3,340 matches
-
o încalce. Stai puțin, cred că liderul israelian tocmai a ajuns... Un flux de energie străbătu mulțimea, mii de oameni întorcându-se spre scenă. Cel care se apleca spre microfon era vicepremierul, care fu întâmpinat cu un ropot politicos de aplauze. Deși în mod oficial era coleg de partid cu prim-ministrul, mulțimea știa totuși că fusese mult timp cel mai înverșunat dușman al său. Vorbea prea mult, fiind aclamat doar când pronunța cuvintele „În concluzie...“. În cele din urmă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Acum agentul de pază începu să-și facă și el loc prin mulțime, risipind un mic grup de adolescenți. Vru să scoată arma, dar se răzgândi: ar fi stârnit panică. Mai strigă o dată, dar vocea îi fu imediat acoperită de aplauze susținute. Nu-i iubim pe palestinieni și nici ei nu ne iubesc pe noi, afirma premierul. Nu-i vom iubi niciodată și nici ei pe noi... Agentul se afla tot la trei rânduri de Guttman, care se îndrepta acum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
printre oamenii care se îngrămădiseră în fața magazinului universal. Agentul acela de stradă era musca din laptele omului. În orice caz, momentul părea să fi fost depășit cu bine. În fruntea noastră vom purta aceasta, strigă Ignatius când se stinseră ultimele aplauze. Smulse cu un gest dramatic cearșaful din dreptul pelvisului și îl desfăcu. Printre pete galbene, cu litere mari de tipar, era scris cu cretă colorată roșie cuvântul ÎNAINTE. Dedesubt, caligrafiat migălos cu albastru, se putea citi: Cruciadă pentru Demnitatea Maură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vom face. Acele companii mărețe și pompoase au nevoie de noi și ele știu asta. Au nevoie de gene, au nevoie de tehnologie. Ele sunt trecutul. Noi suntem viitorul. Noi suntem locul în care se află banii! Prin asta atrase aplauze uriașe. Vasco se foi pe scaun. Auditoriul aplauda, chiar și cei care știau că acel ticălos le-ar fi făcut compania bucăți într-o secundă, dacă asta s-ar fi potrivit cu scopurile lui. — Bineînțeles, întâmpinăm obstacole în calea progresului. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sufere sau ca un copil bolnav să trăiască și să se joace. Acești oameni au motivele lor ca să obiecteze. Religioase, etnice sau chiar „pragmatice“. Dar, oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta un mesaj. Și îl aștepta cu nerăbdare. Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cazul lui. Vor să păstreze totul în familie. Watson zâmbi și adăugă: — Dar noi vom învinge în cazul Burnet. Pentru că progresul nu poate fi oprit! La aceste cuvinte, Watson își aruncă amândouă mâinile în aer, fluturându-le spre audiență, în timp ce aplauzele umpleau camera. Se poartă aproape ca un candidat, își spuse Vasco. Oare ăsta era scopul lui? Tipul avea în mod sigur suficienți bani ca să fie ales. În prezent, în viața politică a Americii era esențial să fii bogat. Destul de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o oră întreagă. Poate să apară în imagini multiple ... Pe ecran, norii pufoși deveniră sloganul BP, repetat la infinit, nor după nor, întinzându-se spre orizont. — Cred că toată lumea va recunoaște impactul acestui mediu nou. Mediul natural. Se așteptase la aplauze spontane în urma acelor imagini dramatice, dar în întuneric era doar liniște. Și totuși ar fi trebuit să aibă un fel de reacție. O reclamă repetată la infinit, pe cer? Asta ar fi trebuit să-i atragă. — Dar acești nori sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mai puțin. Iar atunci, în tăcerea încordată, Gerard reîncepu. — Doamnelor și domnilor, mesdames et messieurs, damen und herren, din ceea ce a fost odată o masă nearticulată de țesuturi fără viață, vă prezint acum un om de lume cultivat și rafinat! Aplauze! — Te întreci cu gluma, spuse Stan. Iar eu te avertizez. Este viața mea... nu uita! cântă pasărea, țipând cât putea de tare. Parcă toată mașina vibra. Stan se temu să nu se spargă geamurile. Se crispă și strânse volanul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
păstrării status quo-ului pentru prosperitatea afacerilor și bunăstarea universității. Sănătatea și bunăstarea universităților noastre se bazează pe parteneri biotehnologici puternici. Aceasta este cheia pentru cunoaștere și cheia pentru viitor! După ce le spusese ceea ce voiau să audă, părăsi scena în obișnuitele aplauze tumultoase. Numai câțiva observară că șchiopăta puțin și că brațul lui drept nu se mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nevoită să faci asta. — Destul! Ce-a fost chestia asta? l-a Întrerupt mătușa Banu furioasă, deși cunoștea bine răspunsul. — Asta... Domnul Bitter s-a Îndoit de spinare și s-a aplecat ca un actor modest ce primea ropote de aplauze... — A fost un moment din timp. O feliuță de memorie. Cu o privire otrăvită s-a Îndreptat de spate și a ridicat vocea: — A fost un lucru menit să-ți amitească propriile tale cuvinte, stăpână! Mătușa Banu s-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri. Actorul, duhnind a votcă de la o poștă, răspunse aplauzelor cu o plecăciune, cu fața prietenoasă și satisfăcută.- Am jucat rolul acesta în '56 la Teatrul Mariinski. Sunteți un cunoscător al artelor dramatice? ă Sunt un admirator al lui Gogol. ă Douăzeci de ruble, mârâi cămătarul, făcând chitara să rezoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
apăra. Dar aveți tot dreptul să întrebați: De ce ar trebuia ea să se apere?) Ea este moartă. Portopopov a omorât-o și nu a negat asta niciodată. Iar acum, chair acest Protopopov este achitat, iar achitarea sa este primită cu aplauze zgomotoase. Asemenea lucruri se pot întâmpla în Franța, când însă nevinovații devin vinovați, când criminalii umblă liberi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de la Shirtwaist din New York, În care o duzină de tinere imigrante au pierit din cauza lipsei de stingătoare, sau aspersoare, ce-or fi fost ele, și despre cum această tragedie a antrenat apariția primului sindicat din industria confecțiilor. Nu au existat aplauze la finalul prelegerii sale și la ieșire l-au așteptat cîțiva tipi fioroși. Cu ce-am greșit, Îi șoptise femeii care Îi Înmînase cecul și Îl condusese iute spre ieșire. — Există două Asociații ale Aspersoarelor de Incendiu, i-a șuierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
spune că această Companie este mai mare chiar decît Biserica Catolică, așa că Dumnezeu se arată aici În mod firesc. CÎnd va reveni Mesia, nu se va duce la Ierusalim, ci va veni aici, În Midwest, la sediul central al Companiei. Aplauze răsfirate. — Dar e bine să fii mai mare decît Dumnezeu? Asta nu Înseamnă că ești Dumnezeu. John Lennon i-a spus unui reporter că The Beatles erau mai mari ca Iisus Hristos. Ceea ce a urmat nu a fost, clar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atunci această poezie chiar valorează un miliard de dolari și dacă o cumpărați, o puteți memora și este la fel de bună peste tot În lume unde mergeți - vă duceți la bancă și scoateți exact atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi cîteva sunete de spaimă. Unii spectatori, obișnuiți să se pipăie pe portofele de fiecare dată cînd conversația ajunge la bani, Își pipăie buzunarele și nu-și mai găsesc portofelele. Discret, Încep să se caute prin buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
precum... ce exemplu să vă dau, french fries. Un american nefilantrop este un cetățean nereușit, o aberație pe care identitatea noastră națională nu o va tolera. Chiar și Al Capone a organizat niște cantine pentru săraci. Aici se auziră ceva aplauze, dar majoritatea celor rămași În sală sînt atît de amărîți de buzunarele lor goale Încît nu reușesc să se ridice la un plan mai Înalt. Numai Farkas, În incapacitatea de a vorbi, suferă o convertire. Începe să pună la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze. Eu am Învățat o mulțime de lucruri. Maggie Îl Împinge pe Wakefield spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de teren Înainte ca mulțimea să poată să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot de aplauze. Eu am Învățat o mulțime de lucruri. Maggie Îl Împinge pe Wakefield spre o ușă din culise care dă afară, În timp ce aplauzele se sting În urma lor. Îl Înghesuie În mașina ei de teren Înainte ca mulțimea să poată să-i urmărească și, probabil, să pună mînă de la mînă și să-l jumulească nițel. În seara aceea, Wakefield și Maggie cinează Împreună liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
țări și atîtea puncte de vedere, uneori fundamental opuse. Explică tuturor că a fost un proces lipsit de orice părtinire și că muzeul speră că expoziția va contribui la promovarea Înțelegerii și, chiar mai important, a toleranței. Se aud cîteva aplauze răzlețe de complezență. Apoi Doris se lansează În prezentarea vorbitorului. — Domnul Wakefield este un personaj cunoscut multora dintre dumneavoastră ca unul dintre cei mai buni scriitori de articole de călătorie. Este, În egală măsură, un orator desăvîrșit, apreciat pentru intuiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
săptămînii și să ne furnizeze, În plus, și propriile amintiri despre călătoriile sale În Balcania. Unii poeți călătoresc cu viteza luminii. Cred că am găsit și noi unul dintre ei. Wakefield se Îndreaptă către tribună și primește un rînd de aplauze vioaie. Gărzile lui de corp, cu ochelari cu vedere În infraroșu, stau de-o parte și de alta În culise, scanînd sala Întunecoasă. Nu poate vedea publicul, dar Îi poate simți energia, o fiară cu o mie cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ochelari cu vedere În infraroșu, stau de-o parte și de alta În culise, scanînd sala Întunecoasă. Nu poate vedea publicul, dar Îi poate simți energia, o fiară cu o mie cinci sute de capete care-și ține răsuflarea. CÎnd aplauzele se sting, Wakefield se adresează fiarei. — Tovarăși! RÎsete, șuierături, huiduieli. — Muncitori, țărani, soldați! Mai multe rîsete, șuierături mai ascuțite, o voce furioasă: „Jos comunismul!“ — Mai acum vreo cîteva zile, pe Nature Channel - dintotdeauna mi-am dorit să Încep un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un pîntece În tranzit de la un niciunde către un altul! Întristat de propria-i viziune și detectînd satisfacția răutăcioasă a publicului, se revoltă În fața dorinței sale de a face pe plac străinilor. Tușește. Își trădează propria țară de dragul unor... ce? Aplauze? Nici nu există. O apucă pe o altă cale. — Miracolul Americii este cel al mișcării nu al regretului În New Mexico chipul lui Iisus a țîșnit pe o trotilla În Plaquemine Fecioara s-a arătat Într-un copac În Santuario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Intonează cu voce cîntată: — Ce faci tu pentru mine, fac și eu pentru tine! Toată lumea spune În cor: — Ce faci tu pentru mine, fac și eu pentru tine! CÎteva voci cu multiple accente repetă: „FACȘIEUPENTRUTINE!“ Mai multe voci: „CEFACITUPENTRUMINE!“ RÎsete, aplauze. Milena răcnește din primul rînd: „FAOCUMINEBABY!“ iar Tiffany: „TRAGEMIOTRAGEMIO!“ Alții strigă doar: „NUTEOPRI!“ Încrederea În sine a luat o turnură erotică nu În Întregime neplăcută. Mulțumit, Wakefield Își ia poemul de la capăt: — Fiecare casă găzduiește un dictator demolator intern un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vizita tot atît de ușor ca rîsul nu ura și istoria și vechile gîlceve. Wakefield părăsește scena Înainte ca publicul să-și dea seama că Își Încheiase cîntecul de dragoste dulce-amărui. Aude În urma lui un sunet bubuitor, dar dacă sînt aplauze sau huiduieli, asta nu-și poate da seama. Își scurtase discursul dar psihodrama neașteptată compensase cu vîrf și Îndesat. În culise, Doris Îi Înmînează cecul cu onorariul. Îl pune În buzunarul interior al hainei. Agenții de se pun În mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fran mai că și-l închipui ducând mâna la ureche, în semn că aștepta ajutor din public. — Woodbury Citizen, pentru modul în care a dat în vileag compania de autobuze Wadey’s. Vocea lui fu acoperită de un ropot de aplauze și Fran aproape că izbucni în râs de ușurare. Era tocmai lucrul de care aveau nevoie. Vestea avea să-l facă pe tatăl ei fericit, în ceea ce era poate ultimul an când l-ar putea încânta astfel de vești, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]