2,765 matches
-
Mishima de a exprima unitar și verosimil o criză erotică devenită criză existențială este cu atât mai dificilă cu cât protagonistul nu întrevede nicio ieșire din regimul strict al disimulării. Nici războiul, nici sfârșitul lui, petrecut în imediata vecinătate a apocalipsei nucleare, nu estompează tensiunea acestei necesare căutări. Întâlnirile cu Sonoko devin tot mai frecvente după căsătoria ei cu un alt bărbat, iar apropierea funcționează tot mai evident ca un procedeu revelator: cu cât femeia e mai accesibilă, cu atât devin
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul comun în mărturisirea lui Sabato că a avut sentimentul începutului apocalipsei când a participat la "spargerea atomului de uraniu", în proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fizician, detaliu semnificativ dacă privim mai îndeaproape epoca în care Sabato lucra la Paris, la Insitutul Joliot Curie și frecventa cercurile suprarealiștilor. Cele două lumi, aparent incongruente, își găsesc înțelesul comun în mărturisirea lui Sabato că a avut sentimentul începutului apocalipsei când a participat la "spargerea atomului de uraniu", în proiectul fisiunii nucleare de la sfârșitul anilor '30. Primul său roman, Tunelul*, publicat în 1948, pe când Ernesto Sabato abandonase deja știința în favoarea literaturii, este un manifest existențialist furios și tragic despre eșecul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost de o catastrofă. Întâmplările prin care trece Gog sunt fără excepție esențiale pentru înțelegerea biografiei și a viziunii sale despre lume. Geniali sau mizerabili, în prăvălia lui Ben-Chusai, negustorul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fracturarea acestei familii. Titlul are o semnificație cât se poate de clară, în acord cu intenția explicită a romanului, de a conecta planul istoriei particulare a familiei Vălean sensurilor unei familii arhetipale - "acasă" devine Cîmpia Armaghedonului în acord cu scenariul Apocalipsei unei lumi, parte integrantă din supra-istorie și din povestea umanității înseși. Această măruntă dar teribilă apocalipsă este trăită, cu un dramatism ce constituie unul dintre marile merite ale acestei cărți, de către fiecare dintre martorii ei, și, mai mult decât toți
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
explicită a romanului, de a conecta planul istoriei particulare a familiei Vălean sensurilor unei familii arhetipale - "acasă" devine Cîmpia Armaghedonului în acord cu scenariul Apocalipsei unei lumi, parte integrantă din supra-istorie și din povestea umanității înseși. Această măruntă dar teribilă apocalipsă este trăită, cu un dramatism ce constituie unul dintre marile merite ale acestei cărți, de către fiecare dintre martorii ei, și, mai mult decât toți ceilalți, de Tabita, cea mai tânără dintre cei trei copii rezultați din mariajul forțat și nefericit
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ce au consolidat această identitate timp de secole? Dacă mitul Banatului paradisiac persistă în imaginarul colectiv ca adiacență a unei realități istorice, există nervuri sensibile, structuri vulnerabile, în paginile acestor descrieri idilice? Cum își trăiește Banatul - dincolo de solaritatea sa emblematică, - apocalipsele în surdină, destrămările blînde, eșecurile și micile catastrofe? De aproape, tot în registru minor și subiectiv, Banatul convivialității exemplare există în satele de câmpie, acolo unde dialogul cultural și transferul valorilor se manifestă firesc, în gesturi vechi, apărute parcă în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bunul obicei al respectului față de diversitate, cultivat intens de mai bine de trei secole. Deși despre Banat se poate scrie și vorbi în termenii unei identități solide, zonele vulnerabile, unde memoria consemnează inevitabile metamorfoze, sunt deopotrivă zone ale autenticității. Astfel, apocalipsele majore și cele mărunte se succed ca etape distincte ale unui ciclu istoric și vital. Însă povestea nu-și poate revela metaforele dacă nu există nostalgie, uitare, disoluție și un nou început. "Dilema", anul V, nr. 232, 28 iulie 2008
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
gradul II formate de emițători sau realitățile de gradul III formate de către receptori sînt luate realități de gradul I și confundate cu datele brute. E un univers cacofonic, o interminabilă agonie de spirale, o nebunie mută a denigrării realului. O apocalipsă mediatică. Tautismul este construit prin contracția a doi termeni: autism și tautologie. Autismul este boala auto-închiderii, a incomunicabilității, a izolării într-o lume proprie, fără dorința de a evada sau a o împărtăși altcuiva. Tautologia este "orice propunere identică, al
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
se întâmplă, criza contemporană vulgară, a invaziei visceralității, a pornografiei, demonstrând "moartea cea mai puțin demnă a poeziei". Este un scenariu bacovian, și atrag atenția că o fi valabil în numele sau în limitele unui poet genial, autorul Plumbului propunând o apocalipsă și nici o regenerare, nici o renaștere, ci numai o moarte absolută. Theodor Codreanu reușește să citească scenariul bacovian al dezorganizării până la neantizare a lirismului, a poeziei, a textului, a versului, a cuvintelor, dincolo de care se întinde domnia neantului. Contemporan cu Martin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai tristă. Bacovia scria în poema Amurg de toamnă: "Și gem, și plâng, și râd în hî, în ha...". Autorul Nopții furtunoase gândea "apocaliptic", sub puterea absurdului. Cetatea deveni, în cele din urmă, Tâmpitopole, degradată sub toate aspectele. La Bacovia, apocalipsa e a nevrozelor, a nebuniei, a golului istoric. Dar Caragiale, ca și Eminescu, încă mai credea într-o redresare în timp. La poetul plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se întorc la izvoare, numai că în direcții diametral opuse, unul e descendent, celălalt ascensional. Zeul bacovian (în cazul în care există) s-a ascuns într-o sâmbătă a ultimelor suferințe, a morților care nu mai mor, sălășluind într-o apocalipsă fără finalitate, zeul vierean pogoară din ceruri ca pace a Duhului Sfânt, ca Duminică Mare (Duminica albă, ca lumină taborică). Antibacovianismul lui Vieru se manifestă în bunătatea sa ca pâinea caldă (simbol central în imaginarul său poetic). "Naiv" ca Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arme, mașini, aparatură ultrasofisticată și se mândrește nespus cu toate acestea. Dar și unele și altele, ca "arme", servesc unuia și aceluiași scop: subjugarea "celuilalt" cu orice preț. După legendă, Dumnezeu l-a alungat pe om din rai; acum, în apocalipsă, a venit rândul "omului", cultivat, ales și elitist, să-l izgonească pe Tatăl ceresc, fie și din propria-i zidire. Epoca modernă (postmodernă?) trăiește sub "terorismul minorităților", este de părere autorul cărții A doua schimbare la față (p. 29). Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Fenomenul, de altfel, nu este nou și nu derivă din predica lui Urban II. Temerile în legătură cu anul 1000 nu sînt prea îndepărtate și, chiar dacă au fost mult exagerate de cronicari, au lăsat în spirite urme adînci, care fac, din tema Apocalipsei, din plin răspîndită de sihastrii din sate, una din temele majore ale liturghiei și iconografiei. A pleca către Pămîntul Sfînt ține, așadar, de o datorie sfîntă a creștinului în așteptarea Judecății de Apoi și răspunde, desigur, unei nevoi mistice și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și convingerea țăranilor să nu își vândă pământurile străinilor. Daca însă pământurile vor încape cumva în mâna streinilor, ele nu se vor maĭ putea rescumpăra în veciĭ vecilor de românĭ, și atuncĭ, finis Romaniæ" (Melidon, 1874, p. 130). Sfârșitul României, apocalipsa românismului, vin prin alterarea spiritualității ortodoxe, prin coruperea purității etnice, și se desăvârșește prin înstrăinarea pământului strămoșesc românesc. Sub biciul evenimentelor succedate pe scena geopolitică a Europei, care au constituit amorsa pentru prima conflagrație mondială, discursul naționalist și-a accelerat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
218, 223, 233, 234, 236, 261, 262, 267, 268, 290, 311, 394, 462 Zolyneak, Maria, 92, 131 Zota, Constantin, 121, 223 Zub, Alexandru, 148, 399 Zubcu, Teodor, 115, 116 Zugun-Eloaie, Petru, 121 În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în august 1945, când au fost lansate bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, ai mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne am speriat; ne-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într o
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într o zi Doamna Învățătoare, Maria Popescu a venit
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într o zi Doamna Învățătoare, Maria Popescu a venit cu o bucată de hârtie albă unsă cu pap, pe care a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
întîmplat. Ca prin minune, toți se aleg cu zgîrieturi ușoare, dar nici unul nu-i rănit grav. Ies din mașină și se urcă în grabă pe parapet. Acolo erau în siguranță. Un al doilea val le oferă un spectacol grandios, de apocalipsă, lovind din nou bătrîna hodoroagă... Raul însă are responsabilitatea moralului familiei. Uite, Amanda. Nu-i așa că merită să vezi un astfel de spectacol? Rîd, rîd cu toții în hohote, mai ales copiii care și-au revenit. Tati, mami, uitați-vă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iubiți. Mici cronici din Europa Răsăriteană și de prin alte părți 38. Cristian Bădiliță (ed.) - Eliadiana 39. Ioan Buduca - Și a fost seară, și a fost dimineață 40. Pierre Hadot - Ce este filozofia antică ? 41. Leon Wieseltier - împotriva identității 42. * * * - Apocalipsa lui Pavel 43. Marcel Mauss - Eseu despre dar 44. Eugeniu Safta-Romano - Arhetipuri juridice în Biblie 45. Guy Scarpetta - Elogiu cosmopolitismului 46. Dan Pavel - Cine, ce și de ce ? 47. Vladimir Jankélévitch - Iertarea 48. Andrei Cornea - Penumbra 49. Iosif Sava - Muzica și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sfârșitul lumii e exclus În acest moment, căci istoria vieții biologice arată că există mulțime de feluri de organisme care n’au atins Încă apogeul, pentru a-și Începe declinul, și mă Îndoiesc că au apărut doar ca să fie martore Apocalipsei, câtă vreme tot ceea ce există În Natură Își joacă un rol până la capăt. Istoria ne mai arată ceva: omul a abordat Întru exploatare cam tot ceea ce-l Înconjura, indiferent de complexitatea intrinsecă; doar fundamentarea științifică, cunoașterea, a cunoscut decalaje, aliniind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
orice, așezate pe o structură zisă de rezistență. Ioc negentropie și, nemaisimțind zeul, omul devine ateu. Ce urmează? După o progresivă degradare, fie doar a acestui aspect al activității umane? Bunul meu prieten, astăzi și amfitrion, ar fugi repede la Apocalipsa lui Ioan. Îmi pare rău să am altă părere, dar totuși În același spirit: Lumea nu poate pieri. Și mă justific doar sentimental: e prea frumoasă. Priviți atent o frunză, fie ea de pălămidă. Ori un gândac, fie el de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eventualitatea nedorită a victoriei NATO următoarea sulă În coasta acestuia... Și sper, În al 24-lea ceas chiar cu recentele dovezi de ostilitate pe care le-au dat fruntașii noștri că nu vom deveni al 11-lea corn al dihaniei Apocalipsei lui Ioan, pe care un prieten jugoslav vai, ce pleonasm! o evoca, asociindu-i cele 10 coarne cu tot atâtea state agresoare... Și, dacă n’o fi așa, rămâne măcar scuza mea, a unui simplu dar adevărat român, față de frații
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]