3,631 matches
-
le-o arăți și, când Hermann va face nota de plată, ei au să te Întrebe mirați: dar tu ce ai? dar tu de ce plângi? de ce plângi, mamă? * — ...Așadar, ceea ce la Început m-a emoționat și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu-și buzunarele după o bucățică de hârtie, după un pix cu mina uscată sau Întorcându-și pe dos bietele poșete Îndelung purtate, ca să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și, în același timp, bustul, ca să-l poată privi în ochi. O postură care-i scotea în evidență nu numai eleganța, dar și suplețea trupului. Atunci când îl amuza ceva sau ori de câte ori aștepta un răspuns, își încrucișa brațele pe piept. Uneori se uita spre locul în care stătea Mariam. Dacă reușea să-i prindă privirea, avea o mică tresărire între sprâncene, o discretă iluminare. Marioritza roti din nou lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Le aprecia până și pe cele mai puțin înzestrate. Știa, din experiență, că există întotdeauna compensații, unele chiar deloc neglijabile. Auzise despre întâmplarea hazlie dinainte de Crăciun, când năzdrăvanul cățel al doamnei Ledoulx tăvălise relațiile româno-franceze pe orizontala covorului consular. Se amuzase copios. Așa încât Toinette primi acum din partea lui un zâmbet și o privire anume, al căror subînțeles nedescifrat pe deplin o obsedă toată seara. Ea uitase deja de acea întâmplare, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp se confrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum și-ar fi putut „scuza” valetul, așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei loc. Abia aștept noutățile. Femeia își scoase încet vălul, își lepădă și pelerina. Zâmbea, fără să-l privească. Se amuza de încurcătura în care se afla consulul Franței. ― Una dintre noutăți, Excelență, ar fi că în curând vor sosi acei bani pe care, cu siguranță, îi așteptați de ceva vreme. A fost doar o mică eroare birocratică. Un proaspăt angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de sus. Ieșise din cameră încă de la primul urlet al stăpânului. Culoarul era slab luminat, dar, oricum, valetul nu avea nevoie de prea multă lumină ca să înțeleagă de ce fusese scos pe ușa dormitorului exemplarul de la picioarele lui. Era surprins și amuzat de această aventură a stăpânei sale. Nu o crezuse în stare de atâta elan extraconjugal. Zău! Ar fi putut să-l predea stăpânului așa, gol-goluț, doar în carne și oase. Desigur, dacă ar fi fost prost. Numai că Julien nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-aibă putere asupra lor. Jessica era în camera ei, ancorată în țarcul de joacă la care Fiona apela de câte ori avea nevoie de un moment de respiro. Jessica avea la dispoziție o grămadă de jucării și de cărți, ca să se amuze, iar asta îi oferea Fionei acele pauze mai mult decât binevenite din neșfârșitul program de monitorizare a tuturor mișcărilor fiică-sii, care era extrem de activă. Haide, puiuț, a murmurat femeia ridicând-o pe Jessica din țarc. Apoi a dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bine. Te fac varză, mamele și tații. Poate că nu asta le e intenția, dar o fac. Te umplu cu toate greșelile lor. Și mai adaugă ceva, special pentru tine. —Vezi cum vorbești, l-a admonestat Fiona cu o sclipire amuzată în ochi. Dar ăsta nu-i limbaj de stradă, asta e poezie, a râs Jake. Philip Larkin, ca să fiu mai exact. Fiona a luat o batistă de hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și s-a aplecat ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cât pe ce să izbucnească în râs în fața nerușinării individului și arătă cu un gest în jurul său. — Mulțimea? repetă. Care mulțime? Nu există nici un suflet împrejur pe o distanță de două zile de mers. Malik-el-Haideri zâmbi pe sub mustață, fericit și amuzat pentru prima dată după multă vreme: — Veștile zboară în deșert, spuse. Tu știi. în curând or să vină, și trebuie să evităm orice incident care ar putea dezlănțui un război între triburi... O să veniți cu noi. Și dacă refuzăm? — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă onorează cu vizita lor. Desigur, ei sunt Întotdeauna bineveniți, mai ales dacă vin de la Paris. — Eu nu trăiesc, de fapt, la Paris. Mama e franțuzoaică, numele meu sună franțuzește, dar sunt american. Locuiesc În Maryland. Asta păru să-l amuze. — Când am fost expulzat din India, În 1882, am trecut prin Statele Unite. Imaginați-vă că am avut chiar de gând să cer cetățenia americană. Zâmbiți! Mulți dintre coreligionarii mei ar fi fost scandalizați! Seyyed-ul Djamaledin, apostol al renașterii islamice, coborâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e o piedică. Vă voi da câteva rânduri pentru consulul Persiei la Baku, el se va ocupa de formalitățile necesare și vă va asigura chiar și transportul până la Enzeli. Expresia chipul meu trebuie să fi trădat o frământare. Djamaledin se amuză de ea. — Vă spuneți, fără Îndoială: cum aș putea oare să mă Înfățișez, În fața unui reprezentant al guvernului persan, cu recomandări din partea unui proscris? Aflați că am discipoli pretutindeni, În toate orașele, În toate mediile, până și În cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Unii cunosc chiar și engleza. Dar, dacă dorești să depășești cercul restrâns al seraiurilor și legațiilor, dacă vrei să călătorești În afara marilor orașe sau În subteranele lor, trebuie să te pui la punct cu persana. Provocarea mă stimula și mă amuza, mă delectam cu afinitățile pe care le descopeream cu propria mea limbă, ca și cu acelea cu diverse limbi latine. Tată, mamă, frate, fiică, „father”, „mother”, „brother”, „daughter” se spun „pedar”, „madar”, „baradar”, „dokhtar”, cu greu se poate ilustra mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am angajat vreodată, elevii săi fac progrese remarcabile, părinții Îl divinizează, misiunea n-a primit niciodată atâtea daruri, miei, cocoși, halva, toate În cinstea lui Baskerville. Drama lui este că refuză să se poarte ca un străin. Dacă s-ar amuza să se Îmbrace În felul oamenilor din partea locului, să mănânce polow și să mă salute În dialectul țării, m-aș mulțumi să zâmbesc. Dar Baskerville nu e omul care să se oprească la aparențe, s-a lansat fără reținere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mă, spuse, am să vi-l arăt pe Baskerville, cred că știu unde e. Urmăriți-l În tăcere, Îmi veți Înțelege motivele, Îmi veți Împărtăși confuzia. CARTEA A PATRA Un poet pe mare În mâinile Cerului, pioni suntem. Ca să se-amuze, ne mută. Nu-i metaforă, -aici, El e Stăpânul, numai El joacă. Pe-a existenței tablă de șah ne-mpinge fără-a ne cunoaște, Apoi, ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
avea decât treizeci și patru de ani, și nu-i arăta. Și eu care crezusem că Washingtonul va trimite un expert cărunt, cu figură de reverend! — Am venit În legătură cu această afacere a legațiilor. — Și dumneavoastră! Avea aerul că asta l-ar fi amuzat. Nu știu, stăruii eu, dacă vă dați seama de amploarea pe care a luat-o această chestiune de protocol. Nu uitați, ne aflăm În țara intrigilor! — Nimeni nu nu este mai Încântat de intrigi decât mine. Râse din nou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unde, pe vremea sa, Khayyam scrisese: Întrebi de unde ne vine suflarea de viață. Dacă ar trebui rezumată o prea lungă istorie, Aș spune că țâșnește din fundul oceanului, Apoi, dintr-odată, oceanul o Înghite din nou. Referirea la ocean mă amuza: am vrut să citesc din nou, mai rar. Șirin mă opri: — Te implor! Părea să se sufoce; o priveam În ochi, Îngrijorat. Știu acest rubai pe dinafară, spuse ea cu voce stinsă, și am, dintr-odată, impresia că-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și tu devreme și să faci gimnastică cu mine? Nu a mai așteptat răspunsul meu și a plecat la cantină. * Naoko s-a prăpădit de râs când a auzit că am făcut gimnastică, dimineața, împreună cu Cavaleristul. Nu încercasem s\ o amuz, dar până la urmă am râs și eu. Chiar nu mai râsesem de mult cu atâta poftă. Am coborât din tren la stația Yotsuya și am luat-o pe digul de lângă gară. Era duminică după-amiază, pe la jumătatea lunii mai. Ploaia încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-o îmbrăcată cu ea, dar nu-mi aminteam exact. Posibil să fi fost doar o impresie, pentru că nu am cum să țin minte prea multe amănunte din vremea aceea. — Cum îți place viața în comun? m-a întrebat ea. Te amuză să stai cu atâta lume la un loc? — Păi, știu eu, n-a trecut decât o lună. Nu-i chiar atât de rău, oricum nu insuportabil. S-a oprit în fața unei țâșnitoare și a băut o gură de apă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am ridicat privirile, l-am văzut ștergându-și sudoarea de pe frunte în timp ce f\cea prezența. Era mic de statură și abătut. Deoarece avea probleme la mers, se rezema întotdeauna într-un baston din metal. Nu pot să spun că mă amuzau cursurile lui, dar spunea lucruri interesante și își pregătea întotdeauna orele ca lumea. După ce a remarcat că este foarte cald, ne-a vorbit despre deus ex machina în drama lui Euripide și ne-a explicat apoi prin ce se deosebește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vesel? a întrebat Naoko. Nu prea aveam nimic vesel la îndemână. Mă gândeam că ar fi fost bine să-l am pe Cavalerist prin preajmă și atunci aș fi fost capabil să fac să curgă poveștile despre el, povești care amuzau pe oricine. Singurul lucru despre care am fost în stare să le vorbesc a fost mizeria din cămin. Mi se făcuse greață de asemenea istorioare, dar Naoko și Reiko s-au tăvălit de râs, pentru că erau lucruri cu totul noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cămin. Mi se făcuse greață de asemenea istorioare, dar Naoko și Reiko s-au tăvălit de râs, pentru că erau lucruri cu totul noi pentru ele. Apoi, Reiko i-a imitat pe câțiva dintre pacienții de la sanatoriu. Și asta ne-a amuzat. Naoko a început să caște pe la ora unsprezece, așa că Reiko a desfăcut canapeaua, mi-a dat o pernă, cearșafuri și pături. — Dacă ți se face poftă în toiul nopții să ne violezi, ai grijă să nu ne încurci, spuse Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta era dorința noastră. Probabil [i-a închipuit c\ voiam să mă culc cu cea frumoasă. — Cum a fost? întrebă Hatsumi. — Ce anume? Faptul că le-am schimbat între noi? — Nu, toat\ chestia. Nimic special. Pe mine nu mă prea amuză asemenea aventuri. — Și atunci? — Pentru c\ îl invitasem eu, spuse Nagasawa. — L-am întrebat pe Watanabe, se răsti Hatsumi la Nagasawa. De ce faci așa ceva? — Pentru că uneori simt nevoia să mă culc cu o fată. — Dacă ești îndrăgostit de fata aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asemenea sunete. Bărbatul respira greu, iar femeia îl asalta cu tot felul de încurajări - „bine“ sau „maaai“ - în timp ce se unduia sub el. Se auzea și patul scârțâind. Scenele de felul acesta nu se mai terminau. La început Midori p\ru amuzat\, dar până la urmă s-a plictisit și a sugerat să plecăm. Am ieșit din cinematograf și am respirat adânc. Pentru prima oară în viața mea mi s-a părut că aerul din Shinjuku îmi face bine. Mi-a plăcut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Adesea mă impresionează și chiar îmi dă de gândit. Până la urmă, e un exercițiu de toleranță. Sună banal, dar e o chestie foarte bună. Oftez. —Sinceră să fiu, mi se pare dificil, dar voi avea în vedere sugestia ta. Se amuză din nou. Are un zâmbet fermecător. —Scuze! Nu vreau să fiu prea cicălitor. — Nu-i nimic, îi răspund eu cu jumătate de gură. — Hai să intrăm în sera cu nuferi, mă îndeamnă el, arătându-mi o clădire pe marginea aleii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Am luptat pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut. Bărbații sunt uneori surprinzător de naivi! Capitolul XX Aș vrea să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sentimentul că mi-am făcut o datorie. În adunări nu reușeam să mă Înflăcărez la neînțelegerile care divizau Între ele diferitele grupări: aveam bănuiala că era de-ajuns să găsești citatul just ca să treci de la o grupare la alta. Mă amuzam să găsesc citate potrivite. Modulam. Fiindcă mi se Întâmplase uneori, la manifestații, să mă așez În coloană sub o lozincă sau alta ca să urmăresc vreo fată care-mi tulbura imaginația, am tras de aici concluzia că pentru mulți dintre tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]