2,204 matches
-
Monicăi (nume blestemat în politica dâmbovițeană!) Iacob-Ridzi, care a crezut că te poți arunca la cașcaval fără să fi absolvit nici grupa pregătitoare la furăciuni, sunt mai mult decât elocvente. Nu poți la noi să fii aNăstase (precum personajul din anecdotă care se recomanda a fi apolitic, apatrid, amoral și afemeiat), fără să te ironizeze gros, acompaniat de grohăiturile aprobatoare ale majorității, Stăpânul Termopanelor, seducătorul de meserie al fetelor de puternici nomenclaturiști comuniști, apți să-i netezească drumul spre mărire. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
directă, prelungită în situații din viața de zi cu zi între cercetăror și persoana chestionată. Cu toate acestea există anumite dovezi că în interviurile directe răspunsurile date de persoanele anchetate sînt influențate de prezența unei a treia persoane (Taietz 1962). Anecdotele sugerează că dacă un soț și o soție sînt intervievați împreună, pot da răspunsuri care au scopul de a-l păcăli fie pe cercetător, fie pe partener. Dacă se folosesc chestionare trimise prin poștă, nu se poate controla foarte mult
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
roman nu era încă bine conturat la începutul acelui secol, toleranța era mai accentuată decît în Grecia clasică, unde falsitatea era acceptată la nivele scăzute, atunci cînd nu era confundată cu adevărul, ca de exemplu cea din fabulele cu animale... anecdotele amuzante... și parodiile vieții de fiecare zi... (Forsdyke 1956:158) Aceeași distincție este făcută și în prezent. În Marea Britanie, dacă prin reclame se atribuie unor produse calități pe care nu le au, mincinoșii pot fi dați în judecată. Pe de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
va trece din nou prin starea În care impulsul necontrolat l-a condus subconștient la aceasta În ceea ce privește distincția dintre artă naivă și artă profesionistă, e necesar să amintim că mișcările avangardiste subliniază importanța naivilor În evoluția artei moderne. Există o anecdotă faimoasă: prin 1907 (cu aproximație), la un dineu pe care Picasso l-a dat În onoarea lui Henri Rousseau, printre invitați erau Apollinaire, Jakob, Braque și bineînțeles RousseauVameșul. Picasso pictase cunoscuta sa lucrare denumită “Domnișoarele din Avignon”. Cine a văzut
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
Pumnul. Lui B. îi aparține și o gramatică (scrisă în germană) a limbii române, Theoretisch-praktische Grammatik der Dacoromanischen, imprimată la Lvov și Cernăuți, în 1844, manual care a cunoscut mai multe ediții. În anexa gramaticii, B. adaugă o Culegere de anecdote, fabule și „istoricele”, traduceri de proverbe, idiotisme și texte literare românești. Pentru necesitățile învățământului teologic, a redactat alte trei manuale, tipărite la Viena, în 1865. La deschiderea mormintelor domnești de la Putna, în 1856, el glorifică într-o scurtă descriere, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
sau probleme, care altfel ar fi ignorate sau pierdute din vedere dacă s-ar limita doar la lumea reală; 5) pot fi folosite pentru a evalua anumite alternative posibile pentru crize prezente sau din trecut; 6) pot fi folosite ca anecdote sau cazuri istorice artificiale fie pentru a compensa lipsa de cazuri reale, fie ca exemple pentru a testa fezabilitatea unor posibile evoluții viitoare (Kahn, 1973, p. 120; Kahn, 1967, pp. 264-265). Scenariile sunt importante și din alt punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
lupii; o vrăjitoare dezlănțuie puteri diavolești. Câteva povestiri pot fi curate basme (Lostrița). Dar nu fantasticul propriu-zis se cuvine remarcat, ci, mereu, capacitatea inventivă. V. Voiculescu redescoperă stilul naiv și captivant al unei literaturi interesate în primul rând sub raportul anecdotei, al capriciului. Eresurile, practicile magiei și celelalte forme ale imaginației populare nu reprezintă, în sine, elemente caracteristice, ca la alți autori, unde, prin ele, ni se sugerează existența unui alt sistem de gândire sau al unei alte realități materiale. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
15 mai 1929 și 15 octombrie 1939, apoi lunar, între 1 noiembrie 1939 și martie-aprilie 1940. Redactor fondator: I. Ludo. Editează „Almanahul «Adam»”. A. nu anunță în primul număr un program, dar majoritatea textelor, inserate în rubricile „Proză”, „Versuri”, „Însemnări”, „Anecdote”, „Moravuri intelectuale”, atestă caracterul de magazin artistico-literar al revistei și orientarea ei antifascistă și antihitleristă. Colaborează cu versuri Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Andrei Tudor, Horia Furtună, G. Spina, M. Blecher; cu proză - I. Călugăru, T. Arghezi (Poarta neagră, fragment), N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
la situația din Europa, la puterile vecine cu Principatele și la amestecul lor în politica noastră internă. Se publică și satire la adresa boierilor care încercau să își salveze privilegiile sau a demagogilor care profitau de schimbările impuse de Unire, precum și anecdote, în aparență nevinovate, dar ascunzând sensuri politice. R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
lungi taifasuri, țara la cale ori să încingă un chef. Îi place teribil să stea la o șuetă, bârfind urzicător ori lansându-se în discuții însuflețite despre toate cele, de la politică până la schimbarea vremii, el fiind un meteosensibil tipic. Iubește anecdota, eventual mai deocheată, savurează vorbele de duh și se distrează imitând, cu multă iscusință, felul de a se exprima al unora și altora sau moldovenizând cu mici răsfățuri. Portretistul, care poate fi și autoironic, e incisiv, fără menajamente (Delavrancea fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului plecat la vânătoare în căutarea hranei sau care prezintă evenimente din viața oamenilor în toate timpurile. În Victorian Narrative Paintings , Lister abordează vizualitatea victoriană cu poveștile, ideile și anecdotele ei, reprezentate de oamenii, vestimentația, decorurile, morala, comedia sau patetismul unui timp care exprimă o vârstă istorică și comunică, în mod particular, condiția acestei vârste. Lister observă că pictura victoriană selectează, printre altele, figura burghezului care privește confortabil morala tristă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
București, săptămânal (de la numărul 2), între 18 septembrie 1892 și 19 septembrie 1897. În acest jurnal, care cuprinde descrieri de călătorii, cronici politice și mondene, știri din Paris și din alte mari orașe europene privitoare la viața culturală, sfaturi practice, anecdote, curiozități, umor și jocuri distractive, s-a publicat și beletristică. Spre deosebire de „Universul literar”, care făcea loc în paginile sale mai ales unor scrieri ce ilustrau actualitatea literară, în U.i. s-a reprodus și literatura unor scriitori din epocile anterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290363_a_291692]
-
mărturii și comentarii despre oameni și întâmplări din timpul revoluției ruse. Modalitatea de relatare reportericească este preponderentă. Faptele sunt folosite ca argumente în demonstrația clar antisovietică a autorului, oamenii sunt definiți prin caracterizări oscilând între fișă de stare civilă și anecdotă, prin aprecieri incisive, prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă forță de evocare imaginea coșmaresc-apocaliptică a dezagregării unei societăți, procesul de compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului și imposturii, instaurarea unei pseudoordini întemeiate pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
intensă. Nici savanții, nici politicienii nu-și puteau permite să aibă o astfel de libertate de apreciere și de critică în altă parte. Profesorii universitari prezenți își permiteau să critice, să fie nonconformiști etc., iar politicienii își per-miteau să povestească anecdote pe care nu le-ar fi putut spune altcîndva, din evidente motive de oportunitate politică. Era pasionant. B.C. Politicienii nu foloseau, asumîndu-și meritul, ce se spunea în cursul acestor întîlniri? H.A. Nu doar politicienii. Existau inevitabil schimburi analogice, metaforice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de cuviință să își extindă preocupările și asupra vieții politice a românilor regățeni, pe care o satirizează adesea (Alarmă ș.a.). De altfel, se tipăresc și texte ale unor scriitori de dincolo de Carpați (N. N. Șoimescu, C. Munteanu-Râmnic ș.a.). Pe lângă foarte numeroase anecdote versificate compuse în genul lui Th. D. Speranția, mai ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan și Petre Dulfu, apar și schițe cu un umor de calitate (Civilizație la sate), unele iscălite de I. I. Schiopul. Ce și cum trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
și-i mai pot permite, reprezențanții editorilor care, înarmați cu răbdare și persuasiune, fac lobby pe lîngă librari pentru a-și promova interesele de moment. În demersul lor intră, în proporții variabile, elemente de strategie editorială, opinii personale, impresii subiective, anecdote cu posibilă priză la public. În fine, în destinul unei cărți intervin, totuși, și criticii de profesie. Unii consideră că această activitate nu prea mai există, ceea ce nu e adevărat în spațiul anglo-saxon, unde autoritatea specialistului e încă respectată, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine digerată, sterilizează și mumifică în mare măsură "viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită de anecdotă, de fantezie, de o mai mare empatie cu lumea pe care o disecă. Pe ansamblu, totuși, o "artă franceză" a romanului, mai degrabă decît a războiului. Din fericire. Eșecul romanesc al multiculturalismului? Marile instituții și organizații mondiale continuă, la foc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la modul în care privește lumea fiecare din ei tatăl, cu un zîmbet timid, rezervat, Michel, cu un rîs sonor și molipsitor. Fraternitatea foucaldiană dezvăluită de Lindon va fi cu siguranță atent decorticată de biografi, epigoni, dușmani, curioși, în căutarea anecdotelor picante și a confidențelor veninoase. Dar miezul cărții nu rezidă în futilitatea sclipitoare și egocentrică a unei elite, totul se structurează, în fond, pentru a lăsa să urce din rărunchii autorului miile de nuanțe are raportului cu un părinte dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-se Cum să faci pămîntul să dispară? (Seuil, 2006), dar ea e în primul rînd o poetă, care s-a mai jucat puțin și prin teatru. Apoi, după cum singură povestește, într-o bună zi, a început să noteze mici momente, anecdote, întîmplări observate pe stradă, auzite, citite, văzute la televizor ; intenția inițială era să le lase așa, independente, să trăiască fără legătură între ele, dar treptat, și-a dat seama că, aproape fără voia ei, ele își întind antenele una către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Lebeuf și Mimerel. În primele zile ale revoluției, și-a dat concursul unei foi pe care distrugerea, vai!, provizorie, a vechilor piedici aduse libertății presei, a făcut-o să apară la o zi după luptă. Cităm în această privință o anecdotă caracteristică. Era 25 februarie. Doi dintre amicii săi veneau să îi ceară colaborarea pentru această foaie, care trebuia să se intituleze Republica franceză. Bastiat le oferă grăbit colaborarea, căci toate tribunele îi păreau bune pentru a face să ajungă adevărul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
republicat unele dintre versurile apărute mai întâi în „Moftul român” din 1893. Chiar în primul număr, la rubrica „Idile bucureștene”, apare Gazometru (reprodusă apoi în „Moftul român” din aprilie 1901, cu semnătura Iodoform), iar în numărul următor, la aceeași rubrică, anecdota Planeta care, dezvoltată, a intrat, cu titlul La Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă cu snoava populară Fără noroc, cu Articol de reportaj, Amiază maură, Ion prostul, Eros, Bonbon. G. Coșbuc își începe colaborarea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
rezultă o înțelegere largă a menirii literaturii, colabora N. Iorga. Se publică și multe recenzii, scrise de H. Sanielevici, B. Brănișteanu ș.a., portrete succinte ale unor personalități politice și culturale, amintiri literare (despre I. Păun-Pincio, Tr. Demetrescu sau I. L. Caragiale), anecdote și ecouri din viața scriitorilor etc. Versuri dau D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti, I. Costin, Tr. Demetrescu (în 1895), Dem. Moldoveanu, Adrian Verea, A. Steuerman, Virgiliu N. Cișman, Gheorghe din Moldova, N. Burlănescu-Alin, N. Gr. Mihăescu-Nigrim, Alexandrina Mihăescu, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285186_a_286515]
-
Les femmes savantes de Molière, nu numai izbutită, dar sub raportul transpunerii spiritului intrinsec în alt limbaj, o operă originală, prezentând afectări și istericale la modul oriental. Dar întîi de toate Negruzzi e un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii. Cea dintâi nuvelă, Zoe, cu intrigă violent romantică, izbește plăcut ochiul prin arta de ilustrator, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele acestei răspântii între Occident și Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice comparație, trebuie să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mândrul lacheu care-i duce manteluța de cinci dramuri pe brațe." Ion Ghica are pe deasupra un dar de narator incomparabil, o imaginație arabă. Cu puncte de plecare documentare, amintiri, studii economice, sociale, prozatorul trece în mijlocul celui mai arid memoriu la anecdotă, câteodată dramatizând, jucând toate rolurile. Când inventează, Ghica pare sărac, dimpotrivă, evocarea dă impresia lucrului imaginat. De neuitat sunt boierul Furtună, prezident de Divan, care azvârle cu fesul după împricinați, dascălul Chiosea bătând pe copii cu imineul scos din picior
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]