2,924 matches
-
este vanitos orbită. Ar fi cu siguranță mai bine să nu ne facem nici o imagine asupra vieții de după moarte mister de nepătruns și să studiem mai curînd faptul real: injustiția egocentrismului vanitos, care poartă în el însuși propria sa sancțiune, angoasa culpabilă, care, nefondat justificată, proiectată în lumea altora și reproiectată de fiecare asupra tuturor celorlalți duce la crearea cercului vicios al plîngerilor generalizate față de lume și de viață. Greșeală comună pe care fiecare ar trebui să o combată în el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
voi"). Sanctificarea este ilustrarea cea mai decisivă a justiției imanente, deoarece ea este o dovadă a faptului că prin forța sufletului excepțional și, totuși, la grade diferite de intensitate, comună tuturor omul poate invinge suferințele întîmplătoare și chiar suferința esențială,angoasa culpabilă, pe care o poate transforma în bucurie, însăși suferința este justificată: ea apare ca fiind condiția indispensabilă a bucuriei, obstacolul care trebuie depășit. Pentru a demonstra pe deplin existența justiției temporale este deci necesar să analizăm acest fenomen fizic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
domnește în forul interior al fiecăruia într-un mod misterios, imperceptibilă pentru om atît timp cît acesta este orbit afectiv, atît timp cît se află în stare de absență de spirit, de dispersie imaginativă, de chin, toate acestea cauzate de angoasele și de dorințele exaltate. Necesitățile istorice provocate de exaltarea angoaselor, a dorințelor și a obsesiilor privind restabilirea justiției prin agresiune nu constituie idealul pe care pretind ele că îl reprezintă. Idealul este depășirea necesităților istorice atunci cînd acestea sînt fals
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imperceptibilă pentru om atît timp cît acesta este orbit afectiv, atît timp cît se află în stare de absență de spirit, de dispersie imaginativă, de chin, toate acestea cauzate de angoasele și de dorințele exaltate. Necesitățile istorice provocate de exaltarea angoaselor, a dorințelor și a obsesiilor privind restabilirea justiției prin agresiune nu constituie idealul pe care pretind ele că îl reprezintă. Idealul este depășirea necesităților istorice atunci cînd acestea sînt fals motivate. Idealul acesta istoric este adevărul etern, tema tuturor mitologiilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eroul mitului creștin este victimă a intrigii lumii, a "păcatului" lumii, fără ca dragostea lui pentru aceasta, față de apariția misterului, să fie cît de cît afectată. El rezistă în mod sublim lumii și păcatului originar al acesteia: exaltarea dorințelor și deci angoasele, falsa motivație a unora și a altora și falsele reacții care rezultă de aici. Răul acesta, vina lumii (nedreptatea lumii), și consecința sa, suferința, nu îl pot atinge decît la suprafață, în organizarea lui trupească, și îl pot chiar distruge
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
agresivitate, considerată fals drept idealul virilității. Străvechiul simbol al "mielului-sublimare" semnifică faptul că, prin lupta sa spirituală, prin virilitatea autentică a spiritului său, omul poate să se purifice, poate învinge agresivitatea dușmănoasă din el însuși, unicul mijloc de a învinge angoasa față de agresivitatea lumii, cauza plîngerii și a nevoii de revanșă. Pentru mit contează numai semnificația simbolului "mieluli" referitoare la motivele sublime și la curajul etic. Simbolul nu este deloc bazat așa cum înțelege dogmatica pe comparația reală și sentimentală a "dulcelui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei vitale, ale lașității. Salvarea constă în curajul de a aborda și a revalorifica tendința spre pervertire, motivația subconștientă, în combativitatea spirituală și sublimă. Datorită acestui fapt, spiritul uman ar trebui să ajungă la o înțelegere psihologică din ce în ce mai limpede a țelului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămînă în voi, și bucuria voastră să fie deplină" (Evanghelia după Ioan, 15:11). Bucuria aceasta esențială și esențial importantă, exprimată în fața amenințării morții sigure, va învinge în el ultimele tresăriri de angoasei care îl copleșește pe muntele Măslinilor și pe cruce: "De ce m-ai părăsit?" Ulterior, în ciuda tristeții care l-a cuprins, izvorîtă într-o măsură mult mai mică din propriu său destin cît din sentimentul nutrit din cauza actelor criminale ale celorlalți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
compara cu curajul, acesta din urmă imitînd doar semnele exterioare ale calmului: ea este calmul interior pe care, datorită tulburării, nu-l poate atinge, nu poate fi decît bucuria imperturbabilă susținută de intensitatea elanului în plină manifestare activă. Perturbarea datorată angoasei resimțite în fața suferinței și a morții este o formă de milă față de tine însuți, foarte firească în sine. O perturbare internă și mai mare decît angoasa naturală în însăși măsura în care curajul agresiv este destul de puternic ca să învingă mila
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi decît bucuria imperturbabilă susținută de intensitatea elanului în plină manifestare activă. Perturbarea datorată angoasei resimțite în fața suferinței și a morții este o formă de milă față de tine însuți, foarte firească în sine. O perturbare internă și mai mare decît angoasa naturală în însăși măsura în care curajul agresiv este destul de puternic ca să învingă mila de sine însuși este furia neputincioasă față de nedreptatea îndurată. Or, nici un om nu a avut de îndurat o moarte mai nemeritată. Contrastul dintre merit și soartă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fără pedepsirea dizarmoniei. Pedeapsa nu se supra-adugă în acest context. Dizarmonia portă în ea însăși pdeapsa care i se cuvine. Ea este forțată să trăiască în forul interior al fiecărui om, în contextul consecințelor situațiilor inter-reactive. Odată proiectată asupra lumii, angoasa culpabilă subconștient legată de vanități devine cupiditate colectivă. În măsura în care poartă în el vanitatea culpabilă, proiectînd-o în acuzații și plîngeri revendicative, fiecare om devine vinovat de starea actuală a lumii, deoarece el poartă în el principiul vanității ("Prințul lumii"), greșeală esențială
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței etice și a elanului ei animant, la "moartea sufletului": dezlănțuirea sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și fără rușine. Legea dizarmoniei subconștiente reprezantată de Satan domnește în locul legii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de veselie. În timp ce bucuria este cauza-efect a armoniei interioare a individului, bunătatea este singura cauză-efect a relațiilor armonioase dintre oameni. Așa cum bucuria indică gradul de eliberare față de propria noastră motivație falsă, bunătatea rezultă și ea din gradul de eliberare în raport cu angoasa resimțită în fața falselor reacții ale celor din jur. Eliberarea aceasta are două semnificații: pe de o parte, individul eliberat nu mai suferă în mod exaltat de pe urma reacțiilor false ale celor din jur, iar pe de altă parte el nu se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești cu adevărat, trebuie să ai curajul etic de a te vedea așa cum ești, de a a te cunoaște treptat tot mai bine nu prin reflecții teoretice, ci prin experiență
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
călăuzit metodic riscă să devină, așa cum știm cu toții, o povară zdrobitoare pentru însăși existența vieții, datorită faptului că științele despre viață par incapabile să creeze contrapolul echilibrant, acesta neputînd fi decît orientarea spre sensul vieții. Asumîndu-și sarcina în loc să persiste în angoasa plină de reticență în fața introspecției, științele vieții vor descoperi că sursa motivantă a tuturor angoaselor pline de reticență este vanitatea, lucru pe care supraconștiința l-a știut preștiințific dintotdeauna, dar nu-l putea exprima decît sub o mască simbolică. Admițînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
datorită faptului că științele despre viață par incapabile să creeze contrapolul echilibrant, acesta neputînd fi decît orientarea spre sensul vieții. Asumîndu-și sarcina în loc să persiste în angoasa plină de reticență în fața introspecției, științele vieții vor descoperi că sursa motivantă a tuturor angoaselor pline de reticență este vanitatea, lucru pe care supraconștiința l-a știut preștiințific dintotdeauna, dar nu-l putea exprima decît sub o mască simbolică. Admițînd că științele vieții vor reuși să se elibereze de angoasa în fața adevărului, care le blochează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că sursa motivantă a tuturor angoaselor pline de reticență este vanitatea, lucru pe care supraconștiința l-a știut preștiințific dintotdeauna, dar nu-l putea exprima decît sub o mască simbolică. Admițînd că științele vieții vor reuși să se elibereze de angoasa în fața adevărului, care le blochează, ele se vor vedea fără îndoială obligate să studieze nu numai evoluția somatică, ci mai ales biogeneza vieții psihice. Și avansînd, din descoperire în descoperire, vor face descoperirea cea mai surprinzătoare: faptul că la nivelul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
curba lui Lorenz, dovedește că s-ar putea regăsi viitorul în trecut, că timpul ar face cale întoarsă, istoria putînd deveni astfel un bun învățător. Pe de altă parte, cu această credință se poate construi mult mai durabil, eliberați de angoasele efemerului, nemaitrăind în exteriorul nostru, cum spunea Bergson, ci regăsindu-ne arhetipul. Prezentul durabil al stoicilor se dovedește stimulativ și profund, inclusiv în plan economic. Așadar, spiritul timpului, acel Zeitgeist despre care vorbea Herder, poate hrăni inclusiv dezvoltarea economică, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
iubire și sacrificiu. "Homo homini deus", cum spunea Feuerbach. Stăpînit de o morală, de o etică orizontală, omul a pierdut verticalitatea divină, ajun-gînd să-și sacralizeze corpul, drepturile individului și alte figuri ale unui sacru cu față umană. Descoperind prin angoasă neantul lumii, riscăm să murim în el. Am pierdut darul divin al iubirii, care ardea în noi și ne înălța prin forța afecțiunii sale, suntem neputincioși în fața pro-priilor sentimente și sensibilități. Astfel, omul e legat în lume, pînă-și va descoperi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Petrescu se reflectă în sensibilitatea aparte și năzuința perceptivă a eroilor săi. Atmosfera apăsătoare, de plumb, menționată în descrierea onirică se cuvine coroborată cu celălalt aspect tragic al existenței copilul orfan, abandonat, lipsit de orice perspectivă. Plumbul din vis traduce angoasa tânărului de a-și vedea propriul destin încremenit, situat sub zodia fatalității, nereușind să-și depășească această condiție umilitoare. Întreg eșafodajul de argumente, care converg spre transfigurarea viselor în proză și poezie, se confirmă într-o notă de subsol, de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un contemporan al lui Cervantes, filosoful spaniol Francisco Sánchez, spunea: "Știința nu stă în cărți, ci în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
momente în viața fiecăruia când, copleșit de griji sau gânduri obscure, trăiești sentimentul bizar al morții care te învăluie. Indiferent de statutul social la care ai ajuns sau de starea psihică în care te afli, neantul îți dă târcoale. Spaima, angoasa heideggeriană, te face mai înțelept și mai lucid, călăuzindu-te spre cunoașterea intimă a unor adevăruri. La acest tip de gnoză, situat în vecinătatea tanatosului, ajunge și Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se cunoaște mai bine pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
genul literar în care ne situăm, susține creatorul Spiritului critic...,psihologismul exclude natura.294 În ultima sa parte, afirmația pare discutabilă, dacă invocăm un sonet ca Afară-i toamnă... sau întreaga lirică bacoviană, în care natura devine factor consubstanțial al angoaselor poetului. Judicioasă rămâne observația dispariției treptate a erosului de tip idilic, în consonanță cu natura, explicația constând, credem noi, nu doar în deplina maturizare artistică a lui Eminescu, ci și despărțirii ireversibile de Mamă. Măcar descrierile de natură devin din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect sau altul; angoase provocate de o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și catatonice; printre nevroze, psihastenia, isteria, obsesia, nevroza de angoasă și nevroza fobică. Personalitatea devine astfel mediul în care se dezvoltă boala și criteriul ce permite judecarea ei; ea este, în același timp, realitatea și măsura bolii 171". Pentru o mai bună înțelegere a problemei, vom prezenta câteva repere ale
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]