2,440 matches
-
psihică ca boală. Dar acest punct de vedere nu este nici unic și nici suficient. Înțelesul clinico-medical al anormalității psihice trebuie extins și completat cu punctul de vedere socio-cultural, moral-religios și politic, toate orientate într-o perspectivă de largă înțelegere antropologică. În acest spirit vom analiza în continuare principalele modele de organizare ale proceselor psihopatologice. Modelele tulburărilor psihopatologice. În cadrul modelelor de organizare ale tulburărilor psihopatologice, distingem urmatoarele forme: tulburarea psihică individuală sau boala psihică; patologia psihică în doi sau de cuplu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice, a frustrărilor și complexelor istorice ale maselor, ele constituie „materialul” din care vor fi elaborate manifestări psihopatologice colective. Considerate din acest punct de vedere, psihozele colective reprezintă un capitol special al psihopatologiei care trebuie raportat la dimensiunea socială și antropologică a acestei discipline. Dacă psihopatologia generală, având ca obiect persoana umană, studiază fenomenele psihice morbide individuale, psihopatologia socială, are ca obiect de studiu fenomene psihopatologice colective ale maselor sau ale grupurilor de indivizi. Aceste manifestări sunt indicatori prețioși ai stării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toate aceste aspecte, psihopatologia socială își aduce aportul său la înțelegerea unor fenomene psiho-sociale colective, contribuind alături de igiena mintală la oferirea unor soluții la marile probleme sociale. 43. PSIHOPATOLOGIE TRANSCULTURALĂ (ASPECTELE ETNO-CULTURALE COMPARATE ALE TULBURĂRILOR PSIHICE) Cadrul general În cadrul psihopatologiei antropologice și sociale, psihopatologia transculturală sau comparată ocupă un loc particular. Ea are ca obiect studiul interrelațiilor dintre diferitele culturi și bolile psihice. Din acest motiv reprezintă aspectele etno-culturale comparate, ale tulburărilor psihice. Ca o primă precizare, notăm că psihiatria transculturală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
curînd de a face să apară conceptele de posibil și imposibil. II. LUMI POSIBILE. În ce lume trăim noi, oamenii moderni? Teza noastră reformulează întrebarea: care sunt posibilele și imposibilele caracteristice lumii moderne? Demersul pe care l-am ales e antropologic. Posibilele și imposibilele care ne țin pe toți prizonieri, evidențele noastre moderne, răsar clar prin comparația cu lumile dispărute, îndepărtate, îngropate: lumea "primitivilor", a grecilor și, în special, a aztecilor. E o cale de cercetare care sparge oglinda în care
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în fața evidenței, a transparenței? J.-Y. Leloup o spune cel mai bine: "Înțelepciunea noastră/ n-a fost niciodată/ să rezolvăm enigme/ ci să mîngîiem/ evidențe 45." Neputînd percepe singularitatea unei lumi din interiorul ei, e nevoie să practicăm "un ocol antropologic". Cum doar principiul diferenței ne apropie de propria lume, demersul constă în a o contrasta cu alte lumi. Astfel, perceperea imposibilului navajo înseamnă să ne dăm seama, să descoperim că, în lumea noastră, este imposibil să nu gîndim în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
niciodată, confruntată cu problema economică; ea produce, direct și indirect, multă sărăcie pe întreaga planetă. Globalizare, mondializare: oamenii moderni se simt, mai mult ca niciodată, sclavii "realității economice". Ce anume menține lumea noastră? Ce anume o ține în funcțiune? Ocolul antropologic ne sugerează o întrebare naivă: ce s-ar întîmpla dacă am fi satisfăcuți de condițiile materiale de viață, dacă n-am mai simți nici o nevoie, nici o lipsă, nici o frustrare în materie de locuință, mijloace de transport, alimentație, îmbrăcăminte, timp liber
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Dezbaterea nu există. Imposibilele unei lumi sunt chiar acele probleme care nu se pun, care nu trec prin minte, care provoacă zîmbetul. Dacă omul modern nu-și pune aseme-nea probleme este pentru că așa cum arată etapa a doua a deturului nostru antropologic viziunea sa asupra lumii este funciar aristocratică: imposibil ca oamenii "obișnuiți" să nu vrea, spre binele lor, să fie reprezentați și conduși de către aleși, de cei mai buni (aristoi, spuneau grecii). INVENTAREA INDIVIDULUI, A BUNULUI DUMNEZEU, A DIAVOLULUI ȘI A
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care caută să contribuie la încercarea necesară de a salva ideea de om și, indisociabilă, cea de lume; idei amenințate, de altfel, prin activitatea de fărîmițare proprie științelor umane. Această lucrare este o propunere de elaborare a unei viziuni globale antropologice despre ființa umană. Ce este omul? Iată răspunsul teoriei noastre: totalitatea posibilelor și imposibilelor pe care oamenii și le-au creat pînă acum, precum și cele, imprevizibile, pe care și le vor făuri mîine. Asimilînd metoda de cercetare transdisciplinară, am încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
roman înrudit cu Amazon Beaming, valorifică ceea ce se poate numi aventura științifică, aici studiul întreprins de un tânăr antropolog american asupra unei mici populații africane trăind în sălbăticie și aflată într-un stadiu cvasiprotouman, ca un fel de fosilă vie antropologică. Scriitorul acesta cu aer de dandy, de „monden”, făcând oricând figură bună în înalta societate, a „căzut” peste câteva „mituri” ale generației anilor ’70: singurătatea colectivă, limbajul secret al muzicii „tinere”, subversivitatea adolescenței, drama lipsei de ideal etc. Scriitor citadin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
la nivel popular, îndeosebi în momentele de adoptare a unei limbi străine de către o populație. În acest spirit, Alexandru P h i l i p p i d e aprecia că baza de articulație este factorul material legat de realitatea antropologică de pe un anumit teritoriu și caracterizat prin anumite particularități ale organelor vorbirii, care se manifestă în direcțiile principale de modificare a sunetelor, mai ales în transformările pe care le suferă o limbă cînd este adoptată de un popor (cum este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tendințe manifestate la vorbitori, nu ale tuturor tendințelor, ci numai ale acelora care se impun prin influențele reciproce dintre ei213. În perspectiva teoriei Philippide Ivănescu, la nivelul limbii populare, regularitatea schimbării se explică, în primul rînd, prin factori sociali și antropologici (baza de articulație și baza psihologică în mod deosebit), în vreme ce, după Eugen Coșeriu, această regularitate nu este decît rezultatul generalizării intensive și extensive a unei inovații individuale. Analizînd lucrurile, se poate constata că, în general, opinia schimbării cu bază socială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
volumul Braga & al., L'accostamento interdisciplinare allo studio del linguaggio, Franco Angeli, Milano, 1980 Coșeriu, Eugenio, Introducere în lingvistică, Editura Echinox, Cluj, 1995 Coșeriu, Eugeniu, Lecții de lingvistică generală, Editura ARC, Chișinău, 2000 Coșeriu, Eugen, Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică. Trei studii, "Știința", Chișinău, 1994 Coșeriu, Eugen, Modele logice și nivele de analiză lingvistică, în volumul Limbaje și comunicare, II, Institutul European, Iași, 1997, p. 36-65 Coșeriu, Eugeniu, Lingvistica integrală, interviu cu..., realizat de Nicolae Saramandu, Editura Fundației Culturale Române
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Humanitas, București, 1996; Otto Pöggeler, Drumul gîndirii lui Heidegger, Humanitas, București, 1998; George Steiner, Heidegger, Fontana/ Collins, Glasgow, 1978. 149 Martin Heidegger, Qu'est-ce que la philosophie ?, Gallimard, Paris, 1957, p. 50. 150 Eugen Coșeriu, Lingvistică din perspectivă spațială și antropologică. Trei studii, "Știința", Chișinău, 1994, p.95. 151 Alexandru Philippide, Opere alese, p. 115-175; G. Ivănescu, Istoria limbii române, p. 3-22. 152 Geneza metaforei și sensul culturii, capitolul Cultura minoră și cultura majoră, în Lucian Blaga, Opere, IX, Editura Minerva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întrebarea dacă omul poate fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, antropologic , moral și social-politic. Problematica complexă a personalități este analizată, din perspective proprii și cu metode specifice, de multe științe ale omului psihologia muncii, antropologia socio culturală, antropologia filosofică, filosofia care, împreună, au reliefat atributele fundamentale ale personalități: fondul psihic, libertatea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fi liber se ivește odată cu constatarea că atât în natură cât și în societate, există o anumită necesitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte: ontologic, moral, social - politic și antropologic. În antichitate, politeismul antic, prima formă de manifestare a necesității este voința arbitrară a zeilor; existența umană este dominată de necesitate deoarece zeii, și nu oamenii , decid în cele din urmă asupra cursului ei. Prima diferențiere ce se impune este
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
prin încadrarea sa într-un tablou al naturii, filosoful german, dimpotrivă, încearcă să explice natura prin concepte împrumutate din filosofia omului. Soluția lui I. Kant a fost preluată, mai târziu de Arthur Schopenhauer care a pus la baza concepției sale antropologice, omul privit ca ființă dominată de afecte și de dorințe. Ideea de libertate este raportată la caracteristicile personalității umane, la esența și resursele specifice omului. Începând din secolul al XVIII-lea și mai ales în secolele următoare, se dezvoltă o
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
stat. Filosofia politică a subiectivității pleacă de la premisa determinării omului, de la o antropologie politică. Aceasta motivează necesitatea existenței statului ca garant al siguranței auto-prezervării, ca garant al conviețuirii pașnice, gradul de înzestrare a statului cu putere depinzând direct de principiile antropologice. Dacă Aristotel definise scopul statului ca fiind o viață bună pentru oameni, modernitatea vede ca țel al conviețuirii în forma organizată statală garantarea auto-prezervării individuale, garantarea păcii. Această garantare a păcii constituie elementul de bază care oferă legitimitate statului în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
rezultat obiectiv al acțiunii unor factori care determină și explică tot ceea ce se petrece în realitate. Ideea de necesitate a primit interpretări foarte diferite, iar analiza ei s-a realizat pe planuri distincte specifice ontologiei, moralei, sferei social-politice și celei antropologice. Prima diferențiere ce se impune este cea de interpretare religioasă a necesității și interpretarea sa naturalist-științifică sau raționalistă. III.1.1. Libertatea și liberul arbitru În antichitate , prima formă de manifestare a Necesității este voința arbitrară a zeilor: existența umană
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
corelație cu acceptarea necesității supranaturale. Acest gen de viziune se extinde și asupra fenomenelor naturale, condiționate de existența unor cauze care să determine anumite stări ale lucrurilor. Determinismul mecanicist este o astfel de condiționare. III.1.3. Libertatea ca problemă antropologică Antropologia filosofică transferă dezbaterea problemei libertății din sfera ontologiei generale în sfera ontologiei umanului, a concepțiilor despre natura și condiția specifică omului. Ideea de libertate nu mai este raportată la Necesitățile ontologice ci este raportată la caracteristicile personalității umane. Există
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
reținută de nimeni. Am optat pentru epoca modernă, pentru că în această perioadă sunt regăsite concepții și perspective diverse asupra problematicii libertății, care vin în întâmpinarea și fixarea cunoștințelor despre libertate. Despre Descartes pot afirma că este adeptul raportului libertate constrângeri antropologice, Leibniz afirmă în teoria sa problema libertății în antiteză cu constrângerile prefigurate de ontologie, Spinoza se exprimă având în vedere necesitatea supranaturală și condiționările impuse de aceasta, iar nu în ultimul rând Rousseau abordează această temă ținând cont de aspectul
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
parte, de geneză socială a dispozițiilor economice ale actorilor, În special gusturile, nevoile, propensiunile și aptitudinile. În timp ce teoreticienii alegerii raționale asumă suveranitatea individului ale cărui preferințe sunt date, exogene și nu fac obiectul preocupărilor teoretice, variante ale neoinstituționalismului sociologic și antropologic consideră că instituțiile modelează procesele noastre reflexive, modelează felul În care raționalitatea este percepută și exercitată. Alford și Friedland (1991) afirmă că a pune transformările instituționale pe seama indivizilor creați de acestea Înseamnă să ne Întoarcem la o concepție presociologică a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sistem de teroare. Mussolini a dezvoltat un triplu rasism (al corpului, al sufletului și al spiritului), puțin diferit de rasismul german și care era fondat în primul rând pe ideea de "rasă inferioară", și mai puțin pe criterii biologice și antropologice. Specificul regimului mussolinian este politizarea excesivă a societății civile. P. Milza, Storia d'Italia, pp. 815-822. Gh. Bichicean, op. cit., pp. 148-149. 634 H. Schulze, op. cit., p. 158. 635 Detalii la E. Collotti, Germania nazistă, București, 1969, pp. 100-134. 636 Apud
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
îl revarsă gros, sufocant și ucigător asupra noastră, zi de zi. Cum să faci față blestemului de a fi condus de o formă de mutant a lui homo sapiens, aclimatizată pe Dâmbovița, și pe care ar trebui să-l disecăm antropologic aici, dacă am avea spațiu. Doar două vorbe m-aș grăbi să spun despre habitatul și despre firea acestui prădător. Aborigenul din capitală trăiește, de regulă, în vizuini, cumpărându-și în rate, compensatoriu, mașini de fițe, și, de aceea, aș
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din Iași. Utilizând un format standard pentru studenții Erasmus veniți acolo, tocmai pe Cercul Polar, din toate colțurile Europei (ba chiar și din Australia și Canada), cei doi ieșeni au vorbit astfel despre țara lor: o scurtă descriere istorică și antropologică (dacii, romanii, identitatea bizantină, creștinism oriental și modernitate europeană, "insulă latină într-o mare slavă"), care răspunde la primul punct al prezentării, "Cine suntem"; apoi au făcut un simpatic colaj cu imagini și filmulețe de pe internet care să ofere răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îl au asupra societății noastre, precum și prejudecățile "elitelor" asupra acestei forme triviale, dar populare, de exprimare muzicală, a fost prezentat, extrem de interesant pe respectiva platformă. Astfel încât, atunci când Cătălin Ștefănescu vorbește despre manele, nu vorbește neapărat despre valoarea lor muzicală, cât antropologică și socială. Ca să-i răspund pe scurt, pentru că văd că risc să construiesc și eu un fel de conferință ad hoc, aș spune doar atât: Am postat, la solicitarea colegilor de la "Ceașca de cultură" http://ceascadecultura.ro/ServesteInterviu Aromat. aspx
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]