are 248 aminoacizi, cu punctul izoelectric la pH = 5,0-5,5. Lanțul β are 282 aminoacizi, iar punctul izoelectric este la pH 6,5-7,0. Fiecare catenă are 4 domenii: unul variabil (V α, respectiv V β), unul constant (C α, respectiv C
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o pereche de lanțuri polipeptidice, similare ca dimensiune, legate prin punți S-S. Cele două peptide ale RCT sunt distincte (α și β). Lanțul α are 248 aminoacizi, cu punctul izoelectric la pH = 5,0-5,5. Lanțul β are 282 aminoacizi, iar punctul izoelectric este la pH 6,5-7,0. Fiecare catenă are 4 domenii: unul variabil (V α, respectiv V β), unul constant (C α, respectiv C β), unul transmembranar și unul intracitoplasmatic. Astfel alcătuită, molecula RCT face parte din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unul constant (C α, respectiv C β), unul transmembranar și unul intracitoplasmatic. Astfel alcătuită, molecula RCT face parte din suprafamilia moleculelor imunoglobulinice. Prin dimensiuni, asemenea molecule se aseamănă cu lanțul L al Ig: domeniul variabil al fiecărui lanț are 110 aminoacizi, dar pentru că se ancorează în membrană, RCT se aseamănă cu lanțul H al moleculei imunoglobulinice. Molecula RCT are o regiune constantă și una variabilă. Domeniile variabile (α și β) sunt extrem de variabile (ca și regiunile variabile ale celor două catene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
unui pH acid, iar transferina îl leagă la un pH mai mare. Complexul lactoferină-Fe este endocitat de macrofage, pe calea receptorilor pentru lactoferină. Astfel, lactoferina produce hipoferemie localizată la focarul infecțios. Defensinele sunt peptide mici de 3,5 kD (29-34 aminoacizi), bogate în cisteină, moderat cationice (cu 3-10 sarcini pozitive nete), cu acțiune antimicrobiană. Ele sunt asemănătoare unele cu altele, până la identitate, cu excepția aminoacizilor N-terminali. In PMN umane, ele formează 30- 50% din totalul proteinic al granulațiilor primare (azurofile). In
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Astfel, lactoferina produce hipoferemie localizată la focarul infecțios. Defensinele sunt peptide mici de 3,5 kD (29-34 aminoacizi), bogate în cisteină, moderat cationice (cu 3-10 sarcini pozitive nete), cu acțiune antimicrobiană. Ele sunt asemănătoare unele cu altele, până la identitate, cu excepția aminoacizilor N-terminali. In PMN umane, ele formează 30- 50% din totalul proteinic al granulațiilor primare (azurofile). In vitro, defensinele au spectru larg de activitate față de bacteriile Gram pozitive și Gram negative, fungi (Candida, Cryptococcus neoformans), celulele maligne și față de virusurile
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
eficientă în infecțiile cu patogeni (Medzhitov, 2007). ARHITECTURA ȘI VARIABILITATEA MOLECULARĂ A IMUNOGLOBULINELOR Imunoglobulinele (Ig) numite încă anticorpi ( Ac) constituie o fracție importantă a proteinelor serice. Ele formează o familie mare de molecule, de o imensă diversitate a secvențelor de aminoacizi, neîntâlnită la alte familii de molecule proteinice. De fapt, imunoglobulinele constituie o superfamilie de molecule proteinice. Imunoglobulinele pot fi separate electroforetic de celelalte proteine serice (fig. 2.1). Moleculele de albumină se deplasează cel mai rapid în câmpul electric, pe când
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinelor și elaborarea modelului de structură tetracatenară a acestora, în forma literei „Y”. Prototipul moleculelor imunoglobulinice este cel al imunoglobulinei G - IgG - produsă de limfocitele B derivate (celule mature, plasmatice) secretoare. Molecula tetracatenară IgG are două catene polipeptidice de 214 aminoacizi numite catene „ușoare” și notate cu L (de la light = ușor, în limba engleză) și două catene polipeptidice de 446 aminoacizi, numite catene „grele” și notate cu H (de la heavy = greu, în limba engleză) . De aceea, molecula de imunoglobulină este un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
G - IgG - produsă de limfocitele B derivate (celule mature, plasmatice) secretoare. Molecula tetracatenară IgG are două catene polipeptidice de 214 aminoacizi numite catene „ușoare” și notate cu L (de la light = ușor, în limba engleză) și două catene polipeptidice de 446 aminoacizi, numite catene „grele” și notate cu H (de la heavy = greu, în limba engleză) . De aceea, molecula de imunoglobulină este un heterotetramer (2H + 2L). Asocierea unei catene L cu o catenă H prin punți disulfidice (S-S) intercatenare între resturile cisteină
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catenei H și ale catenei L determină formarea unui heterodimer H-L. Unirea a doi asemenea heterodimeri, prin realizarea unor punți disulfidice (S-S) între catenele grele ale heterodimerilor conduce la constituirea heterotetramerului 2(H-L) imunoglobulinic funcțional. Primii 109 aminoacizi dinspre terminalul N al ambelor tipuri de catene alcătuiesc regiunea variabilă a acestor catene, desemnate VL, respectiv V H. Denumirea derivă de la faptul că secvența de aminoacizi a acestei regiuni este variabilă de la un tip la altul de imunoglobulină. Catenele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale heterodimerilor conduce la constituirea heterotetramerului 2(H-L) imunoglobulinic funcțional. Primii 109 aminoacizi dinspre terminalul N al ambelor tipuri de catene alcătuiesc regiunea variabilă a acestor catene, desemnate VL, respectiv V H. Denumirea derivă de la faptul că secvența de aminoacizi a acestei regiuni este variabilă de la un tip la altul de imunoglobulină. Catenele imunoglobulinice sunt divizate în domenii. Fiecare domeniu se întinde pe o lungime de catenă ce corespunde la aproximativ 110 aminoacizi. Catenele ușoare au două asemenea domenii, unul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Denumirea derivă de la faptul că secvența de aminoacizi a acestei regiuni este variabilă de la un tip la altul de imunoglobulină. Catenele imunoglobulinice sunt divizate în domenii. Fiecare domeniu se întinde pe o lungime de catenă ce corespunde la aproximativ 110 aminoacizi. Catenele ușoare au două asemenea domenii, unul corespunzând regiunii variabile VL, cel de al doilea, corespunzând regiunii constante CL. Catenele grele ale IgG au o regiune variabilă de aproximativ 110 aminoacizi și o regiune constantă cu trei domenii desemnate CH1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o lungime de catenă ce corespunde la aproximativ 110 aminoacizi. Catenele ușoare au două asemenea domenii, unul corespunzând regiunii variabile VL, cel de al doilea, corespunzând regiunii constante CL. Catenele grele ale IgG au o regiune variabilă de aproximativ 110 aminoacizi și o regiune constantă cu trei domenii desemnate CH1, CH2 și CH3. În catena H a imunoglobulinei IgM există patru domenii desemnate CH1-CH4, corespunzând regiunii constante a acesteia. Secvența de aminoacizi a domeniilor IgG este identică, reprezentând consecința duplicației genice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale IgG au o regiune variabilă de aproximativ 110 aminoacizi și o regiune constantă cu trei domenii desemnate CH1, CH2 și CH3. În catena H a imunoglobulinei IgM există patru domenii desemnate CH1-CH4, corespunzând regiunii constante a acesteia. Secvența de aminoacizi a domeniilor IgG este identică, reprezentând consecința duplicației genice. Au fost identificate două tipuri de catene ușoare desemnate λ (lambda) și κ (kappa) și cinci tipuri fundamentale de catene grele, desemnate α (alfa), δ (delta) ε (epsilon), γ (gamma) și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
stadiile inițiale ale desfășurării răspunsului imun față de un antigen care nu a interferat anterior cu sistemul imunitar al organismului, rolul principal este jucat de IgM. Domeniile N-terminale ale catenelor L și H prezintă variabilitate remarcabilă în secvența lor de aminoacizi și contribuie la formarea situsului de legare a antigenului. Secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
interferat anterior cu sistemul imunitar al organismului, rolul principal este jucat de IgM. Domeniile N-terminale ale catenelor L și H prezintă variabilitate remarcabilă în secvența lor de aminoacizi și contribuie la formarea situsului de legare a antigenului. Secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații genice punctiforme au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
secvența lor de aminoacizi și contribuie la formarea situsului de legare a antigenului. Secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații genice punctiforme au permis clasificarea catenelor grele ale imunoglobulinelor în tipurile enumerate mai sus. Zona de articulație dintre CH1 și CH2 se numește „balama”, regiune de articulație sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a distanței dintre cele două situsuri de legare a antigenului. În regiunile VL și VH ale heterotetramerului imunoglobulinic se diferențiază un domeniu special care constituie situsul de legare a antigenului. În acest domeniu există trei sectoare în care secvența de aminoacizi este cea mai variabilă, din care cauză s-au numit sectoare hipervariabile. Acestea constituie regiuni determinatoare de complementaritate pentru desemnarea cărora se utilizează acronimul CDR (de la Complementarity Determining Regions). La nivelul CDR are loc asocierea complementară a antigenului cu anticorpul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
poziții invariabile în treimile N și C terminale ale catenelor grele. Asemenea restricții structurale au fost conservate în decursul evoluției. Datele de hibridare moleculară evidențiază absența secvențelor respective la nivelul genelor imunoglobulinice, dar susțin implicarea fenomenului duplicației genice. Secvența de aminoacizi a catenelor L și H ale tetramerului imunoglobulinic prezintă regularități în poziția resturilor cisteină între care se pot stabili punți disulfidice, ceea ce conduce la constituirea de domenii de pliere a catenelor desemnate VL, VH, CL, C H1, CH2, CH3. Între
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de pliere a catenelor desemnate VL, VH, CL, C H1, CH2, CH3. Între CH1 și CH2 este dispusă regiunea balama a catenelor H, aici realizându-se joncțiunea celor doi heterodimeri L-H ai tetramerului imunoglobulinic (fig. 2.6). Secvența de aminoacizi a jumătății carboxi-terminale a catenelor L, de aproximativ 110 aminoacizi constituie regiunea constantă (CL) a acestor catene ușoare. Secvența de aminoacizi a acestei regiuni CL este determinatoare a tipului κ (kappa ) sau λ (lambda ) de catenă ușoară. Natura secvenței de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CH2, CH3. Între CH1 și CH2 este dispusă regiunea balama a catenelor H, aici realizându-se joncțiunea celor doi heterodimeri L-H ai tetramerului imunoglobulinic (fig. 2.6). Secvența de aminoacizi a jumătății carboxi-terminale a catenelor L, de aproximativ 110 aminoacizi constituie regiunea constantă (CL) a acestor catene ușoare. Secvența de aminoacizi a acestei regiuni CL este determinatoare a tipului κ (kappa ) sau λ (lambda ) de catenă ușoară. Natura secvenței de aminoacizi a catenei grele determină tipul de catenă grea (CH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catenelor H, aici realizându-se joncțiunea celor doi heterodimeri L-H ai tetramerului imunoglobulinic (fig. 2.6). Secvența de aminoacizi a jumătății carboxi-terminale a catenelor L, de aproximativ 110 aminoacizi constituie regiunea constantă (CL) a acestor catene ușoare. Secvența de aminoacizi a acestei regiuni CL este determinatoare a tipului κ (kappa ) sau λ (lambda ) de catenă ușoară. Natura secvenței de aminoacizi a catenei grele determină tipul de catenă grea (CH) imunoglobulinică - µ (miu), ε (epsilon), γ (gamma), α (alfa) și δ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]