11,066 matches
-
s-a strecurat în cuhnia de lângă strungă, unde tata pregătea laptele pentru închegat, voia, să vadă secretul tatei, nu a apucat, odată cu tata a intrat și pisica, aceasta s-a ascuns tocmai unde era nevastă-mea, când tata s-a aplecat, să scoată pisica din ascunzătoare ,a descoperit și pe noru-sa. Calm, bătrânul a întrebat-o: ”ce faci dragă noră sub masă?” ” Am vrut, să văd, cum faci brânza, noi nici unul nu știm”. Stați liniștiți, până va fi, să plec, am
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
negri ai lui Corcoduș începuseră să arunce săgeți prin cele două luminițe jucăușe. -Acu’ te las, vrei să-ți dau să mănânci? -Nu, lasă că mănânc mai târziu. Sunt obosit, vreau să dorm! Dintr-un gest matern femeia s-a aplecat și l-a pupat pe frunte. Apoi cu pași ușori, la fel ca la venire, a părăsit încăperea. Florin Tatu aflase că prietenul lui sosise de două zile în cămin, deși încercase toate posibilitățile, nu reușise să vorbească cu el
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
evocat semnificația Sărbătorii Învierii Domnului, patimile lui Iisus, sacrificat pentru mântuire și credință, proslăvindu-i pe Maică și Fiu: Sub o salcie pletoasă Maica Sfântă se opri Și cu vocea ei duioasă Către salcie grăi: -Salcie, dacă și-e milă, Apleacă-ți crengile-n jos, Să faci din ele-o cunună Pentru fiul meu Hristos. Dacă îmi cunoști durerea Și dorești să mi-o alini, Fă-mi din ramurile tale O cunună fără spini. Fiul meu e sus pe cruce, Însângerat
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
Fă-mi din ramurile tale O cunună fără spini. Fiul meu e sus pe cruce, Însângerat și-n mare chin Și cu ea la el m-aș duce Ca durerea să-i alin. Atunci salcia miloasă Crengile și le-a aplecat, Maica a împletit cununa Și s-a dus la Golgota. Dar iudeii n-o lăsară Cu cununa fără spini, Ei vroiau Iisus să moară În dureri și-n mare chin. De atunci salcia pletoasă Nu s-a mai înălțat în
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
în diagnosticarea unor suferinzi, la elemente la îndemână, exterioare muncii de laborator. Este cunoscut faptul că medicii ruși studiază din facultate metode de diagnosticare după nuanțele de culoare ale feței, după indici comportamentali și gestica. Iată că medicii suedezi se apleacă și asupra altui aspect care poate vorbi despre o boală - mirosul degajat de pacient. Oamenii sunt capabili să simtă mirosul bolii la un individ al carui sistem imunitar este extrem de activ în doar câteva ore de expunere la o toxina
Bolnavii pot fi identificați și după mirosul pe care-l degajă [Corola-blog/BlogPost/92451_a_93743]
-
au cunoscut în timpul serviciului militar din Al Doilea Război Mondial, s-au stabilit pentru a-și crește familiile. Romanul se deschide când Archie, divorțat de a doua sa soție, stă în „Cavalier Musketeer Estate-ul lui plin de fum, cu fața aplecată pe volan”. A ales sinuciderea în ziua Anului Nou din 1975, având mașina parcată în fața magazinului unui măcelar, doar ca să fie salvat de proprietar. Pe măsură ce Dinți albi se desfășoară, e din ce în ce mai plin cu scene și personaje vivide, un portret al
Cele mai bune cărţi ale secolului 21: TOPUL romanelor alese de critici literari [Corola-blog/BlogPost/92790_a_94082]
-
ale istoriei naționale sunt legate de numele său. Acestea au fost temeliile unei construcții istoriografice care s-a caracterizat prin soliditatea informației, prin obiectivitatea interpretării, prin privirea organică asupra tuturor domeniilor care alcătuiesc o societate. Perioada asupra căreia s-a aplecat cu o stăruință intelectuală neobosită Dan Berindei a fost bogată în personalități - exemplare - și evenimente - memorabile - înscrise în istoria națională. Evocând portretele acestor oameni între oameni, reliefându-le faptele, nu odată eroice, totdeauna dezinteresate, străbătute de patosul dăruirii necondiționate pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
să ne fie îndemn de fericită abordare și înțelegere a creației sale. Un geniu răsărit pe pământ românesc, dăruindu-i prea plinul talentului și generozității sale. Drept pentru care am așternut aceste gânduri. Spre încheiere, fie-mi îngăduit a mă apleca asupra îndemnului maestrului meu din antichitatea greacă, Seneca: ”Eu îi voi venera și mă voi ridica în picioare, întotdeauna, în fața unor nume atât de însemnate.” CONSTANTIN JICHIȚA
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Noi nu mai comunicăm de multă vreme, el este foarte ocupat și nervos. Nici măcar nu mă mai ascultă dacă vreau să-i spun ceva. Sunt convinsă că mulți dintre ei ar fi fost și acum împreună dacă s-ar fi aplecat mai mult unul spre celălalt. Recunosc că această problemă a existat și în căsnicia mea , dar și în alte relații ulterioare. Am avut nevoie de cîteva lecții serioase de la viață pentru a învăța să ascult și să-i prețuiesc pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92888_a_94180]
-
nu m-am putut abține să nu reproduc aici unul din numeroasele ei poeme, absolut excepționale. L-am ales pe cale care descrie cel mai bine nostalgia noastră, a celor aflația departe de casă: plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren îmbrac
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
a indispensabilului iubirii aproapelui (cu iertare, dacă e cazul). Românul e construit în spirală - în cercuri semiînchise, deschise mereu cu o treaptă mai sus. Absența motivată a Liei de la petrecerea studenților făcuse o legătură între idealitate și obiectivitate (Dumnezeu se aplecase spre creatură lui și o chemase). Absența tot atât de motivată a Liei din realitatea palpabila (altă petrecere) creează tangenta obiectivității cu idealitatea (Lia merge definitiv în Împărăția lui Dumnezeu). În idealism (trasat, la începutul cărții, în spațiu închis) este, acum, la
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa și a celorlalți ca el, este un model moral și o scară de suire spre cele înalte
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
un cizmar, în pragul analfabetismului, timp de aproape 50 de ani. În urmă cu două sute de ani, un bragagiu a stăpânit zeci de zile Bucureștiul, incendiind parte din el, pentru a-l copia pe Nero, profitând de inexistența unei autorități aplecate spre înțelegere și cunoaștere. La începutul anilor’40, săracii Bucureștiului numărau zeci de mii de suflete, cea mai mare parte a lor dispărând noaptea în spații care nu au fost cartografiate niciodată. O parte dintre ei trăiau la periferiile mahalalelor
Apel la contribuţie – Revista de antropologie urbană (R.A.U.) nr 4/2014 [Corola-blog/BlogPost/93502_a_94794]
-
INIMA Patriei noastre istorice aici, în nordul Bucovinei, ce bate cu aceeași dragoste și afecțiune pentru toți românii înstrăinați din acest colț împătimit de Țară, am reușit și noi să ne deplasăm în acea dimineață la Mahala pentru a ne apleca sufletele în rugăciuni, alături de durerea conaționalilor noștri. „Cei care nu-și cunosc trecutul riscă să-l repete. Datoria noastră, și a tinerei generații, e să trăim și să-i pomenim, ca să nu dea Domnul să le repetăm soarta”, a conștientizat
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-au pus pe ascus căciulă, Câte-un viscol trist vine și le-o fură Dezgolite-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi, Clinchete răsună, clopot, zurgălăi Copacii își pleacă creaga
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
spirituală prin credință, prin practicile filocalice, toți doreau să cunoască și să adâncească exemplele marilor trăitori ai Bisericii creștine. Scara Sfântului Ioan Sinaitul, Explicarea Liturghiei de Gogol, celebra povestire a pelerinului rus erau numai câteva dintre lecturile asupra cărora se aplecau membrii grupării „Rugul Aprins“ spre aprofundarea credinței. Prin urmare, comunismul, ca încercare la care a fost supus creștinismul, a demonstrat că omul nu se poate salva altfel decât prin credință. Cu alte cuvinte, fără rugăciune, fără milă și dragoste față de
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
o punguță de arpagic. Primele rânduri le-a executat dumnealui, explicându-ne cum se face. În timpul lucrării repeta mereu: - Ați înțeles, mă, ați înțeles? De înțeles, înțeleseserăm noi, dar nu ne dădea inima ghes la așa treabă migăloasă. Să stăm aplecați pe brazdă, să înfigem la anumită distanță bulb cu bulb. Uff!... Și traista aia mare...Văzându-ne cu cât „entuziasm” ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
zugrăveală și sub efectul igrasiei, se iviseră reprezentări dintre cele mai puțin compatibile unele cu celelalte în realitatea comună. Astfel, într-o parte a peretelui aceluia mi se părea că disting silueta unui cocoș de munte, iar alături - un pianist aplecat peste clapele instrumentului său. În apropierea lor se zărea Turnul Eiffel, puțin răsucit, aproape să fie atins în zbor de Victoria din Samotrake. Ceva mai la mijloc se zbenguia un căluț de mare, gata și el să dea peste nasul
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
momente nu părea deloc dispusă să suporte. O văzusem plecând de una singură spre cabană. Nu se mai întorsese ca s-o apuce în jos pe pârtie, ci o luase de-a dreptul, înotând prin nămeți. De câteva ori se aplecase să-și spele fața plânsă cu zăpadă. Hanoracul ei cel verde, pe care nu știu din ce motiv și-l dezbrăcase, îi rămăsese pe sania abandonată. Îmi venea să alerg după ea, dar ceva mă țintuise locului. Trebuia să arăt
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru...dar au picat Din nou în praf. S-au murdărit! Și-atunci
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
într-o zi...Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreauși pietricele zvârlite departe, pe mal adunauErau zeci, sute și miiși albe și negre, maro, cenușii,Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfereVenind de departe, vorbind de alte ere.*** M-am aplecat și-am strâns și eu...Le-am așezat chiar la uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una, două, trei, patru...dar au picatDin nou în praf. S-au murdărit!Și-atunci iarăși am
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
plopi proiectați pe zare... Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriței, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul ființei omenești, și după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut și mai clară în minte imaginea unei personalități care te copleșește prin dimensiunea sa omenească
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
din acest hău Să reîntregească hotarele tale Cu mândrie să porți înscrisuri legale... Să se facă curățenie în țară, Legea să se respecte ca afară... Limba noastră strămoșească Să o vorbim, toți s-o cunoască! Cine nu vrea să se aplece În țara lor cu toți pot să plece, Aceasta este țara noastră România. Respectă-i, portul, graiul, glia ! Referință Bibliografică: DRAGĂ ROMÂNIE / Marilena Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
aducă înțelegerea și pacea în întreaga lume. Pentru el - ca și pentru noi, azi -, era clar că acest lucru nu se putea realiza decât prin educație, prin cunoaștere. Conștient de faptul că erau multe lucruri de învățat, Comenius s-a aplecat asupra metodelor și a mijloacelor de învătământ - cum sunt numite azi. I-a sfătuit pe profesori să acorde importantă cunoașterii lumii prin intermediul simțurilor, mai degrabă decât prin memorarea unor lucruri neînțelese de copii. A scris el însuși cărți destinate a
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]