2,310 matches
-
o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la starea sa primară de anticipare afectivă, la cea de anticipare profesională (a unui nou gen de muncă). Dar ca anticipație finală, ea transcende ipostazierile eului și ale stadiilor de adaptare la mediul natural. Căci semnificația sa în această nouă postură este aceea de "creator" de energii. Eul este exersare de energii sufletești primite de la natură; vocația este creatoare de energii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea transcende ipostazierile eului și ale stadiilor de adaptare la mediul natural. Căci semnificația sa în această nouă postură este aceea de "creator" de energii. Eul este exersare de energii sufletești primite de la natură; vocația este creatoare de energii. Ca anticipație "finală", vocația depășește orice determinism cauzal, instituind ordinea de finalitate; și nu numai în istorie, ci în întreaga existență. De aceea destinul vocației se consumă istoric, dar lucrarea sa se înfăptuiește după "planuri" cosmice. Ordinea de finalitate pe care o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
numără printre membrii fondatori ai Cenaclului „Lucian Blaga” și al Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. Autor de romane și povestiri destinate lecturii ca divertisment, M. se străduiește să își câștige publicul hibridând intrigi polițiste cu elemente de literatură de anticipație. Efectul reușește să îl amuze, așa încât alege să își subintituleze câteva proze „romane satirice de aventuri” - Potirul Sfântului Pancrațiu (1971), Damen-vals (1975). În alte cazuri, ca în nuvela Dispariția profesorului din volumul omonim (1974), umorul nu mai trebuie căutat manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
folosite oferă caracterul științei și unitatea sa. În acest sens, știința este o activitate socială cu adevărate "efecte eliberatoare" atâta timp cât contribuie la rezolvarea problemelor oamenilor. 2.2. Procesualitatea cercetării sociologice Orice cercetarea socială are trei faze: planificarea (designul sau logica anticipației), execuția și raportul. În unele tipuri de cercetare, aceste faze sunt distincte și secvențiale. În alte tipuri, cele trei faze se pot amesteca. În cele ce urmează analizăm prima fază, designul cercetării, care anticipează modul în care investigația va fi
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ale cărei efecte s-au repercutat și asupra istoriografiei naționale. Ca paradigmă culturală instrumentalizată în program ideologic, protocronismul afirma întâietatea culturii române în fața celorlalte culturi mai vizibile ale Europei. În esență, protocronismul și-a propus în mod programatic să descopere anticipațiile și anterioritatea culturii românești, ceea ce a și reușit: Mihai Eminescu a așezat fundația sociologiei ca știință, contribuind decisiv și la dezvoltarea economiei politice; mai mult, Eminescu a intuit în opera sa literară teoria relativității a lui Einstein (Tomiță, 2007, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
imitației culturii occidentale, protocronismul inversa raportul de forță dintre cultura română și cea occidentală. Din receptacul al influențelor occidentale, cultura română devenea sursă de iradiere. Din cultură de imitație, cultura română devenea cultură referențială, statut conferit de precursoratul cultural și anticipațiile ideatice preluate apoi de culturile occidentale. Dezagregând analitic constelația de motive mitice configurată în paradigma protocronismului românesc, A. Tomiță (2007) degajă zece "mitologeme" fundamentale ale discursului autohtonist: a) geniul național; b) specificitatea și originalitatea; c) maturitatea culturală; d) continuitatea; e
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lucra cu metode cantitative și calitative, critica și istoria literară având alte metode (textualiste, structuraliste etc.); - eventualele dificultăți (de informare, documentare etc.). O cercetare se poate izbi de anumite dificultăți, care trebuie menționate În prefață - eventual, pentru a răspunde cu anticipație unor posibile critici. Dacă cineva ar dori să scrie un studiu despre revistele editate În timpul războiului pentru soldații de pe front, o primă dificultate ar fi lipsa acestor publicații din colecțiile bibliotecilor publice. Alteori, fondurile unor biblioteci sau arhive sunt În
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
izolare (stările de agitație coleroasă, bolnavii deliranți), sentimente de compasiune sau de culpabilitate (în cazurile cu depresii, melancolii, acte suicidare), dorința de separare a bolnavului de anturajul acestuia (în cazurile cu evoluție cronică, irecuperabile, oligofreni), abandonul bolnavului (oligofreni, malformații, demențe). Anticipația Orice analiză a proceselor psihopatologice pune în discuție, în ceea ce privește „clasificarea” lor, două aspecte: normalul și patologicul sau sănătatea și boala. Între acestea este foarte greu de trasat o demarcație precisă, întotdeauna ceva se interpune între sănătate și boală. Un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
boala. Între acestea este foarte greu de trasat o demarcație precisă, întotdeauna ceva se interpune între sănătate și boală. Un studiu recent a lui J. Sutter aduce în discuție o problemă menită să clarifice această dispută, prin introducerea conceptului de „anticipație” în psihopatologie. Anticipația este un concept dinamic prin care „individul se îndreaptă către viitorul său, cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este foarte greu de trasat o demarcație precisă, întotdeauna ceva se interpune între sănătate și boală. Un studiu recent a lui J. Sutter aduce în discuție o problemă menită să clarifice această dispută, prin introducerea conceptului de „anticipație” în psihopatologie. Anticipația este un concept dinamic prin care „individul se îndreaptă către viitorul său, cu ajutorul unor proceduri afective și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea unei situații de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cognitive obișnuite” afirmă Y. Pélicier. Ea reprezintă „o stare psihologică sau psihopatologică previzibilă”, ușor de recunoscut, și constă în elaborarea unei situații de perspectivă. Din acest motiv are un rol esențial în înțelegerea dinamicii proceselor psihopatologice. Pentru J. Sutter „anticipația dispune și organizează în funcție de viitorul personal orice activitate umană”. În sensul acesta J. Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul social sau al scopurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în elaborarea unei situații de perspectivă. Din acest motiv are un rol esențial în înțelegerea dinamicii proceselor psihopatologice. Pentru J. Sutter „anticipația dispune și organizează în funcție de viitorul personal orice activitate umană”. În sensul acesta J. Sutter distinge patru niveluri ale anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul social sau al scopurilor personale; 4) nivelul etic și al transcendenței. Din punct de vedere psihologic și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anticipației, corespunzătoare tiparelor de experiență temporală: 1) nivelul biologic și intelectual; 2) nivelul afectiv și hedonic; 3) nivelul social sau al scopurilor personale; 4) nivelul etic și al transcendenței. Din punct de vedere psihologic și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihologic și psihopatologic J. Sutter afirmă că „anticipația este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de anticipație stau forțe pulsionale interne care mobilizează ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este mișcarea prin care omul se îndreaptă cu întreaga sa ființă dincolo de prezent, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de anticipație stau forțe pulsionale interne care mobilizează ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, dar care, în mod esențial, este viitorul său”. În felul acesta, „anticipația” prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de anticipație stau forțe pulsionale interne care mobilizează ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a personalității umane (E. Minkowski, A. Adler). Anticipația ocupă un loc deosebit în psihopatologie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prefigurează destinul persoanei. La baza procesului de anticipație stau forțe pulsionale interne care mobilizează ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a personalității umane (E. Minkowski, A. Adler). Anticipația ocupă un loc deosebit în psihopatologie, întrucât, așa cum afirmă J. Sutter „în conduitele de anticipație se relevă constant și inevitabil boala”. Anticipația implică o funcție temporală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ființa proiectând-o către viitor. Astfel, anticipația ne apare ca fiind anterioară obiectivelor, ea fiind o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a personalității umane (E. Minkowski, A. Adler). Anticipația ocupă un loc deosebit în psihopatologie, întrucât, așa cum afirmă J. Sutter „în conduitele de anticipație se relevă constant și inevitabil boala”. Anticipația implică o funcție temporală de „expectație”, de „așteptare” al unui eveniment care urmează sa se producă. Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o „propulsiune-către”, o „orientare” vectorializată către ceva anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a personalității umane (E. Minkowski, A. Adler). Anticipația ocupă un loc deosebit în psihopatologie, întrucât, așa cum afirmă J. Sutter „în conduitele de anticipație se relevă constant și inevitabil boala”. Anticipația implică o funcție temporală de „expectație”, de „așteptare” al unui eveniment care urmează sa se producă. Nu există o linie de demarcație netă între manifestările normale și cele patologice ale anticipației. În ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumit. Din aceste considerente, anticipația este și expresia unei „dinamici temporale” a personalității umane (E. Minkowski, A. Adler). Anticipația ocupă un loc deosebit în psihopatologie, întrucât, așa cum afirmă J. Sutter „în conduitele de anticipație se relevă constant și inevitabil boala”. Anticipația implică o funcție temporală de „expectație”, de „așteptare” al unui eveniment care urmează sa se producă. Nu există o linie de demarcație netă între manifestările normale și cele patologice ale anticipației. În ambele situații, aceleași mecanisme psihologice sunt puse în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conduitele de anticipație se relevă constant și inevitabil boala”. Anticipația implică o funcție temporală de „expectație”, de „așteptare” al unui eveniment care urmează sa se producă. Nu există o linie de demarcație netă între manifestările normale și cele patologice ale anticipației. În ambele situații, aceleași mecanisme psihologice sunt puse în funcțiune. Anticipația este o conduită care organizează, în funcție de viitorul personal, orice activitate umană psihomotorie, intelectuală sau afectivă. Ea este desfășurarea la întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După J. Requin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o funcție temporală de „expectație”, de „așteptare” al unui eveniment care urmează sa se producă. Nu există o linie de demarcație netă între manifestările normale și cele patologice ale anticipației. În ambele situații, aceleași mecanisme psihologice sunt puse în funcțiune. Anticipația este o conduită care organizează, în funcție de viitorul personal, orice activitate umană psihomotorie, intelectuală sau afectivă. Ea este desfășurarea la întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După J. Requin, anticipația se desfășoară în următoarele trei etape succesive: a) elaborarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În ambele situații, aceleași mecanisme psihologice sunt puse în funcțiune. Anticipația este o conduită care organizează, în funcție de viitorul personal, orice activitate umană psihomotorie, intelectuală sau afectivă. Ea este desfășurarea la întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După J. Requin, anticipația se desfășoară în următoarele trei etape succesive: a) elaborarea unui proiect de acțiune; b) selecția și organizarea strategică a formulelor de acțiune; c) etapa de execuție. Anticipația este procesul psihodinamic pe care-l surprindem ca manifestare temporală existenta. În ceea ce privește mobilurile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este desfășurarea la întâmplare a comportamentelor, organizând conduite de așteptare. După J. Requin, anticipația se desfășoară în următoarele trei etape succesive: a) elaborarea unui proiect de acțiune; b) selecția și organizarea strategică a formulelor de acțiune; c) etapa de execuție. Anticipația este procesul psihodinamic pe care-l surprindem ca manifestare temporală existenta. În ceea ce privește mobilurile interne ale procesului de anticipație există mai multe teorii care încearcă să dea o explicație. În psihanaliză S. Freud pune accentul pe dinamica pulsiunilor inconștiente. C. von
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trei etape succesive: a) elaborarea unui proiect de acțiune; b) selecția și organizarea strategică a formulelor de acțiune; c) etapa de execuție. Anticipația este procesul psihodinamic pe care-l surprindem ca manifestare temporală existenta. În ceea ce privește mobilurile interne ale procesului de anticipație există mai multe teorii care încearcă să dea o explicație. În psihanaliză S. Freud pune accentul pe dinamica pulsiunilor inconștiente. C. von Monakow și R. Mourgue vorbesc despre „hormé” care reprezintă tendința propulsivă a ființei vii cu toate potențialități acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]