7,050 matches
-
rapid, de la 50% după o oră până la 80% după o lună. E înspăimântător! Și totuși, aceste date reflectă ceea ce se întâmplă în viața cotidiană: personalitățile și datele istorice, formulele din chimie sau trigonometrie, toate acestea dispar foarte repede! Din fericire, analogia dintre mecanismele memoriei și cele ale calculatorului ne pune la dispoziție o explicație liniștitoare. Nu uităm chiar tot. De altfel, modul de funcționare al bibliotecii este similar (în cele ce urmează, voi da acest exemplu cunoscut de toată lumea). A avea
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
conștienți de perspectivă, adică de faptul că obiectele se văd din ce în ce mai mici, pe măsură ce se îndepărtează. Pictorul, inginerul și savantul Leonardo da Vinci (1452-1519) a descris cu o mare precizie acest fenomen în tratatul său despre Arta picturii. Probabil că, prin analogie cu primele lentile (din sticlă șlefuită) din care se făceau ochelarii, artiștii ori savanții au ajuns să fie conștienți de acest fenomen, care nu este prezent, de exemplu, în picturile vechi, cum sunt cele egiptene sau chinezești. De altfel, un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pur și simplu caracterul? Potrivit analizei lui Michel Huteau, relațiile dintre grafie și caracter nu sunt stabilite științific de către grafologi, ci sunt simbolice și analogice. În acest sens, în manualul de grafologie al lui Jacqueline Peugeot, Huteau pune în lumină analogii pur intuitive între tipul de scris observat și caracter. Exemple de corespondențe analogice între scris și caracter (după Peugeot J., apud Huteau, 2004, p. 117) Scriitură Caracter Scris rotunjit Afectivitate extrovertită, sensibilitate Scris fin Discreție, atitudine receptivă, prudență Linie ușoară
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
artificiu: Thesis, nu Physis. (...) Fotografia, spun ei, nu este un analogon al lumii; ceea ce ea reprezintă este fabricat. Această discuție este zadarnică: nimic nu poate împiedica fotografia să fie analogică; însă, în același timp, noema Fotografiei nu stă deloc în analogie (caracteristică pe care o împărtășește cu toate tipurile de reprezentări, subl.n.,C.P.). Realiștii, printre care mă număr și eu (...) nu iau deloc Fotografia drept o copie a realului, ci drept o emanație a realului trecut: o magie, nu o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trădări față de referința reală. Însă, paradoxal, tocmai aceste „infidelități” fac posibil accesul la referință la modul ipotetic. În termenii folosiți de Ricoeur în Metafora vie, suspendarea referinței reale devine condiția accesului la referință la modul virtual. Numai în acest sens analogia cu fotografia se dovedește adecvată, întrucât - se știe - aceasta din urmă reprezintă, prin excelență, mediul în care se înscriu anumite narațiuni trecute, neterminate, spectrale 141, în măsura în care nici nu trăiesc, nici nu vor muri vreodată. Pentru a putea observa cu mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vedere cognitiv”153, el deschide totuși un câmp vast de virtualități, ajutându-ne să vedem cum oscilează granițele dintre diversele ipostaze în care lumea ni se poate înfățișa. Giovanni Bottiroli, la rândul său, are dreptate atunci când afirmă că în strania analogie a lui Calvino „harta” din covor, deși la prima vedere pare alcătuită conform unei logici segregaționiste, în realitate este o formațiune mixtă, eterogenă, prin excelență instabilă. „Impasul cognitiv este generat de instabilitatea hărții, ale cărei linii sunt mereu pe punctul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
excelență, bazat pe posibilitatea de a transmuta domeniul echivalenței paradigmatice de pe axa selecției pe axa combinării. În concepția lui Tzvetan Todorov 195, transparența, respectiv opacitatea, sunt trăsăturile care separă limbajul uzual și pe cel al poeziei (este deja bine cunoscută analogia cu fereastra și vitraliul), dar nu trebuie totuși să trecem cu vederea faptul că, din considerente ce țin probabil de avantajele simplificării teoretice, poeticianul concepe limbajul uzual ca pe o pură virtualitate, ca pe un de grad retoric zero al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
duritatea relativă și verdeața (nu, de altfel, în întregime insipidă) a lemnului, a ramurii, a frunzei: mică deși cu siguranță rațiunea de a fi a fructului 255. Acest tip de retorică se bazează, după cum putem cu ușurință constata, pe exploatarea analogiei, a comparației și, nu în ultimul rând, a asociațiilor surprinzătoare, menite să dezvăluie aspectele stranii ale lucrurilor. Înainte de orice, trebuie să notăm că „portocala”, obiect poetic prin excelență, „grație în primul rând exotismului său”256, este înfățișată aici într-una
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imagini ideale: este vorba de momentul stoarcerii, al „sfărmării” și „sfâșierii” țesuturilor ei. Ca în mai toate „proemele”257 lui Ponge, contactul se realizează inițial prin privire, o privire preocupată să înregistreze detaliul exact, însă treptat sunt antrenate în jocul analogiilor și alte registre senzoriale. Astfel, după comparația (nu foarte măgulitoare!) cu banalul burete de baie și după descrierea minuțioasă a efectelor stoarcerii, portocala este (indirect) elogiată pentru savoarea inconfundabilă a sucului, fructul revelându-și treptat alte și alte virtuți nebănuite
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
banalul, repetabilul în magie? Prin ce mecanisme? O analiză, oricât de aplicată, pare incapabilă să ofere un răspuns satisfăcător. Ar trebui să stăruim poate asupra importanței elementului vizual, asupra detaliului în ipostaza sa de punctum 273 și să încercăm o analogie cu fotografia. Căci forța acestor versuri ține de o capacitate (caracteristică în special artei fotografice) de a produce nu atât o „copie” a realului (prezent), cât o emanație a realului trecut. Din această perspectivă, putem afirma despre poezia lui Robert
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prescuri: pfu, pfu! (La Lilieci) Într-adevăr, în descrierea acestui ospăț în cimitir Sorescu folosește mai curând imagini de prozator, decât de poet, imagini care se pot derula în voie, desfăcute într-o poveste. Nu este lipsită de temei nici analogia cu tehnica cinematografică, din moment ce lumea aceasta pare filmată cu un obiectiv ascuns, frapantă dovedindu-se, înainte de orice, dezinvoltura atitudinilor protagoniștilor, senzația de spontaneitate a gesturilor și a replicilor. Dar, firește, o mise-en-scène există și aici și ea devine evidentă mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
La fel, instituția asociațiilor și fundațiilor fără scop patrimonial sau instituția voluntariatului definesc un tip de actori colectivi/individuali și constituie o serie de situații sociale. De exemplu, În cele voluntare, nu se urmărește obținerea de profituri personale. Folosind o analogie cu jocul de fotbal sugerată de North, instituțiile nu ar fi simple reguli ale jocului, ci constituie jocul În sine: actorii sunt construiți ca jucători, arbitri, antrenori etc., situațiile În care se pot afla jucătorii (de exemplu „offside”) sunt, de
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Întemeieze caracterul rațional just și adecvarea la lumea reală. Pentru ca o convenție să se transforme Într-o instituție socială legitimă este necesară o convenție cognitivă paralelă care să o susțină. Rolul naturalizării și al raționalizării este preluat, crede Douglas, de analogiile stabilite Între „structura formală a unui set definitoriu de relații sociale” al unei instituții cu structura lumii materiale, supranaturale sau a veșniciei (de exemplu, În societățile arhaice, „strămoșii, acționând de pe cealaltă parte a vieții, furnizează analogia naturalizatoare care pecetluiește convențiile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
preluat, crede Douglas, de analogiile stabilite Între „structura formală a unui set definitoriu de relații sociale” al unei instituții cu structura lumii materiale, supranaturale sau a veșniciei (de exemplu, În societățile arhaice, „strămoșii, acționând de pe cealaltă parte a vieții, furnizează analogia naturalizatoare care pecetluiește convențiile sociale” p. 75). În felul acesta funcționează „mecanismul cognitiv care Întemeiază instituția simultan În cadrul lumii naturale și În conștiința indivizilor”. Instituțiile supraviețuiesc „fiindcă Își găsesc fundamentul În natură și, prin urmare, În rațiunea umană. Fiind incluse
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
indivizilor”. Instituțiile supraviețuiesc „fiindcă Își găsesc fundamentul În natură și, prin urmare, În rațiunea umană. Fiind incluse În lumea naturală, ele devin o parte din ordinea cosmică” (p. 79). Instituțiile produc organizare socială, cooperare În spații sociale formale, atunci când structura analogiei se suprapune peste o structură de autoritate a relațiilor sociale. Organizarea se instituie deci dintr-un dublu proces, deopotrivă social și intelectual, de construire a structurii sociale și, În acelați timp, de „Întemeiere”, prin interpretarea acesteia ca fiind izomorfă unei
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
demonstrează limitele paradigmelor care consideră interesele ca date reale, stabile și puncte de plecare ale construcției teoretice. Această Întreprindere epistemică echivalează, dacă este să folosim concepția lui M. Douglas, cu producerea unui sistem taxonomic ce naturalizează În științele sociale o analogie a clasificărilor de tipul: natură - cultură pasiuni - interese irațional - rațional artă - știință femeie - bărbat. Firește, elementele de pe aceeași latură a sistemului ajung să fie clasificate Împreună. O astfel de analogie Însă nu se ridică mai presus de contingențele sociale și
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
producerea unui sistem taxonomic ce naturalizează În științele sociale o analogie a clasificărilor de tipul: natură - cultură pasiuni - interese irațional - rațional artă - știință femeie - bărbat. Firește, elementele de pe aceeași latură a sistemului ajung să fie clasificate Împreună. O astfel de analogie Însă nu se ridică mai presus de contingențele sociale și istorice ale timpului În care se impune În discursul public. Unii autori Însă, printre care Îi amintim pe Berger și Luckmann (1999) consideră relația dintre acțiune și instituții ca fiind
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
tiparele prin negociere. Relația dintre instituții și acțiune este, mai presus de orice una dialectică: instituțiile se Înfăptuiesc prin acțiunea interesată a agenților, dar devin relativ independente de aceasta ajungând să o constrângă (În primul rând) cognitiv. Putem asuma o analogie Între relația acțiune - instituții și cea dintre cunoaștere și producția socială a acesteia. Instituțiile sunt, spun Berger și Luckman, În primul rând cunoaștere și abia apoi valori, norme. Anumite concepții sunt instituite prin stiință și apoi valorizate social. Legitimarea „explică
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
plasau acest ideal În trecut. De aceea, considerăm că este mai adecvat, În cazul societăților contemporane, să folosim termenul de teleologie socială În locul celui de cosmologie socială ca rațiune reasertată a instituțiilor formale. De asemenea, Douglas (2002) folosește conceptul de analogie a relațiilor sociale definite de instituții cu structurile din afara habitatului uman (din lumea materială, supranaturală sau din veșnicie) pentru a naturaliza clasificările și astfel a fundamenta legitimitatea acestora. Bazându-se pe analogii diferite, cum ar spune Douglas (2002), cosmologii diferite
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
formale. De asemenea, Douglas (2002) folosește conceptul de analogie a relațiilor sociale definite de instituții cu structurile din afara habitatului uman (din lumea materială, supranaturală sau din veșnicie) pentru a naturaliza clasificările și astfel a fundamenta legitimitatea acestora. Bazându-se pe analogii diferite, cum ar spune Douglas (2002), cosmologii diferite cum ar spune Friedland și Alford (1991) sau teleologii sociale diferite În cazul nostru. Propoziția, cu caracter general, avansată de Meyer și Rowan (1991:45) este: „Pe măsură ce reguli instituționale raționalizate apar În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca o formă de exercitare a dreptului de proprietate asupra propriei persoane 24. Munca sexuală este o formă de muncă exact ca și altele în care ne folosim corpxe "„corp"ul ca să ne câștigăm existența. Patemanxe "„Pateman,Carole" susține că analogia cu alte munci este greșită, căci relația trupuluixe "„trup" cu sinele este inseparabilă în contextul identității personale. Nu trupul meu se prostituează, ci eu ca persoană. Prostituata nu vinde clienților săi un simplu serviciu ca să le satisfacă acestora nevoi biologice
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
alegere a muncitorului este aceea între a consimți să fie exploatat sau a nu avea de lucru (a muri de foame). Relația angajator-angajat nu este un contractxe "„contract" liber, cum îl văd liberalii, o dată ce o parte are monopolul puterii. În analogie, feministele marxiste consideră că femeile care își vând capacitățile sexuale (prostituatele) și reproductive (mamele-surogatxe "„mamelesurogat") o fac din același motiv și în condiții asemănătore de monopol asupra puterii și veniturilor. Problema centrală a feminismului marxist este că femeile sunt aservite
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
unor idei marxiste. Demersul principal al feminismului marxist este cel de a descrie bazele materiale ale aservirii femeilor și inegalitatea economică drept sursă a conștiinței inferiorității lor, relația între statutul femeilor din diferite etape istorice și modurile de producție, utilizarea analogiilor posibile între femei ca grup și înțelesurile marxiste ale claselor exploatate (Nancy Hartsockxe "„Hartsock,Nancy", 1979). Sheila Rowbothamxe "„Rowbotham,Sheila", de exemplu (1973), relevă faptul că separația sferelor de muncă și de recreere este valabilă doar pentru bărbați. Pentru ei
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ignoră faptul că oprimarea femeilor este făcută de către bărbați. Ea acuză ignorarea de către marxiste a aspectelor legate de sex, adică, pe scurt, că exagerează determinismul economic. De pildă, ideea că orice experiență, chiar și cea de prostituată, se tratează în analogie cu relația burghez-proletar este o schemă conceptuală relativ simplistă. Oprimarea de clasă trebuie disociată de cea de gen. Ea analizează situația femeilor sub comunismxe "„comunism" și constată că, pe lângă dubla zi de muncăxe "„dublazidemuncă", nici legislația nu este mai prietenoasă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu se putea dezvolta un feminism radical în astfel de condiții. De-abia când totalitarismul a fost abolit, fenomenele reclamate de feminismul radical au devenit vizibile și pentru spațiul nostru. Mai mult, sunt motive să acceptăm că este posibilă o analogie între reacțiile femeilor care ies brusc dintr-un regim patriarhalxe "„patriarhal" și cele ale indivizilor ieșiți din regimuri totalitare (vezi Miroiu, 1999, capitolul „O societate feminizată”). Cu alte cuvinte, avem de recuperat și acest mod de gândire asupra a ceea ce
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]