2,199 matches
-
trei muze castiliane"”. În fine, ediția din secolul XX a lui José Manuel Blecua este în general apreciată. În 1663 s-a publicat prima biografie a lui Francisco de Quevedo, scrisă de Pablo Antonio de Tarsia și cu abundență de anecdote; mai târziu se pot menționa cele ale lui Aureliano Fernández Guerra, din secolul XIX, unde Quevedo este prezentat ca un om de stat, precum și cea a lui Pablo Jauralde Pou din secolul XX, pe un ton sec și încercând să
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
puținii animatori ai mișcării cultural-artistice din România secolului al XIX-lea. A alcătuit o primă ediție a scrierilor lui Mihai Eminescu, intitulată "Proză și versuri" (1890) și a pregătit întâia ediție a operei lui Ion Creangă ("Amintiri din copilărie și anecdote", în 1882). Ca scriitor, a publicat versuri, proză, piese de teatru și traduceri. Dintre lucrările dramatice scrise de Vasile Morțun, menționăm: "Zulnia Hâncu" (1891) și "Ștefan Hudici" (1891), ambele jucate pe scena Teatrului Național din Iași. De asemenea, a fost
Vasile G. Morțun () [Corola-website/Science/307444_a_308773]
-
a sa "Rettung der Göttlichen Offenbahrung Gegen die Einwürfe der Freygeister" („Despre apărarea revelației divine împotriva obiecțiunilor liber-cugetătorilor”). Aceste lucrări arată că Euler a fost un creștin devotat, care credea sincer că Biblia a fost inspirată de către Duhul Sfânt. O anecdotă celebră, inspirată de argumentele filosofice ale lui Euler referitoare la religie, este datată în timpul celei de-a doua perioade de activitate a sa la Academia din Sankt Petersburg. Filosoful francez Denis Diderot vizita Rusia, la invitația împărătesei Ecaterina cea Mare
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
pentru care (spune povestea) matematica era o mare necunoscută, a rămas uluit, în timp ce asistența a izbucnit în hohote de râs. Jenat, el a cerut să părăsească Rusia, o cerere care a fost acordată cu grație de către împărăteasă. Cu toate că este amuzantă, anecdota este totuși apocrifă, dat fiind faptul că Diderot era un savant multilateral, având un spirit enciclopedic și care a publicat chiar și tratate matematice.
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
zgomotului existent s-a mutat într-o suburbie. Viața muzicală din Londra era activă și variată, și îmbogățită de un flux constant de artiști din străinătate. Despre activitățile lui Haydn există scrisorile sale către Genzinger și Polzelli precum și observațiile și anecdotele notate în carnețelele sale proprii. La data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
a influențat foarte mult arta japoneză, atât cea laică cât și religioasă, a introdus ceremonia ceaiului și a sporit dezvoltarea artelor marțiale. Cu toate acestea Zen-ul nu avea un canon, și nici un alt fel de literatură decât acele culegeri de anecdote biografice ale maeștrilor zeniști, deci o literatură deloc canonică. Dar, cu timpul au apărut culegeri de texte ce creau o mitologie în jurul maeștrilor, istorisind faptele veridice sau închipuite ilustrând o sintagmă cu miez de înțelepciune ca învățătură. La sfârșitul perioadei
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
lui Arhimede și a folosit ca sursă pe Plutarh și Livy. Dar aduce prea puțină lumină asupra lui Arhimede ca persoană, ocupându-se mai mult de mașinile de război pe care le-a creat pentru apărarea orașului. Cea mai cunoscută anecdotă despre Arhimede ne spune cum a inventat metoda de a determina volumul unui obiect de formă neregulată. Conform cu cele spuse de Vitruvius, o coroană votivă din aur a fost executată pentru un templu al regelui Hiero II. Dar la urechile
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
ajutorul pe care putea conta. Mai întâi, ca și înaintașii săi, s-a îndreptat spre Sparta, unde nu a fost bine primit. Vizita lui Aristagoras la Sparta așa cum este povestită de Herodot, a fost ulterior deformată de tradiție prin felurite anecdote. Cert însă este că Aristagoras s-a înfățișat regelui Cleomenes al Spartei însoțit de o hartă a lumii antice, gravată pe bronz, și că i-a explicat configurația continentelor, a mărilor și a fluviilor, precum și planurile de cucerire ale lui
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
frustrat, a refuzat să colaboreze cu Ghiberti și și-a încetat activitatea să că sculptor, care mai cuprindea și capodopere, ca „Profeții” și „Părinții Bisericii”. A revenit la sculptură în 1420 cu „Crucifixul Capelei Santa Maria Novella” (sculptat, conform unei anecdote a vremii răspândită de Văsari, la întrecere cu Donatello care lucra în acea vreme la crucifixul bisericii florentine „Santa Croce”) și continuând cu „Evangheliștii” din Capella dei Pazzi. Crucifixul lui Brunelleschi, cu proporțiile perfect armonizate, a fost mult mai reușit
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
că istoria funcționează eficient doar la nivelul înregistrării șirului nesfîrșit de ingratitudini. Ideea Ușilor celebre, ușilor umile a declanșat reverii retrospective și a irigat capilarele indiferenței pentru ceea ce a fost cînd- va personalitatea unui oraș. Spiritul critic la Junimii, duhul anecdotelor de la Casa Pogor, universul intim al unor notorii poeți sau înalți dregători uitați de timp, este identificat de pictor în elementul de accent al ușii. Ea poate fi asociată cu o poartă sau o vamă de trecere dintr-un teritoriu
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
din București, pe unde treceau și niște șine de tramvai. Pentru a le camufla, strada a fost acoperită cu paie. Tudor Caranfil își pune întrebarea dacă acestea nu vor fi rămas vizibile totuși, necesitând eliminarea scenei la montaj. Una dintre anecdotele filmului îl vizează tot pe Osman-Nottara. Se spune că în momentul predării, Osman trebuia să rostească niște cuvinte pline de amărăciune. Nottara a improvizat o turcă atât de expresivă, încât toți actorii și figuranții au izbucnit în râs. Scena a
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
inspector general al muzicilor militare”, funcție în care este numit șeful de muzică clasa I, căpitan . În perioada cât a fost inspector al muzicilor militare - între anii 1867-1894 - aceste formații beneficiază de multiple perfecționări în planul organizării și funcționării: O anecdotă care-l are ca personaj principal pe căpitanul , părintele muzicii militare românești, compozitorul primului imn național, cântat vreme de 85 de ani, vorbește despre eleganța în conversație, suplețea spirituală și umorul ofițerului muzician. Un comandant de corp de armată îl
Eduard Hübsch () [Corola-website/Science/302923_a_304252]
-
ani. Este evident că personalitatea lui Ekkehard, cursul cu totul neobișnuit al vieții lui și, fără îndoială, relațiile sale privilegiate cu o femeie din înalta nobilime trebuiau să stârnească viul interes al confraților săi din mânăstirea St. Gallen. Poveștile și anecdotele despre el erau repetate din generație în generație, și pe măsură ce erau repovestite de călugării mai tineri, deveneau din ce în ce mai pitorești. Reluând aceste povestiri, cronica prezintă numeroase detalii ale vizitelor ducesei Hadwiga la mânăstire, precum și cele ale timpului petrecut de Ekkehard la
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
1869, destinat să se opună convocat de Pius al IX-lea care proclama infailibitatea pontificală. Această mișcare a primit susținerea lui Edgar Quinet, a lui Victor Hugo și a lui Claude Louis Michelet, secretarul Societății filosofice din Berlin. Ca o anecdotă, ura sa față de papă și față de cler era ilustrată de numele pe care Garibaldi l-a dat măgarului său, "Pionono", și de faptul că vorbea despre papă folosind expresia „un metru cub de bălegar”. Puterea fascistă a încercat încă de la
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
lui Păcală au fost reunite într-un ciclu de snoave, care au fost preluate și prelucrate ulterior de Petre Dulfu ("Isprăvile lui Păcală"), dar și de alți scriitori români ca Ion Creangă ("Păcală") sau Ioan Slavici ("Păcală în satul lui"). Anecdota "Păcală" a lui Ion Creangă a fost tipărită prima oară în "Albumul macedo-român" (București, 1880), fiind retipărită în revista "Convorbiri literare", nr. 11, 1 februarie 1885. Volumul "Isprăvile lui Păcală" a fost publicat în 1894 de profesorul Petre Dulfu, lucrarea
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
cetățeanul de rând este cea a exemplarelor „pirat” realizate de studenții bucureșteni din Regie. Aceștia făceau rost de plăci de bază și componente din fabrica I.C.E. Felix și le asamblau în carcase de HC 85 sau în unele artizanale. O anecdotă povestește că aceste exemplare au depășit numărul celor „oficiale”. O sarcină grea a fost cea a instruirii directorilor de uzine sau a ospătarilor ONT Carpați pentru utilizarea calculatoarelor CoBra:
CoBra () [Corola-website/Science/304187_a_305516]
-
și a-l depăși pe Claude Lorrain. Lucrează febril "marine", castele, peisaje scoțiene sau din Țara Galilor cu o îndemânare care uimește și care nu vrea să dezamăgească un public avid de detaliul pitoresc, de atmosferă romantică și chiar de savoarea anecdotei. Succesul sporește considerabil. Pictează totodată "Enea și Sibila", unde asociază rigorii clasice a peisajului și personajelor - în nota lui Lorrain - prezența auriului solar, voluptos iradiant. Simțul valorilor arhitecturale se exprimă deopotrivă și în seria "biblică" cu "A cincea plagă a
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
eu trebuie să intervin să joc rolul de pacificator."” Față de mezina familiei, Ileana, răsfățata reginei, despre care se zvonea că ar fi fost fiica lui Barbu Știrbey, Elisabeta nu avea nici o urmă de simpatie. Constantin Argetoianu relatează în memoriile sale anecdota cu tânăra principesă chemând-o „"pe mica Ileana la fereastră cu cuvintele": «"Vino iute să vezi pe tatăl tău"»”, adică pe Barbu Știrbey coborând din automobil. Aceste cuvinte au făcut pe vremuri înconjurul Bucureștilor. În 1911, chiar de ziua sa
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
din mai multe limbi, precum și câteva romane: Torentul negru de L. Buczkowski (1986, din polonă), Domnul Tine-mi Umbrela de I. Milev (1987, din bulgară), Viața lui Omar Khayyam de frații K. și Ș. Sultanov (1989, din rusă), Cine răspândește anecdote de scriitoarea estonă Lilli Promet (în curs de apariție, 2008). Redactor și / sau autor, uneori și traducător la importante surse de referință, precum: Dicționar enciclopedic moldovenesc (DEM, 1989); enciclopediile Chișinău (1996), Femei din Moldova (2000), Dicționarul universal al limbii române
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
ISBN 973-569-455-7. 10. Jacob Grimm/ Ernest Renan, Două tratate despre originea limbajului. Versiuni în limba română, cuvânt înainte, introduceri și bibliografie, Editura Universității, Iași, 2001, 224 p. ISBN 973-8243-05-X. 11. Rivarol, Discurs despre universalitatea limbii franceze, urmat de Maxime, reflecții, anecdote, cuvinte de duh. Antologie, traducere, introducere și bibliografie, Institutul European, Iași, 2003, 280 p. ISBN 973-611-136-9. 12. Leviticul. Traducere din limba greacă, introducere, note și comentarii de Eugen Munteanu, în vol. Cristian Bădiliță et alii (coord.), Septuaginta I, (Geneză, Exodul
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
de A. Ph. Segonds et de C. Luna, (CUF), Paris, Leș Belles Lettres, 4 vol., 1997-2003] "Viața lui Isidor" [= "Damascii vitae Isidori reliquiae", ed. C. Zintzen, Hildesheim: Olms, 1976] Wolf, J. Chr., „Excerpta ex Damascii libro MS. peri archon”, în "Anecdota Graeca, sacra et profana", Hamburg, 1722-1724, vol. IV, pp. 195-262 Kopp, J., "Damascii philosophi platonici quaestiones de primis principiis", Frankfurt am Main, 1826 Ruelle, Ch.-E., "Damascii successoris Dubitationes et solutiones de primis principiis", "În Platonis Parmenidem", vol. I și
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
fiecare seară. Afidele, dacă sunt amenințate de o buburuză, își pot provoca explozia propriului corp, protejându-și semenii și uneori chiar omorând buburuza. Unele specii de termite sunt protejate de „soldați” care explodează, împrăștiind asupra inamicilor o substanță lipicioasă. Unele anecdote menționează acte de suicid comise de câini, cai și delfini, însă nu există dovezi concludente în acest sens. Studiile științifice asupra comportamentului sinucigaș al animalelor sunt limitate. Un exemplu notoriu este sinuciderea în masă din Jonestown din anul 1978, în
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
acestui teatru, pot fi numite: Moș Bodrângă din "Amintiri" de Valeriu Cupcea, după Ion Creangă, Toader din "Președintele" de Dumitru Matcovschi, Verde-împărat din "Buzduganul fermecat" de L. Deleanu, Balzaminov din "Cine caută găsește" de A. Ostrovski, Kalosin și Homutov din "Anecdote provinciale" de A.Vampilov, Bobcinski din "Revizorul" de Nikolai Gogol, Conu din "Fumuarul" de Nicolae Esinencu, Coarnă din "Mult zgomot pentru nimic" de William Shakespeare, Jupân Dumitrache din "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale ș.a. În anul 1993 se transferă
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
Acest articol tratează dezvoltarea Ordinului modern al Cavalerilor Templieri scoțieni; perioada anterioară este prezentată în articolul Ordinul Templierilor în Scoția. <nowiki>*</nowiki>După perioada medievală, care este tratată în articolul Ordinul Templierilor în Scoția, apar mituri, legende și anecdote care leagă Ordinul de bătălia de la Bannockburn. Filiale ale francmasonilor, precum Ordinul Regal al Scoției, fac aluzii la povestea Rosslyn și la . Conexiunile, frecvent considerate suspicioase, au fost realizate de către cavalerul Andrew Michael Ramsay sau Fr. Hay în secolul 18
Cavalerii Templieri scoțieni () [Corola-website/Science/310887_a_312216]
-
la emisiunea în limba germană din București, realizată în cadrul Redacției Minorități a Societății Române de Radiodifuziune, având două emisiuni săptămânal: "Wer wir sind und was wir wollen" („Cine suntem și ce vrem”), miercurea, și "Zeitgeschichte in Anekdoten" („Istoria contemporană în anecdote”), vinerea. Aria de difuzare a emisiunili acoperă Transilvania, Banatul și zona București. Prin Decretul nr. 439 din 6 noiembrie 2000 s-a conferit medalia comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" ... mai multor critici, istorici literari, poeți, editori
Hans Liebhardt () [Corola-website/Science/309574_a_310903]