2,718 matches
-
cazurilor, străinii pe care i-am întâlnit s-au purtat cu mine prietenește, fără să aibă vreo problemă că aș fi român (iar cei câțiva care puteau să o aibă au fost destul de politicoși ca să n-o arateă. Am fost aplaudat călduros în felurite săli, de felurite nații, pentru lecturile mele publice. Am „ridicat“ vreo două trofee de film, în numele României (și al lui Radu Judeă, în fața a peste o mie de spectatori. Am colindat zeci de locuri de vis - reședințe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
nu ne vindem țara. Dar o comunitate locală are mai multe beneficii: un ban grămadă luat la început, apoi impozit pe teren, impozit pe clădire, impozit pe salariu și alte taxe. Deci beneficiile sunt foarte mari.“ Președintele termină discursul, e aplaudat, intelectualii sunt alungați. Înapoi la Casa Sindicatelor. „Să rămână primarii, mai avem niște vorbe cu ei“, se cere. „Nici eu nu pot să mai stau pentru că sunt în campanie electorală și încerc să calculez câte voturi mai pot strânge într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
jumătate dintre politicienii italieni din vârful piramidei politice au fost eliminați la următoarele alegeri în 1996. Cronologia rezultatelor are un înțeles sociologic important: atunci când magistrații și-au început acțiunea în Italia în 1992 opinia publică era pregătită și gata să aplaude procurorii. În 1994, 6.059 oameni politici erau vizați de anchete judiciare. Printre ei se numărau 335 de deputați, 100 de senatori, 331 de consilieri regionali, 122 de consilieri provinciali, 1.525 consilieri comunali, 973 antreprenori și oameni de afaceri
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
aleg, ai să-mi spui? Haida-de! À d’autres!... Evident, aici lucrați amândoi mână’n mână, tu și ortacul, complicele tău, la fel de dubios, dacă-mi permiți, l-am numit deja, acel Eros care se plimbă degajat pe toate culoarele istoriei, aplaudat de tot felul de nătăfleți!... Și el, În acest caz, nu-i așa, Îți dă, serviabil - cu tine, cu noi! -, o mână de ajutor și coboară asupra „celor doi” nimbul dragostei, al amorului, un alt nume al Său. Și-atunci
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
refuzau să facă acest proces al trecutului, sau chiar și unii tineri care se preocupau, cu cinismul involuntar și naiv al vârstei, doar de o carieră sau alta. Nu, nu eram În dezacord cu acest sentiment al „vinovăției” și Îi aplaudam pe cei care aveau onestitatea să-l mărturisească - peste vreo două decenii, era rândul nostru, al Românilor, să intrăm În acest proces chinuitor și extrem de complex al „vinovăției civice sau politice” sau, dacă vreți, al „vinovăției fără vină”, un concept
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pot părea faptele - de altfel firești - Într-o Încordare ca aceea pe care au trăit-o literații, artiștii români, dar și ceilalți intelectuali ce respirau doar arareori, adunați fortuit Într-o sală de spectacol, cu paltoanele pe ei, tresărind și aplaudând feroce când, Într-o replică shakesperiană sau cehoviană, actorul făcea mai apăsat o aluzie la „libertate, bunul plac, prostia puterii” etc.! Da, Sorescu, cu care nu am fost prieten intim - Între el și Nichita exista un conflict surd pe care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
într-o cuvântare ținută la Brașov în 1968, viitorul dictator radical "a emis fraze pline de hotărârea de a continua pe baze solide și "frățești" prietenia cu Uniunea Sovietică și cu ceilalți aliați. Ce "sănătoasă" și rușinoasă abandonare! Iar mulțimea aplaudă orice. Revolta slugii ține trei zile, cel mult" (2150). Notele și comentariile legate de lecturi se amplifică, iar observațiile sunt mai pline de conținut și idei personale. Există o anumită predispoziție față de marii autori. Făcând comparații, descoperă la unii adevărate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revoluționară și au instalat un guvern obedient sub conducerea lui János Kádar. Nagy a fost executat în 1958. Intervenția aceasta a produs o impresie puternică asupra țărilor europene occidentale și a celor din cadrul blocului socialist. În Balcani, acțiunea a fost aplaudată de guvernele albanez, bulgar și român și acceptată chiar și de Tito. După moartea lui Stalin, succesorii lui depuseseră mari eforturi în vederea îmbunătățirii relațiilor cu Iugoslavia. Hrușciov și Bulganin au făcut în 1955 o vizită la Belgrad, unde ambii au
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Când a terminat, eu m-am luat cu mâinile de cap: "Tovarășul Iliescu, ce mi-ați făcut?" "Ți- am făcut bine". Zâmbea cum zâmbește el, așa, "măi dragă!" M-am dus la pupitru: "Mulțumesc tovarășului..." lumea s-a ridicat, a aplaudat, m-am retras în camera poluară, m-am băgat într-un fotoliu de acolo și iar m-am luat cu mâinile de cap. "Ai o problemă?" mă întreabă Iliescu. "A ieșit bine, stai liniștit. E bine așa". Și a plecat
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
plătim bilete de intrare chiar dacă nu există. Jurăm ca, în caz de nevoie, să aducem la spectacol toți prietenii, rudele, cunoștințele. Jurăm cu mâna pe flacăra umorului că vom râde la toate momentele bune și nu vom râde, dar vom aplauda frenetic la momentele excepționale. Jurăm să ascultăm numai ce este permis și să înregistrăm restul. Jurăm să ne facem datoria și numai datoria pe tot parcursul festivalului". Cum a trecut de cenzură fraza "Jurăm să ascultăm numai ce este permis
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a lucrărilor și pentru confortul delegaților. Ultima ședință plenară a fost onorată de prezența vice-premierului sovietic care, pe deasupra, mai era și ginerele lui Leonid Brejnev. Când președintele congresului a supus votului rezoluția de mulțumiri și, în timp ce delegații au început să aplaude în semn de aprobare, am ridicat mâna în semn că solicit dreptul de a mă exprima. Aplauzele erau încă în toi când mi s-a acordat cuvântul și, ridicându-mă în picioare, am declarat că, spre regretul nostru, delegația israeliană
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un discurs care se potrivea cu profilul unui intelectual format la izvoarele literaturii și filozofiei existențialiste. În sală erau prezente două mii de persoane, un public compus din conducerea și funcționarii UNESCO, precum și delegațiile țărilor membre, inclusiv țările arabe, care au aplaudat discursul lui Rabin ridicați în picioare și cu valuri de ovații interminabile. Această imagine a unei mulțimi eterogene salutându-l prin aclamații primul ministru israelian s-a plasat peste imaginea unui mănunchi de persoane incitate de "victoria" à la Pyrhus
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în centrul camerei. Cu o îndemînare pe care nu o bănuiam, sare, se răsucește în aer de două ori și aterizează precis pe lăbuțe. Am înghețat cu toții. Pușa își ia elan și repetă saltul, dar cu un șurub în aer. Aplaudăm frenetic. Se urcă apoi pe canapea și de acolo face un salt peste o măsuță pe care trona o vază cu flori. N-am mai văzut așa ceva, spune mirată Monica. Cuuuum? Este o favoare pe care ți-o face ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în domeniul nostru. Cu siguranța. Ezităm s-o facem pentru că noi sîntem perfecționiști și nu acceptăm.... Să fiți pe locul doi, glumește Stela, soția mea. Greșești, noi nu mai vrem să fim de loc în clasament. Vrem în sală, să aplaudăm, să ovaționam, să fim mulțime. Nu vreau să fiu ca venerabilul politician care iese la rampă să mai facă din cînd în cînd cîte o tumbă caraghioasă. Gelozie și răzbunare Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa. Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de astă dată în paharul său. Iar zîmbește și dă paharul pe gît. Înainte de a trece la masa propriu-zisă, un ex-prim-ministru ne ține o alocuțiune. Cum eram flămînzi și nerăbdători, ne-am bucurat cînd acesta și-a terminat cuvîntul. Îl aplaudăm. Bătrînul se ridică vioi, se îndreaptă spre vorbitor, îi ia mîna, i-o strînge, îl bate pe spate, îl mîngîie pe creștet, pe chelie. Domnul ex-prim-ministru nădușește, scoate batista și-și freacă exasperat chelia. După nostimul incident, în sfîrșit, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eram într-o mașină de spălat cu program automat, uitați acolo de gospodină. Cu ajutorul lui Dumnezeu, ieșim din ghearele nebunului și fețe blonde zîmbesc unele la altele. Se vorbește în toate limbile, inclusiv prin semne. Cînd avionul atinge pista, se aplaudă, iar un băiețel de vreo șase ani zîmbește. Am scăpat. Ce bine! Părinții albinoși rîd, îl mîngîie și nu-l sărută așa cum am face noi, românii. Mașina își arată puterea pe autostradă, prin accelerări de rachete cosmice, apoi, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare și aplaudă delegația ieșeană. Sînt acolo guvernatorul provinciei, viceguvernatorul, primarul și viceprimarii, directorii și șefii marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a 200 de persoane. Într-o atmosferă copleșitoare, începe festivitatea cu prezentarea delegațiilor: Domnul Constantin Simirad, primarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Are doar 900 metri lungime și în partea cea mai lată are doar 300 metri. Seamănă cu o gîscă fără picioare. În micul port ne așteaptă primarul și vreo sută de copii de pînă la 6 ani. Nu cer nimic, aplaudă și întind mînuțele să-ți strîngă mîna. Dumnezeule, ce frumușei sînt! Sînt veseli, curăței și nemaipomenit de prietenoși. O negresă mă abordează direct. Sînt Brigitte Bardot, vă rog să-mi vizitați magazinul, vă fac un preț bun. -Brigitte... și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este țesutul igienic al oricărei societăți sănătoase. Fiecare ins din public are grijile lui, părerile lui politice, speranțele și exasperările lui. Dar toți acceptă ca fiind firesc, subînțeles, să se așeze unul lângă altul, să participe la aceeași emoție, să aplaude aceeași performanță. Modelul muzicii face din nou posibil un afect comunitar pozitiv. Ne-am învățat să aglutinăm numai (sau mai curând) pentru a demola, pentru a ne exprima „of“ ul, pentru a ne organiza suferința. E inevitabil, mai cu seamă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Și de o parte, și de alta, există oarecari justificări. E mai mult sau mai puțin normal ca firile „artiste“ și „branșate“ să voteze pentru, iar cele evlavioase, drept-credincioșii, să se simtă lezați. Cine se așteaptă ca ierarhiile ecleziale să aplaude acest gen de spectacol confundă Biserica cu un ONG suedez. Fapt este că, peste tot în lume, cele două tabere se confruntă în același mod, ori de câte ori ies pe piață produse prea „originale“. Din punctul meu de vedere, a lua sacrul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de unde reprezentarea nașterii în iesle a lui Iisus este exclusă în mod sistematic. Duminică, la ora trei după-amiaza, nefe ricitul moșneag cu barbă albă a plătit ca mulți inocenți pentru o greșeală de care se făcuseră vinovați cei ce vor aplauda la execuția lui. Focul i-a pîrjolit barba și Moșul a dispărut în fum. La finalul execuției a fost publicat un comunicat, din care redăm aici esențialul : Reprezentînd toate căminele creștine din parohie dornice să lupte împotriva minciunii, două sute cincizeci
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Au urmat aplauzele finale entuziaste, depășindu-ne așteptările. A spectacolul nosru de revista a avut un mare succes. La sfarsitul spectacolului, trăgând cu ochiul de dupa cortina, am văzut în sala o mulțime de profesori de-ai noștri, amestecați în public, aplaudând cu convingere. Atunci am avut o mare satisfacție și o bine meritata răsplată pentru munca noastră. A doua zi la scoala am fost felicitați și ni să propus chiar să facem un turneu la Suceava. Nu l-am făcut niciodată
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
atomice americane. Ei erau, în versiunea oficială, doar "luptători pentru pace". De altfel, Berza a și afirmat că " Dacă știam ce bucluc iese, scriam zece scrisori pentru Glezos!" În pofida organizării amănunțite, "demascarea" a fost pe jumătate ratată: studenții i-au aplaudat pe acuzați, ba chiar și unii profesori din prezidiu. Tache notează: "A aplaudat și Emil Condurachi, până i-a făcut tov. Atanase Joja semn." Oricum, învinuiții au scăpat ieftin. La "demascarea" compozitorului Mihai Andricu, "o jalnică epavă a trecutului", cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Berza a și afirmat că " Dacă știam ce bucluc iese, scriam zece scrisori pentru Glezos!" În pofida organizării amănunțite, "demascarea" a fost pe jumătate ratată: studenții i-au aplaudat pe acuzați, ba chiar și unii profesori din prezidiu. Tache notează: "A aplaudat și Emil Condurachi, până i-a făcut tov. Atanase Joja semn." Oricum, învinuiții au scăpat ieftin. La "demascarea" compozitorului Mihai Andricu, "o jalnică epavă a trecutului", cum scria "Scânteia" lui Brucan (aprilie 1959), căruia i se reproșa și că "a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rege al valsului (imposibil la noi, fiindcă avem un singur post de meta-rege, ocupat de Hagi) și, la fiecare început de an, adună spuma cremei societății vieneze în fosta sala a manejului, împodobită sărbătorește și scăldată-n flori, spre a aplauda ritmat eternul bis "Marșul lui Radetzky". Suntem, se pare, națiunea cea mai dispusă să-și dea palme în oglindă mirându-ne, apoi, de lipsa de respect cu care ne tratează alții. Mă-ntreb cum ar fi fost tratat Petöfi (de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]