39,601 matches
-
ca și cum ar rezolva o problemă de geometrie, ordonând fotografiile în albumul „de familie”. Acest album pare că spune povestea acestor anonimi abandonați, uitați, eșuați, cândva fericiți, cândva iubiți, cândva plini de speranță. Toate aceste fotografii dintr-un vast cimitir al amintirilor altora alcătuiesc o inefabilă familie pentru John May. Este mai mult decât atât în aceste fotografii și regizorul speculează acel indicibil pe care fotografia îl emană și pe care Roland Barthes în Camera luminoasă, cartea pe care o dedică fotografiei
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
de până atunci. Relieful accidentat al acestui traseu destinal în care asemeni unui detectiv pătrunde infatigabilul funcționar îl aduce în fața unor noi personaje fiecare cu story-ul lui. Existența întortocheată a fostului soldat în războiul Malvinelor, lăsând o amprentă indelebilă în amintirea unui camarad pe care l-a ajutat să supraviețuiască, dar și femeilor din viața lui, până și cerșetorilor în lumea cărora se integrează își dezvăluie un fond de afectivitate și trăire de o intensitate bulversantă. John May se sime prins
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
desprinse din vise”. Totodată, prietenia cu elefanții - bătrâna Stella și puiul Ruby, îl ajută să evolueze artistic. E aici și o lecție despre tristețe, care nu e totdeauna ceva nesuferit. Uneori e doar un gard peste care trebuie trecut; provoacă amintirile, ca apa care face să se vadă strălucitorul pietriș. Abia după ce Ruby, elefăntița capturată în junglă, a apărut printre „artiștii” de la mall, au început și toți ceilalți să-și amintească diverse lucruri din fosta lor viață liberă (înainte refuzau să
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
le amintească). Ivan, care părea că vrea să devină om (dacă e să ne luăm după motto-ul de George Eliot, de la începutul cărții: „Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi”) își dă seama, datorită amintirilor, că de fapt nu om vrea să fie, ci o adevărată gorilă, ca atunci când trăise liber. Dacă la început Ivan cel fără de seamăn fusese un realist preocupat de cotidian, un ”artist al instinctului”, în momentul în care se hotărăște să
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
căzut în abulie politică, dar ele n-au mai găsit teren propice, fiind repudiate de societate. Prăbușirea sistemului comunist n-a mai surprins la noi improvizațiile staliniste ale raporturilor societate - om, colectivitate - individ. Acele experimente nu mai existau decât în amintirea vârstnicilor, a celor ce și-au trăit tinerețea sub semnul „roboților de fier“. În memoria tuturor dăinuie acum imaginea unei școli românești temeinice, avansate, de înaltă ținută pedagogică și științifică. Un dezagreabil defect al regimului instaurat în România după război
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
acestei critici postfactum, ca să nu mai spunem că a zădărnicit analiza, prin urmare judecarea ansamblului, cu toate laturile lui rele și bune. Doar în straturile adânci, de jos, ale populației se mai păstrează un anumit echilibru, acolo prevalând însă, invers, amintirea pozitivă, cea a beneficiilor oferite lor de acel regim, o apreciere de ansamblu fiind concentrată în verdictul laconic: „A fost mai bine înainte“. Cum să nu regrete mulțimile cele câteva direcții fundamentale ale conceptului social care le proteja? Ca orice
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție, dincolo de cazurile date. Tare mi-ar plăcea acum, la bătrînețe, să zugrăvesc senin, împăcat, lumea minunată de altădată. Să încep - cum de altfel și fac - cu amintirile mele despre Gabriele D’Annunzio. Cînd l-am vizitat prima oară la Versilia, eu avem puțin peste douăzeci de ani, iar Maestrul puțin peste patruzeci. Mijlocitorul întîlnirii fusese Gabriellino, primul născut al poetului, care locuia pe atunci, ca și mine
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
aristocrat al spiritului - grăiește o Scurtătură a mea -, junele care, aflîndu-se în prezența unui om de geniu (sau astfel considerat de el), nu se simte ca un puișor în ghearele vulturului. Dar - continuă Scurtătura - poate nu este altceva decît o amintire din tinere- țea mea. Ar fi trebuit să fiu mai explicit; să renunț la poate și să scriu negru pe alb că este amintirea întîlnirii mele cu D’Annunzio. M-a întîmpinat un domn în alb imaculat (vreau să zic
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
simte ca un puișor în ghearele vulturului. Dar - continuă Scurtătura - poate nu este altceva decît o amintire din tinere- țea mea. Ar fi trebuit să fiu mai explicit; să renunț la poate și să scriu negru pe alb că este amintirea întîlnirii mele cu D’Annunzio. M-a întîmpinat un domn în alb imaculat (vreau să zic un domn îmbră- cat ireproșabil, în alb), încă tînăr, ce avea, și o știa prea bine, un zîmbet fermecă- tor. Chiar din prima clipă
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
că îți oferă mai mulți bani decât cei de pe stradă. Viitorul țiganilor care merg cu caruța prin cartiere în căutare de fier vechi este astfel pus în pericol, iar celebra expresie "Fiare vechi luăm, fiare vechi!", ar putea deveni o amintire. Marea noutate oferită de cei de pe internet este factura și faptul că ei vin direct la domiciliu și ridică ceea ce nu îți mai trebuie. Iată cum arată un astfel de anunț pe care îl poți primi direct în căsuța de
Anunţurile de pe internet îi termină pe ţiganii colectori de fier vechi de pe stradă () [Corola-journal/Journalistic/24950_a_26275]
-
paternă și cea maternă, cu moștenirea de ironie și elegie dată fiului, relația afectivă, relația amoroasă și anticiparea/improvizație, „feminitudinea” și fantasmele legate de ea, procrastinația dragă lui Proust și retro-procrastinația dragă lui Fréderic, relația estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală deosebit de densă, dată de nume foarte variate, provenind din domenii și arte diferite - Pascal, La Rochefoucauld, Stendhal, Chateuabriand, Sartre
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
3, „Tristram Genette”, cu trimitere desigur, la Tristram Shandy. Referințele culturale care hrănesc copios dar firesc textul lui Genette, ne arată că acest parcurs ce se vrea personal este cu precădere unul intelectual, chiar dacă nu lipsesc în el comentarii politice, amintiri din copilărie și adolescență legate de primul fior amoros, ironii la adresa clișeelor folosite de presă și de politicieni, sau mici inserții amuzante de cotidian, ca cele despre farmacista preferată sau despre casierele drăguțe de la magazinul din colț. Scriitura fragmentară i
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
pe poetul Ion Alexandru și încă un băiat. A fost o discuție civilizată. Apoi următoarea a fost pe un fond mai tensionat, pe 28 ianuarie, atunci am pus bazele CPUN, iar domnul Diaconescu a fost unul din membrii CPUN. Am amintiri multe și ele sunt eminamente pozitive, în ciuda disputei politice. Am fost împreună la Paris, am fost împreună, am participat la un dialog, în care fiecare reprezentăm țară. E o generatie care a avut o experiență și o viață, e greu
Ion Diaconescu, Nelson Mandela de România () [Corola-journal/Journalistic/24971_a_26296]
-
anii în cadrul cărora rubrica și-a dus lupta de supraviețuire... Mai pot preciza că, poate, ăsta a fost modul meu de a ține un jurnal, sau nărăvirea de la cronicari de-a consemna pe scurtătură... Voi face trimitere la volumul meu "Amintiri din Casa Scriitorilor" unde povestesc cum am lansat butada cu "Nicule, mai e state ?" și voi relata în continuare cum am compus versurile de marș triumfal: "Condu-ne bunule părinte,/ Condu-ne bun conducător/ Condu-ne buna lui soție/ Condu
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
pe anii în cadrul cărora rubrica șia dus lupta de supraviețuire. Mai pot preciza că, poate, ăsta a fost modul meu de a ține un jurnal, sau nărăvirea de la cronicari de-a consemna pe scurtătură. Voi face trimitere la volumul meu "Amintiri din Casa Scriitorilor" unde povestesc cum am lansat butada cu "Nicule, mai e state ?" și voi relata în continuare cum am compus versurile de marș triumfal: "Condu-ne bunule părinte,/ Condu-ne bun conducător/ Condu-ne buna lui soție/ Condu
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
o mai mare forță diabolică: Ea „metastazează”! „Dar acum nu știu cum să scap din această încercuire și asaltul sufletului care îmi dau târcoale și mă încolăcesc ca un șarpe sufletul și mintea. Mă simt paralizat... Am vrut să-mi uit trecutul, amintirile, acum vreau să uit chiar de mine ca ființă vie... sau poate ceva a murit în mine de mult timp... Nu știu când și de ce am murit... fiind totuși în viață...” (p. 141) Parcă avem în față halucinantul tablou al
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
cu iluziile poeților celebri” (Praful). Cinismul reprezintă nu o dată remediul la care face apel în confruntarea cu angoasele. Mostră: „să te naști cu har pentru scris/ e ca și cînd te-ai naște alcoolic” ( Ce departe sînt de voi). Cu toate că amintirile nu-l slăbesc pe acest tip tangent la bunurile terestre, ele au aici o factură aparte. În loc de-a submina actualitatea, o consolidează. Implantat cu vigoare în prezent, Ion Cocora nu acceptă a-l pune în chestiune, fapt ce l-
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Cocora nu acceptă a-l pune în chestiune, fapt ce l-ar fi putut dezechilibra. Centrat pe ceea ce i se dăruie hic et nunc, rămîne imun la amenințările cadrului de neant al clipei de față. Veritabile trîmbițe ale vieții triumfale, amintirile d-sale „fornăie zgomotos”, aidoma unr nări. L-am cunoscut pe Ion Cocora la Cluj, către finele anilor ‘50, unde eram ambii studenți. Era un tînăr mai curînd ambițios decît visător, dornic însă de-a „ajunge” nu altminteri decît prin
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
umbră de pasăre// poate e fata aceea tuciurie/ vînzătoarea de dulciuri și cafea/ dintr-o cofetărie din cluj/ decisă într-un tîrziu să vină/ să-mi acopere ochii cu palmele/ ca și cînd ar fi voit să mă lase fără amintiri” (Privesc în urmă). Ceea ce pentru subsemnatul ar putea fi o fantasmă dolorică, pentru Ion Cocora e o vitrină cu imagini aidoma unor păsări care cîntă de zor în colivie.
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
sunteți perfect bilingvă, atunci când vorbiți despre Georgia totul capătă o savoare nemaipomenită. Povestiți în carte despre bunica Olinca; deși n-ați mai revăzut-o după plecarea din Tbilisi, parcă v-ați fi despărțit ieri de ea, așa de vie e amintirea ei. E un adevărat personaj această bunică, vorbiți-ne, rogu-vă despre ea... Se vede treaba că în viață sfaturile ei v-au fost de mare ajutor, că v-a fost ca un înger păzitor. Zaira Samharadze: Într-adevăr, tot
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
Nicolae Manolescu Am să încep cu o amintire, care, deși am mai relatat-o, mi se pare potrivită cu ce urmează să spun. Aveam 12 ani când, profitând de biblioteca unor vecini de apartament, din acelea cu bucătărie și baie în comun, am răsfoit Istoria literaturii române a
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]
-
debordează de întâmplări cu scriitori d’antan, ea nu are acea ușurătate atât de specifică memorialiștilor din branșă. Bârna e, dimpotrivă, foarte serios în ceea ce face. Nu spun că i-ar lipsi umorul (pentru că nu-i lipsește!), ci doar că amintirile sale par alimentate mai degrabă de un instinct al istoricului (sau biografului) decât de cine știe ce nostalgii imprecise. Să notăm numai, ca un argument suplimentar, deferența cu care întâmpină Z. Ornea în prefață informațiile furnizate de autor. Destule, scrie acesta, îi
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
liniștit, cu verdeață. Antena 1 a dat un film cu zborul 93, în ziua Comemorării, dar ProTV a continuat seria Cheeky Chan. În fond, asta e forța Americii. Uzina de filme de la Hollywood. ”Sufăr și eu de uzura emoțională mediatică. Amintirea lui 11 septembrie 2001 m-a mâhnit mai puțin decât înfrângerea regelui meu, Roger Federer, în fața returului orb al destinului întruchipat de Novak Djokovici”, scrie CT Popescu în Gândul. Uzura emoțională, specifică unui om care lucrează 16 ore pe zi
Când o să-l critice Evenimentul Zilei pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/25244_a_26569]
-
românii și cât de ticăloși mesagerii Ba se poate Uite acum viu de la hora Țărănească. agenturii bolșevice. Dacă îl dai la același preț, iau de la dumneata. Dacă nu, iau de Mă întreb dacă el a lăsat o cât de mică amintire de stimă la Ițic.( Pentru țărani, toți Jidanii erau Ițic) și respect în sufletele noastre. Nu pot să dau la prețul ăsta, căci aș vinde în pierdere. Dar Nea Mitică supraviețuise atâtora altora care doar în Cum vrei, dar eu
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Pentru țărani, toți Jidanii erau Ițic) și respect în sufletele noastre. Nu pot să dau la prețul ăsta, căci aș vinde în pierdere. Dar Nea Mitică supraviețuise atâtora altora care doar în Cum vrei, dar eu mă duc la Ițic. amintirea celor vârstnici să mai dăinuiască. Și cum au fost mai mulți țărani ce au trecut pragul Cine își mai amintește de farmacistul Pendifranga? (Cel magazinului lui în ziua aceia, repetându-se de fiecare dată ce avea 6 degete la mâna
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]