2,313 matches
-
ideilor și conceptelor printr-o sobră economie de cuvinte; nimic adăugat, abstragere și purificare de orice umoare discursivă, totul fiind spus sec, fără sânge, fără limfă. Se derulează aici sterilitatea perfectă a discursului; rostirea incoloră degajă asupra noastră o vrajă apăsătoare ce ne ține pe loc. Ești curios să asiști la desfășurarea precisă a unui stil intelectual, să iei contact cu o disciplină exemplară a spiritului; nu te interesează persoana care, de altfel, se retrage reticent În alinierea spartană a falangei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acele virtualități de suplețe și rafinare la care ajunsese limba lui Mallarmé. De altfel, faptul este firesc. Să nu uităm, totuși, că acesta a fost contemporanul lui... Eminescu. (miercuri) Astăzi, la cenaclu, citește Ion Alexandru câteva poeme de o densitate apăsătoare din volumul În pregătire Infernul discutabil. Mă Întreb cum de nu s-a observat până acum cât de blagian este acest ardelean tăcut? Când, a doua zi, În fața catedrei de literatură, le-am spus asta celor doi critici oficiali, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ai viitorul În față și trebuie să pășești cu curaj Înainte, trebui să Învingi! Dar la Petre nu pot renunța, Îl iubesc prea mult! Atunci renunță la tine! Nici asta nu se poate! Ce să fac? E o dragoste terorizantă, apăsătoare, crudă, grea prin duioșia ei În visuri, o dragoste minunată și totuși Îngrozitor de neînțeleasă! Ce n-aș da ca Petre să nu mai vină niciodată! Dar de spus mi-ar fi imposibil să i-o spun, Îl iubesc doar! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poate e mai bine așa, poate e bine pentru că m-a făcut să uit În acest timp de patinaj și de vraja lui, dar a plecat tocmai când aveam mai mare nevoie de el, lăsând peste durerea gheții și sentimentul apăsător al dezorientării. Ce trebuie să fac? Să mă agăț de școală, doar ea mi-a mai rămas. Stimulentul e prea mic, școala este o luptă brută cu notele, cu capriciile profesorilor... O să Încerc totuși să mă agăț de ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-ți neputința și Îndoiala. Pășește drept Înainte, cu fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat, ba chiar te laud pentru că ai reușit să te smulgi din noianul de gânduri apăsătoare și, cum nici nu speram, te-ai avântat sus, spre răsăritul care te așteaptă cu siguranță la capătul drumului. 7 februarie 1962 (miercuri) Parcă ieri scriam 1960 În caietul meu. Ce repede a trecut vremea! Îți mai aduci aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
evacuarea patinoarului, el a plecat Înainte cu Nela, nici nu s-a uitat la mine, ba chiar au mai făcut o piruetă Înainte de a ieși. Ce era să fac? Viața mea, dorul meu, speranța mea plângeau Împreună, era o amărăciune apăsătoare, eram din nou singură, din nou tristă... Îi priveam: erau o pereche potrivită, eu nu existam pentru ei. De ce, de ce atâta Înfrângere? De ce și acest ultim sprijin se Îndoaie? Am mers spre vestiar. Aici, Marinică mi-a luat hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plecat, nu pot să-mi explic depărtarea lui bruscă și definitivă. El Însă mi-a dat sentimentele cele mai pronunțate ale caracterului meu, adică m-a făcut să văd, să simt că iubesc drumurile și oamenii. Fata Închisă Între zidurile apăsătoare ale orașului a urcat pe munte și a iubit cerul albastru, a urcat pe munte și a iubit piscurile, a urcat pe munte și a iubit oamenii Întâlniți În cale. A fost o metamorfoză, o descoperire a adevăratului meu fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înțelese că Stavrat, într-adevăr, are dreptate și că primejdia e la ușă, gata să intre în casă. O fereastră a salonului era deschisă larg. Se vedea curtea conacului vastă și pustie. De afară, nu pătrundea nici un zgomot. Liniștea era apăsătoare. Soarele lucea de undeva cu o lumină albă, făcând mai dureroasă tăcerea în care vorbele speriate ale lui Stavrat bâjbâiau ca niște păsări fugărite. Nadina nu voia totuși să-și dea pe față îngrijorarea, ca și când ar fi fost o umilință
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în grădina mare din dos, unde nu erau arbori și se deschidea o vedere mai largă. În suflet îi picura tristețea din ce în ce mai apăsătoare. Până azi-dimineață, în ciuda tuturor întîmplărilor și zvonurilor, a fost convins în adâncul său că oamenii lui vor sta liniștiți chiar dacă de jur împrejur toate satele s-ar răscula. Se simțea atât de înfrățit cu ei prin toată viața sa și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte ceva, ca și când ceilalți n-ar fi știut nimic sau nici n-ar fi fost de față, și toți spuneau același lucru și aproape cu aceleași cuvinte. Uneori, arar, se făcea liniște și atunci toți se simțeau cuprinși de o înfiorare apăsătoare, pe care încercau apoi să o alunge cu alte urlete mai năvalnice, parcă le-ar fi fost frică tuturor să nu se trezească dintr-o beție fericită. ― Uite-i că iar vin! strigară deodată câteva glasuri. Toate capetele se întoarseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În sufletul tânărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. Gânduri multe îi fulgerau prin minte, se ciocneau, se alungau fără încetare și fără a se cristaliza, ca niște crâmpeie fără rost, vânturate de întîmplare. Numai în inimă îi stăruia un simțământ apăsător ca o rană deschisă, care te doare fără să-ți mai dai seama. Nici nu băgă de seamă când s-a isprăvit slujba, când au pornit spre cimitir. De-abia ajungând în uliță, șopti lui Titu Herdelea: ― Poate c-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
armăsarul spre urechile încolțite de-o parte și de alta a coamei, apoi se întoarse la ultimele lui treburi înainte de lăsarea întunericului. Luă snopul de crengi uscate pe umăr și astfel, cu o povară mai degrabă greu de mânuit decât apăsătoare, ieși pe poarta castelului. Se căzni, iarăși, să încuie, cu sentimentul că împotriva lui stă cineva. După vreo douăzeci de pași se abătu de la cărarea pietruită și o luă pe un drumeag ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este încă perfect. Suntem conduse într-o cameră alăturată și ni se acordă câteva momente ca să ne împrospătăm înfățișarea. Se zice că în sală s-au așezat Majestățile Lor. Când Shim merge să anunțe sosirea noastră, aerul din jurul fetelor devine apăsător. Cea mai mică mișcare face ca bijuteriile noastre să zornăie ca niște clopoței de vânt prost confecționați. Simt o ușoară amețeală. Aud vocea eunucului-șef Shim, dar sunt prea neliniștită ca să-mi dau seama ce anunță. Vorbele lui sună distorsionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
speranță? Majestatea Sa v-a dat locuință în partea vestică a palatului său. Am convingerea că e semnul unui interes puternic. Toți prezicătorii pe care i-am consultat spun că o să vă cheme. Starea mea de spirit devine mai puțin apăsătoare și ridic ceaiul. — Îmi permiteți să întreb - eunucul zâmbește de parcă el însuși s-ar simți mai bine - dacă doamna e pregătită în caz că în seara asta ar veni chemarea? Cu alte cuvinte, este doamna familiară cu ritualul de împerechere? Jenată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lor, peste tot pe paie, sunt sute de puncte maronii. — Copilașii! Copilașii fluturilor! strig eu ca o femeie nebună. Trece încă o săptămână și veștile întârzie să apară. Și nici nu mă vizitează nimeni. Tăcerea din palatul meu devine din ce în ce mai apăsătoare. Când Zăpada vine la mine în brațe sunt mișcată până la lacrimi. Pe parcursul zilei hrănesc pisica, îi fac baie și mă joc cu ea până mă plictisesc. Citesc cărți și copiez alte poeme din vechime. De asemenea, mă apuc de pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în nordul Dunării, romanicii trăiau alături de slavi și cooperau pe plan militar împotriva Imperiului. Este, o subliniem, unicul izvor scris ce atestă explicit existența romanicilor la nord de Dunăre.20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari romani din Imperiu, numai dijma în natură (produse). Mihai Sirianul notează: "...avarii, slavii și longobarzii spuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălirea noilor popoare migratoare de rasă turcă, pecenegii, uzii și cumanii, urmate mai târziu de mongoli, începutul secolului al X-lea și mijlocul secolului al XIII-lea. Năvălirile acestor populații au avut urmări negative asupra evoluției societății românești, dominația lor apăsătoare a întârziat cu două veacuri nașterea statului medieval românesc. Unii istorici români consideră că năvălirile barbare turcești de după secolul al X-lea ar fi avut și consecințe pozitive, prin aceea că i-au împiedicat pe unguri să pătrundă dincoace de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este precedat de o perioadă mai lungă, pe care noi am numit-o "secolul mongol". Această perioadă cuprinde intervalul de timp dintre pătrunderea mongolilor în regiunile noastre, în 1241, și întemeierea Moldovei, în 1359. Este o secvență temporală caracterizată de apăsătoarea prezență a mongolilor în spațiul românesc, care au impus locuitorilor de la Dunăre și Carpați o serie de obligații tributare și care, prin dominația lor, au întârziat apariția statului medieval. Invazia mongolă a șocat lumea creștină, atât în răsărit cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a desprins de sub autoritatea marelui han, devenind un stat mongol de-sine-stătător ce ducea propria sa politică. Reședința ei a fost stabilită pe Volga inferioară, în centrul noului stat, mai întâi la Sarai-Batu, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
emis de han (iarlâc) în favoarea marelui cneaz și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militar, i se cerea să nimicească pe toți cei care-1 înfruntau cu arme, deci și pe cei ale căror drepturi el le recunoștea ca fiind încălcate. Proclamațiile sale vădesc, într-o oarecare măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură, căci ele nu exprimau integral vederile sale, de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de reprezentanții acestuia din urmă. În proclamația pe care Bem a dat-o din Cluj
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
începe să se simtă atrasă de Lisbeth. Faptul că din preajma noastră lipseau bărbații tineri dădea prieteniei noastre, deja surescitată în ceea ce mă privea, o nuanță aparte. [...] Lisbeth mi se păruse întotdeauna drăguță; și ea avea parte de zile și nopți apăsătoare. Îi priveam gura micuță [...]. Îmi veneau în minte acele sărutări respingătoare ori seducătoare date de buze care îmi plăceau mai puțin. Nimic nu mă oprea să reiau experiențele neduse până la capăt, să simt brațele acelea rotunde, cu mușchi delicați, în jurul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
arhaismele societății burgheze. În opoziție cu Marcel Prévost, care făcuse o adevărată judecată a semi-virginelor, Victor Margueritte pune sub acuzație venalitatea și ipocrizia din cercurile înstărite. Ca feminist convins, denunță căsătoria de conveniență, dubla morală, sadismul din noaptea nunții, dominația apăsătoare exercitată de sexul masculin, "lascivitatea grosolană de care dau dovadă cei mai mulți dintre bărbați". Spre deosebire de Marcel Prévost, care lăsa să transpară teama sa cu privire la emanciparea tinerelor femei și cultiva nostalgia trecutului, Victor Margueritte visează la un viitor mai luminos și la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]