5,949 matches
-
evlaviei celei îngerești; Bucură-te, cel ce ai fugit de amăgirile cele lumești; Bucură-te, că cele îndumnezeitoare n-ai încetat să dorești; Bucură-te, minte purtătoare de Dumnezeu, plină de înțelesuri dumnezeiești; Bucură-te, cărbune al Sfântului Duh, foc aprins al cugetării creștine; Bucură-te, cel ce viață fără de pată ai trăit; Bucură-te, cel ce înșelăciunea lui Veliar ai zdrobit; Bucură-te, cel ce iubirii lui Hristos ți-ai deschis ușa sufletului; Bucură-te, cel în care a înflorit
VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379231_a_380560]
-
Apusului...” (păcatele amintirilor mele...) * “Iubirea /umblă năucă /prin Lume,/cu foamea dragostei pe brațe, / cu zâmbetul ucigaș pe buze/curgând pe tălpile călătorilor,/ pe drumuri pustii, /neștiute de nimeni.../ Iubirea / ne fură umbrele prigonindu-le /una în alta,/ într-o aprinsă candelă a-mperecherii...” (suspinele se-aud clocotind în frunze...) ( fără de care nu ar mai exista procreiere, continuitate...)cât și iubirii pure, necondiționate de nicio lege pământească, iubirea fiind superioară sentimentului de dragoste. „Pe Dumnezeu îl iubești, de o ființă pământeană
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
mai rămas de spus, că ne iubim și-mi ești, Întinerim de drag, de-o viață și mai bine, Noi, suflete pereche-n icoane de povești. Colinda maci suavi zâmbindu-și în ghirlanda, În suflet înflorește un vis de dor aprins, Ninsoarea jucăușa pe gene se dezmiardă, E anul nou iubire, miroase-a răi și-a nins. Referință Bibliografica: E anul nou iubire / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1460, Anul IV, 30 decembrie 2014. Drepturi de Autor
E ANUL NOU IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379400_a_380729]
-
N-ai unde să fugi! Și fugă ți-ar fi în zadar, și amânarea n-ar avea niciun sens.Eu știu că m-ai admirat. Da! Da! Ai uitat inserările când mă căutai cu privirea? Cu sufletul lacom de înflăcărări aprinse... mă așteptai, îmi vânai fiecare înpurpurare, fiecare tresărire ce-mi picura în culoare, trădându-mă... Știai prea bine ca esti iubita! Nu-i asa? Să nu mă minți! E prea târziu pentru o naivă și copilăreasca minciună. ”Doamne!” Cine e
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
de ușă și am deschis. Da! Era acolo! Chiar el! Amurgul meu! Înflăcăratul, adoratul meu amurg. Ne-am privit doar o clipă. O singură clipă! Cine ar fi rezistat seducătoarelor flăcări ce-i ardeau în ochii mari, asemenea unor vulcani aprinși? Cine? Și clipă a devenit eternitate, a devenit poezie: eu, fiica, el, fiu, gemeni-frați, născuți din aceeași taină, acelasi vers, aceeași frază: ”Clipă, rămâi, ești atât de frumoasă!” atât de frumoasă... Referință Bibliografica: VALENTINA BECART (Pașcani / Iași) - PREMIUL ÎI la
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
o rugă! -Scoală, mândruțo, din somn Nu mă vezi că eu nu dorm! Cerne o ninsoare blajină, nu-i ger, iar dac-ar fi, cine să-l mai simtă?! Moș Vasile Chițâgoi nicidecum! Are fruntea plină de broboane reci, obrajii aprinși ca jarul și mâinile încleștate: una pe topor, alta pe serpentină. Simte cum îl lasă puterile: nici chiuitura n-a fost strașnică, și bătaia în alambic a fost cam moale, inima-i ajunge în gâtlej făcându-l să chiuie întretăiat
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
ce le rostea molcuț. ``A fost odat`...a fost ca niciodată``... Ca-n basmele rămase din străbuni, Ies zânele și spiridușii, să străbată Lumina blândă, din crângul cu aluni. Iar frumusețea lor în prag de seară Scădea, cât buna povestea aprins; Târziu, alunii și soarele de vară Și toate câte-au fost, s-au stins. Referință Bibliografică: A fost odat` / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2217, Anul VII, 25 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Negulescu
A FOST ODAT` de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379461_a_380790]
-
comandă, sunt din piele vopsită în alb cu roșu. La gât și-a pus un lanț din aur, cât degetul de gros. Burta, ieșită puțin peste centrul curelei, îi dă un aer de bărbat ajuns. În gură are un trabuc aprins. Când zâmbește, zâmbește cu gura deschisă ca să i se vadă lucrarea stomatologică de lux. Un domn, un boier, un om important. Puține țigănci frumoase (și nu numai țigănci) i-au rezistat farmecului său. Se plimbă pentru că nu are ce face
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
Bregovici. De regulă se oprea la piesa: ,,Gaz, Gaz”, dar asculta cu aceiași plăcere și ,,Kalashnikov". Ultima dată, după un spectacol reușit, la autografe, se lipi de două fete, amândouă tinere și frumoase. Le remarcase rujul de pe buze. Un roșu aprins. - Vouă..., la mașină autografe! - Unde..., 'nea Metrix?, întrebă, plină de emoție, cea plinuță. - La parcare!... Mercedesu' ăla alb cu numere de Franța! Hai!... Una era țigancă iar cealaltă româncă. Vesele și puse pe distracții, invitate în jacuzzi, se dezbrăcară și
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului N-a mai rămas nimic din Eminescu l-am răstignit în vorbe fără glas iubirea lui, în van, își schimbă sensu’, durerea însă, în noi, adânc, are popas Din sângerări aprinse și apusuri ce cască răni în cerul liniștit s-au răsturnat cuvinte-n patru versuri ce spun nimic Eminului pitit într-un neant pe care el îl știe și l-a știut întruna resemnat trăindu-și o iubire sinilie pe
N-A MAI RĂMAS NIMIC DIN EMINESCU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379478_a_380807]
-
Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Ropotul copitei din durerea amintirilor dorul răsăritului ce arde orizontul plânge trecutul pădurilor bastarde lacrimi inundă prezentul ce arde bobul de sare licărul speranței înmuiat în candela iubirii aprinse topește tăceri nerostite emoții nebune călăresc herghelia de vise a copilăriei privesc fetiță cu zulufi negri și ochii deschiși a miracol cum salța în galop peste obstacolele vieții în șaua cu ciucuri de fericire zâmbește a dojana mă prinde de
FETIȚA CU ZULUFI NEGRI ȘI OCHII DESCHIȘI A MIRACOL de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379506_a_380835]
-
o întinde, Pare că universu-ntreg În rochie îl cuprinde... Dansează ochii de cărbune Iar păru negru curge-n valuri... Zei și demoni i se închină De peste munți și valuri... Joacă galbenii șirag Pe sânii de fecioară... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gura....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatră Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]
-
din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eram așa de tineri când ziua la nămiezi Zburdam fără de grijă de mână prin livezi, Când te chemam la joacă pitulat în vie Cu cântecul acela fals de ciocârlie. În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
căi bălani fără hotar și-odihnă, Într-un cutremur surd din depărtare, Și pe sub dealuri nechezând pe vale, O herghelie de neastâmpăr plină. Nebuni de vis hoinar peste câmpie, Ei salța liberi , zarea-i necuprinsa, Când foamea îi încinge mai aprinsă Ei pasc pe pajiști - nimeni să-i reție. Iepe sirepe alăpteză-n voie, Iar armăsarii le păzesc trufași, Și nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
comandă, sunt din piele vopsita în alb cu roșu. La gât și-a pus un lant din aur, cât degetul de gros. Burtă, ieșită puțin peste centrul curelei, îi dă un aer de bărbat ajuns. În gură are un trabuc aprins. Cand zâmbește, zâmbește cu ... Citește mai mult DORIN RADU (București) - PREMIUL III la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR", ediția a II-a, 2016 - Secțiunea PROZA SCURTAMETRIXMare vedeta locală, Metrix, țigan frumos din Broscărie, se plimba prin central orașului, pe interzis, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
comandă, sunt din piele vopsita în alb cu roșu. La gât și-a pus un lant din aur, cât degetul de gros. Burtă, ieșită puțin peste centrul curelei, îi dă un aer de bărbat ajuns. În gură are un trabuc aprins. Cand zâmbește, zâmbește cu ... XIV. MARIAN PĂTRAȘCU (RÂMNICU VÂLCEA) - PREMIUL ÎI LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR" , EDIȚIA A II-A, 2016 - SECȚIUNEA PROZA SCURTĂ, de Ion Nălbitoru , publicat în Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016. MARIAN PĂTRAȘCU (Râmnicu Vâlcea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
liră pân’ la bolta-nstelatăCântând a iubire în tăcerea verbului ”a fi”...... XV. ELISABETA IOSIF, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2096 din 26 septembrie 2016. MIROSUL TOAMNEI Din vârful dealului Apusul arde-n flăcări Nori de păsări. De sub cărbunii aprinși Amurgul suflă aripi-frunze - Culori în transhumanță... Agonizând, pâlpâie vara, Respiră aurul gutuilor, Îngreunând povara Iubirilor spre Paradis. Cad peste auriul frunzelor Culori de un roșu nepermis De ultima speranță... Numai...numai crizantema Este sub domnia faldurilor Arămii! Miroase a toamnă
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
inundă... Iar ei s-au îmbrăcat în fracul alb de nuntă.ELISABETA IOSIF 3 ianuarie, 2016... XXX. SIMFONIA ÎNGERULUI, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1825 din 30 decembrie 2015. ELISABETA IOSIF SIMFONIA ÎNGERULUI Plânge Îngerul păzitor cu aripi aprinse Tristețile lumii. Anunță din Astral, Durerile. A strâns în alămurile sale stinse Previziunile din alte lumi de memorial. Dureri neștiute, cu gust de stele-amare Trimise ca un semn prin luna albastră Prăbușite-n sunete, prin goarna-i visătoare Înviind din
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
Spătărelu. Ed. Egumenița, Galați, 2015, pp. 15) Aceste minunate prezențe sunt chipul divin sau interfața dintre Icoana realității dacoromâne și Aura lumii dumnezeiești. Aceste prezențe harice au parcurs Calea lui Hristos netezită de înaintași prin Tradiția patristică, sub lumina Rugului Aprins al sfințeniei, sub autoritatea demnității Voievodale, a Vlădicilor de cuget și simțire românească, sub vrednica cinstire a Dascălilor, a Poeților, a Preoților, care n-au neglijat nici o clipă obștea Cetății lor, sacre. Cu puțin înainte de zorii Creștinismului, marele orator roman
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
încă n-au plecat./ Lerui, ler... colind descătușat!” [Aiud 1962](Vasile Blănaru-Flamură, Colind încătușat-Crini printre Zăbrele. Din Poemele unui fost condamnat la moarte. Ed. Sepco, 2000) Lacrimile Suferințelor sunt veacuri și milenii de suferințe sfinte, Luminile luminilor adunate în rugăciuni aprinse ca o plămadă divină în Sânul neamului și dăruite prin jertfe curate Bunului Dumnezeu, sub chipul Eroilor, Martirilor, Cuvioșilor, Mărturisitorilor și Sfinților: „ ...Lumină lină lin lumini/ înstrăinându-i pe străini/ Lumină lină, nuntă, leac/ Tămăduind veac după veac,/ Cel întristat
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
a slujit cu sfințenie întreaga sa viață: trecutul, prezentul și viitorul spiritualității dacoromâne, așa cum inspirat afirma Patriarhul Teoctist Arăpașu despre relația Biserică-Cultură: „ tot trecutul, prezentul și viitorul neamului nostru se concentrează într-un singur cuvânt: DUMNEZEU.” Crezul său naționalist, rugul aprins al poeziei, împlinirea și strălucirea lirică, mistica sufletului său aristocrat, l-au încununat ca misiune și vocație profetică a Neamului dacoromân creștin-ortodox. Elementul lui genial, specific eminescian, cel de autoritate profetică este certitudinea fenomenului de taină, atitudinea, sinteza de rămânere
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
mistice. Prietenia vine ca un prisos al bucuriei, al vieții morale trăite în care se prefigurează apoi ca un prinos al fericirii. Prietenia vine ca o plinătate a bucuriei, ce țâșnește ca o flacără binefăcătoare a spiritului, ca un Rug aprins al încântării persoanei în toată splendoarea ei de a se desăvârși moral. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care trăiește cu adevărat în spiritul Aleșilor Săi, ne mărturisește Prietenia Sa ca pe un Nimb ceresc din care se revarsă continuu harul bucuriei
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
fidel paharnic, Fărâme de-ntuneric, ce-au durut. Am aclamat profund nefericirea, Știind că-i un spectacol degradat, Și mi-am mutat în vise amăgirea Din Raiul cu Infernul cununat. Pe când credeam că voi avea scăpare, De sub nămeții de tăciuni aprinși, Brusc s-a ivit un uragan în zare, Care-a dat viață bulgărilor stinși. M-am perpelit pe jarul deznădejdii, În așteptarea ploii din cuvânt, Și-am implorat, pe umărul nădejdii, O fericire-aflată în mormânt. Ca un vulcan, în ultima
STROPI DE-NTUNERIC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381121_a_382450]
-
printr-un act al dragostei Sale. Logosul dumnezeiesc înfiază gândirea creștinului în Sânul Cuvântului Său viu, interiorizând-o, luminând-o spre aflarea și interpretarea sensurilor care, apoi o poartă cu ele. Vremea gândului frumos grăit este de fapt timpul rugului aprins al Cuvântului care zidește, al Cuvântului care se învață pe dinăuntru, împodobindu-ne cu elocința sa Hristic-divină. Sufletul creștin își trage sufletul pur, esența ortodoxă din credința, suferința, pătimirea, iubirea, biruința, înfierea deci, din lumina Cuvântului dumnezeiesc și din mireasma
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
gândirii, vraja de incantație a versului, redimensionarea sufletului românesc cu un nou și până la el necunoscut fior metafizic, destinul său tragic, verticalitatea morală a caracterului, puritatea până la inocență a inimii mă făcuseră să văd în el un loc sacru... rugul aprins al sufletului românesc de care nu te poți apropia fără a-ți scoate încălțămintea... Când am vorbit... am pus accentul pe contribuția lui Eminescu în procesul de continuă creare de sine a sufletului românesc (în fond orice mare poet este
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]