5,110 matches
-
asta. Trebuie să scap de Luke, de imaginea mea din oglindă, de ziua asta cumplită. — Ne... ne vedem mai târziu, murmur și, fără să mă uit în urma mea, mă îndrept spre ușă. Barul de la parter e luminat discret, liniștitor și anonim. Mă scufund într‑un scaun de piele somptuos, slăbită și tremurând, de parcă aș avea gripă. Când vine chelnerul, îi comand suc de portocale apoi, în timp ce el se îndepărtează, îmi schimb comanda, cerând coniac. Îmi este adus într‑un pahar uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de fapt ce citesc, apoi ridic iar privirea și îl văd uitându‑se la mine serios. — Becky, nu i‑am spus lui Luke că tu ești cea care mi‑a vândut pontul. I‑am zis că am primit un mesaj anonim și m‑am hotărât să văd dacă are vreo bază. — E foarte bine, zic, uitându‑mă la fața de masă. — Adevărul e că tu ești cea care i‑ai salvat compania, zice Michael cu blândețe. Ar trebui să‑ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
negru ridicând mâna. Cineva de la telefon oferă 35 de lire. — Patruzeci de lire, zice fata în roz prompt. — Cincizeci, face fata în negru. — Cincizeci? zice fata în roz, răsucindu‑se pe scaun. Cine licitează? Miggy Sloane? — Persoana dorește să rămână anonimă, spune fata în negru după o pauză. Îmi surprinde privirea și, preț de o clipă, îmi stă inima. — Pariu că‑i Miggy, zice fata, întorcându‑se. Ei bine, n‑o s‑o aibă. Șaizeci de lire. — Șaizeci de lire? face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sută și cincizeci de lire, doamnelor și domnilor. Urmează o tăcere încordată și, brusc, îmi dau seama că îmi bag unghiile în carnea palmelor. Două sute, zice fata în roz sfidătoare și cei prezenți își țin respirația. Și spuneți‑i licitatorului anonim, domnișoara Miggy Sloane, că oricât oferă ea, pot să ofer și eu. Toată lumea se întoarce să o privească pe fata în negru, care murmură ceva în telefon, apoi încuviințează din cap. — Persoana care a licitat se retrage, spune, ridicând privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca să repoziționeze mașina. Sperase că înjurătura a fost suficient de sonoră ca să-l trezească pe David, care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt anonimi, a remarcat Fiona cu voce tare. David însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de mână, femeia a deschis portiera și s-a decis să-și lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar fi trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deșert, încât, potrivit tradiției, niciodată, nici un călător nu s-a apropiat de Gerifíes. Și mai spunea tradiția că cei din garnizoana Legiunii franceze aflaseră abia după trei luni că nu mai erau forțe coloniale, ci niște străini învinși. Șase morminte anonime se înălțau în afara zidului din spate. într-o vreme avuseseră chiar și cruci și un nume fiecare, dar cu ani în urmă bucătarul trebuise să pună crucile pe foc când i se terminaseră lemnele, și de multe ori Abdul-el-Kebir se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
i-o fi obligat să se înroleze în Legiune și să-și sfârșească zilele în singurătatea fără orizonturi a Saharei. „într-o zi o să mi se sape și mie groapa lângă ei, își spunea mereu. Atunci o să fie șapte morminte anonime, și din clipa aceea paznicii mei vor putea să plece din Gerifíes... Eroul independenței se va odihni pentru veșnicie alături de șase mercenari necunoscuți...“ Dar n-a fost așa, și acum va fi nevoie de paisprezece morminte; morminte pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umbră, albeața unui zid de foișor. Și, pe malul unei bălți dezmierdate de sălcii plângătoare, o femeie goală care se scălda, cu părul În bătaia părul vântului arzător. Oare nu această viziune de paradis a vrut s-o evoce pictorul anonim care, cu mult mai târziu, s-a apucat să ilustreze manuscrisul Rubaiatelor? Oare nu tot pe ea o păstrează În gând Omar, În vreme ce e condus către cartierul Asfizar, unde Își are reședința Abu Taher, cadiul cadiilor din Samarkand? Și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mătase, un parfum. Omar Își ține răsuflarea, pielea i se Înfioară; nu se poate Împiedica să nu Întrebe, cu naivitatea unui școlar: — Mai ai vălul pe tine? — Nu mai am alt văl decât noaptea. VI O femeie, un bărbat; pictorul anonim i-a zugrăvit din profil, stând Întinși, Îmbrățișați; a șters pereții pavilionului ca să le așteaptă un pat de ierburi presărat cu trandafiri și să facă să le curgă la picioare un pârâu argintiu. Lui Djahane i-a dăruit sânii avântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răsăritul Mării Negre, de unde am luat trenul transcaucazian spre Baku, la Marea Caspică. Primirea făcută acolo de consulul Persiei a fost atât de amabilă, Încât am șovăit să-i arăt scrisoarea lui Djamaledin. Nu era mai bine să rămân un călător anonim, ca să nu-i trezesc bănuielile? Dar am fost cuprins de unele scrupule. Poate că În scrisoare exista și un alt mesaj decât acela care mă privea, n-aveam dreptul să-l păstrez pentru mine. Dintr-odată, m-am hotărât, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Trebuie spus că Tabrizul fusese, până la construirea căii ferate transcaucaziene, cu douăzeci de ani mai Înainte, poarta Persiei, coridorul obligatoriu al călătorilor, mărfurilor și ideilor. Câteva antreprize europene, cum ar fi Compania Germană a dlor Mossig și Schünemann sau Societatea Anonimă de Comerț, o importantă firmă austriacă, aveau sucursale acolo. Aici se găseau și consulate, Misiunea Presbiteriană americană și diverse alte instituții, și sunt fericit să spun că, În nici un moment, pe parcursul dificilelor luni de asediu, cetățenii străini n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
compartimentul. Îl ascultam cum își înjura nevasta și, crede-mă, deși știusem dintotdeauna că limba noastră e destul de bogată în înjurături, ce auzeam acum întrecea orice închipuire. Striga în gura mare că soția lui îl înșeală, primise el un telefon anonim. Și în noaptea dinainte nici nu fusese acasă, el lăsase telefonul să sune mult timp, ca să nu poată spune ea că dormise adânc. Eu am înghițit în sec de câteva ori și nu știam de unde aș putea să încep, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a spus: „Prin urmare, ne vedem într-o lună”. „Clar. Într-o lună. Cu bine.” În mașină, vocea mamei a tremurat: „E groaznic să-ți iei rămas-bun în felul ăsta”. „Ce altceva putem face? Sau preferi să primească un telefon anonim cei din vamă, cum că vrem să fugim din țară?”, i-a răspuns tata. Apoi a pornit motorul. Se face tot mai cald în mașină și mama deschide geamurile. Șoseaua spre punctul de frontieră arată ca un loc părăsit, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-i Închidă de tot dacă nu voiau să mărească cu propriul lor corp cantitatea de persoane cu observarea cărora fuseseră Însărcinați. Nu erau cuvinte deșarte, după cum se văzu când familiile a patru supraveghetori se treziră anunțate prin apeluri telefonice anonime că trebuiau să se ducă să-i ia din anumite locuri. Așa cum erau, adică, nu morți, dar nici vii. În fața gravității situației, ministrul de interne hotărî să-și arate puterea dușmanului necunoscut, dând ordin, pe de o parte, ca spionii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
exacte, domnule prim-ministru. Scoase scrisoarea din buzunar și i-o Întinse pe deasupra mesei. Celuilalt i se păru ciudat, Nu are numele destinatarului, Nici al celui care a trimis-o, spuse directorul, e ca și cum ar fi o scrisoare adresată tuturor, Anonimă, Nu, domnule prim-ministru, așa cum veți vedea e semnată, dar citiți, citiți, vă rog. Plicul a fost deschis Încet, foaia de hârtie desfăcută, dar imediat la primele rânduri prim-ministrul ridică privirea și spuse, Pare o glumă, Ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Exii anonimi Prolog Fantoma lui Patrick mi s-a arătat pentru prima oară acum câteva săptămâni. Sau, mai exact, sosia lui, deoarece Patrick este viu și nevătămat. Oricum, acesta e aspectul cel mai puțin important al problemei. Pentru mine el nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că, de fiecare dată când mă trezesc, îmi amintesc că Patrick nu mai este cu mine. E primul lucru la care mă gândesc. Fotografia n-are importanță. —Aș vrea să mă însoțești la una dintre întâlnirile celor din Asociația Alcoolicilor Anonimi. Crezi că sunt alcoolică? l-am întrebat cuprinsă de panică. Îmi dau seama că paharul e gol și îl las jos pe tăcute, încercând să-l ascund sub cearșafuri. Pentru mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îi răspund cu răutate, dar să nu te aștepți să mă răzgândesc în vreo privință. O fac pentru tine, nu pentru mine. Fie cum vrei tu, mă aprobă el, zâmbind foarte încântat. Dacă își închipuie că participarea la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi mă va face să vin acasă, să dau jos fotografiile cu Patrick, ca apoi să-mi sun prietenii rugându-i să-mi caute vreun burlac cât de cât pe gustul meu, înseamnă că își pune speranțe deșarte în cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la unison. Nu-l visăm niciodată pe cel alături de care dormim. Cel puțin mie nu mi s-a întâmplat. L-am visat când lipsea, ca și când, inconștient, încercam să umplu spațiul dintre noi. La fel se întâmplă și acum. Întâlnirile Alcoolicilor Anonimi seamănă cu filmul lui Ingmar Bergman în care Liv Ullmann își mutilează părțile intime cu sticlă spartă: cu mișcări plictisite, sigure, înspăimântătoare. Un bărbat cu fața distrusă de alcool povestește că, în sfârșit, după patruzeci de ani de băutură (probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
imagina că dădeai gata o sticlă pe noapte, pentru că altfel ai fi fost distrus a doua zi, la serviciu. Noi, colegii lui, am vorbit despre asta de mai multe ori de când Davey m-a anunțat că participă la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi: nimeni nu credea că e chiar atât de grav. Nici unul nu-și putea imagina că e alcoolic. Nu, nu puteam face așa ceva. Dar sticla de whisky era un fel de salvare. Acum, că lucrurile s-au rezolvat, văd situația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se certe și să se comporte pentru a nu știu câta oară ca doi frați gemeni. Mă uit la Davey și mă așez la biroul meu. Îmi întoarce privirea. Nu prea l-am văzut de când am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea noastră. Conflictele dintre Finn și Barney ne dau șansa întâlnirii pe teren neutru, ca unii părinți nevoiți să colaboreze, exasperați fiind de obrăzniciile progeniturilor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
murdar ca dracu’. Lui Davey i s-a părut amuzant! comentez. — Iar Rebecca nu ți-a spus deoarece urăște să facă pe mămica. Rânjim unul la altul. Se simte o oarecare tensiune între noi, de când cu nemaipomenita întâlnire a Alcoolicilor Anonimi. Știu că Davey are de gând să mă întrebe dacă am dat jos de pe pereți fotografiile lui Patrick, iar eu îl evit cu îndârjire, fiindcă n-am chef să-i răspund. E bine că există momente de felul acesta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acolo, dar îi aud pașii în urma mea. Trebuia să fi luat trei sticle, îmi zice. Câte una pentru fiecare. Se pare că vom avea nevoie... Capitolul VIII Aceasta s-a dovedit a fi, fără știrea mea, prima întâlnire a Ex-ilor Anonimi, din care am învățat repede două lucruri. Unu: trebuie să existe o anumită formă de organizare, altfel totul va degenera într-o lamentabilă autocompătimire, fără vreun efect pozitiv asupra cuiva. Doi: trebuie să nu se consume alcool peste o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
N-am vorbit cu el astăzi. A spus că vrea să-l vizităm, eu și Daisy, ca să discutăm despre fostele iubiri. Davey se entuziasmează în mod neașteptat. Asta e! Ex-ii Anonimi! Exact ce vă trebuie. —Ce? —Un grup... Ca Alcoolicii Anonimi, numai că ar fi pentru cei cărora li s-au dat papucii! V-ați putea întâlni și v-ați susține reciproc, așa încât să vă vedeți mai departe de viețile voastre. Să ne susținem? Este termenul pe care-l folosim atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dar tu? —Ce-i cu mine? Tu ce le-ai spus? Nimic, îi răspund dezamăgită. N-am susținut nimic, deoarece Daisy n-a tăcut o clipă. — Vezi! Am dreptate! Trebuie să vă creați o structură, așa cum avem noi la Alcoolicii Anonimi. Nu cred... Haide, Rebecca! Recunoaște că e o idee bună! Ați împușca mai mulți iepuri dintr-un foc. Finn ar trece peste despărțirea de Vanessa și n-ar mai părăsi compania, tu ai avea ocazia să vorbești despre Patrick - mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]