2,862 matches
-
bărbații stau la cozi de un kilometru. Sunt convinsă, se cutremură Fran, dar nu crezi că asta ar fi puțin cam bătător la ochi la prima întâlnire? — Sigur că nu. Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran. — Poți să împrumuți juponul meu dacă vrei, îi propuse Lottie cu generozitate. Fran fu mișcată la culme. Juponul de dantelă era comoara cea mai de preț a lui Lottie. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
destul de straniu, dar meditația Henriettei despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din cap. Ăsta era unul din lucrurile la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gata. Era una din acele după-amieze târzii, când până și Papei i-ar fi fost greu să stea liniștit la masa de lucru, și locuitorii orașului invadaseră toate barurile, cafenelele și promenadele de pe malul râului. Dincolo de catedrală soarele începea să apună învăluit într-o lumină trandafirie. Era o vreme pentru îndrăgostiți. Fran se întrebă dacă Laurence cedase ispitei, ca toți ceilalți, sau rămăsese în cabinetul său, cufundat într-un alt dosar. A doua variantă probabil. Lui Laurence îi păsa prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tânără ca Tomoe, Gaston nu prezenta nici un interes. Era ca un copac uriaș, inert, inutil. Da, pur și simplu un copac inutil. Copacul stătea în fața ei acum, privind fix la copiii care băteau mingea. Doi-trei nori roșiatici, din pricina soarelui ce apunea, pluteau într-un colț îndepărtat pe cer. Chiar sub picioarele lor, trenuri înțesate de oameni care se întorceau acasă de la slujbă, luau încet-încet viteză, părăsind gara Yotsuya. „Tipul ăsta n-are pic de minte“, gândi Tomoe. „Chiar nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
În bolta înstelată-mi scald privirea - și știu că și eu port în suflet stele multe, multe și căi lactee, minunile-ntunericului. Dar nu le văd, am prea mult soare-n mine de-aceea nu le văd. Aștept să îmi apună ziua și zarea mea pleoapa să-și închidă, mi-aștept amurgul, noaptea și durerea, să mi se-ntunece tot cerul și să răsară-n mine stelele, stelele mele, pe care încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lumină - cum ar putea să ne taie pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului ? Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor că nu sunt tăiate de lună, că numai de fierul pământului li s-a menit să apună. ÎN LUMEA LUI HERACLIT Produs al aerului soarele ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi, din aburii fosforescenți care din mare ies. Știu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
își împrăștiau sămânța zburătoare-n tot orașul. Nimeni nu dormea în noaptea cea de veghe. Nici penații viitoarei generații. Ne plimbam pe bulevarde prin troiene de semințe - și simțeam cum talpa arde. Doar târziu Segetătorul încearcă-ntr-o doar' s-apună când scâncea în poartă cheia. Vântul ne-azvîrlea în păr și-n față pulbere de lună, caldă încă vremea-aceea. Ținând soarele în mână, un oltean - pe jumătate om aievea, în rest fântână cu o cumpănă în spate - dimineața da năvală cu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
știut ce am vrut să spun susținând că pământul se învîrtește. Au înțeles că, în fapt, puneam în cauză toată ordinea lor. ― Au înțeles și altceva. Că frica te va cuminți. ― Aseară mă gândeam că, într-o zi senină, soarele apune frumos până și pe un câmp însîngerat de război. N-am dreptul, oare, să văd doar soarele care apune pe o asemenea câmpie, evitând sîngele? ― E cam trist acest drept, Galilei. Dacă nu ești de partea celui ucis, vei fi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
toată ordinea lor. ― Au înțeles și altceva. Că frica te va cuminți. ― Aseară mă gândeam că, într-o zi senină, soarele apune frumos până și pe un câmp însîngerat de război. N-am dreptul, oare, să văd doar soarele care apune pe o asemenea câmpie, evitând sîngele? ― E cam trist acest drept, Galilei. Dacă nu ești de partea celui ucis, vei fi de partea celui care ucide. ― Uneori, mi se pare că diferența dintre Nero și destin e numai o problemă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
au ajuns să afle ce mister minunat e să exiști, să te bucuri că e soare, că e vară. Vreți gloria obținută pe rug? N-aveți decât să jinduiți după ea. Pentru mine, gloria e ca ziua aceasta. ― Care va apune în curând. ― Lumea ar fi plâns, probabil, un Galilei prefăcut în cenușă . În schimb, unul viu o irită. De ce dacă a fost atât de aproape de rug nu s-a urcat pe el? De ce se bucură și cutreieră colinele când i
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu i-a displăcut. Iată-ne din nou bătând la poarta mănăstirii. Militarii din turnuri ne observaseră, drept care veteranul ne aștepta deja la ferestruică. - Iar ați venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și pe călugărul de data trecută. Veteranul a înjurat. - Călugării au închis deja porțile. Fac asta de îndată ce apune soarele. M-am prefăcut supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am poruncit: - Deschide-ne! Andras ne-a dat ordin să-l așteptăm aici. Anunță-l și pe călugărul de data trecută. Veteranul a înjurat. - Călugării au închis deja porțile. Fac asta de îndată ce apune soarele. M-am prefăcut supărat, deși contasem pe acel amănunt. - Lasă-ne să intrăm, o să stau de vorbă cu el mâine. Vinul ăsta ne-a frânt spinarea. S-a uitat la burdufuri cu poftă. - Pentru cine e? - Pentru voi, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos. Nu pricepeam cum putea să se descurce călăuza noastră pe o potecă nu mai largă de doi pași, la lumina semilunii ce de-acum apunea. Ne-a adus într-o poiană cu câteva colibe, unde mai tare decât oricare alt miros era cel de fum. Era un sat unde se făceau cărbuni pentru vase de încălzit patul și forje, locuit de un neam sălbatic, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trandafiri. După ce i-am promis lui Garibaldo că aveam să vin să-l văd înainte de plecarea mea, iată-mă în sfârșit pe drumul spre casă. Se înnopta, și am înțeles, aluzia lui Garibaldo la faptul că pe Mesè soarele nu apunea niciodată. Pe strada pe care am ieșit era agățată câte o lampă la fiecare zece pași; pe Mesè, o lampă la cinci pași, pe ambele laturi, care lumina de se vedea ca ziua. Ajungând la capătul drumului, m-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trăim și asta este condamnarea noastră. Cei doi tineri de pe poster o invitau să continue. Să aibă Încredere. ALĂTURĂ-TE ȘI TU FORȚELOR ARMATE. Însă amuți. La douăzeci și cinci de ani, cariera Emmei ajunsese Într-un punct mort și Începea să apună. Iarna mai Înregistra câte-un refren În studiouri - astăzi discurile acelea mai puteau fi găsite doar pe tarabe În talciocul de la Porta Portese -, iar vara mergea În turnee prin provincie, colecționând stadioane prăfuite, serbări naționale, serbări patronale și câmpenești. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de lampadare din fier forjat se materializară pe neașteptate În piață, galbene pe fundalul crepuscular al cerului. Acum se vedeau din nou palatele și cupolele, antenele și colinele - și rândurile de case care Închideau din toate părțile linia orizontului. Soarele apunea. Se lăsa seara. Ceva fluid Îl atinse pe Sasha În cap și apoi Îi alunecă pe tâmple. La atingere era lipicios ca un mucus. Un porumbel cu diaree Îl onorase cu atenția lui. Pentru o clipă Îi păru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumpărată pentru a o hipnotiza și a o adormi, atunci când ea era Încă un bebeluș - dar de care Camilla nu mai voise să se despartă nici după ce crescuse. Ore În șir, roiuri de stele străluceau pe tavanul alb, răsărind și apunând la nesfârșit. Ani de zile, Camilla adormise urmându-le traiectoriile luminoase. Dar În noaptea asta nici măcar stelele nu-i abătură gândurile. Începu iar. Și nu poți să-l suni acum? Nu, mititico, e aproape miezul nopții. Dar tu ești șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Poate e Aris. Dar nu era nici unul dintre ei. Când Îl scoase În sfârșit din buzunar, pe ecran apăruse numărul pe care Îl formase obsedant toată ziua aceea. Numărul particular al președintelui. — Da, spuse. Stelele continuau să răsară și să apună pe tavan. Un aeroplan decolă brutal și probabil că se prăbuși imediat după aceea, Într-o derizorie flatulență. — Elio, spunea președintele, scuză ora târzie, dar știu că m-ai căutat. Apoi veniră cuvintele atât de așteptate și atât de temute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
penumbră, Îi văzu părul strălucind și pielea luminoasă. Delicată și fragilă. Ce visează copiii? Dar de ce mă mai Întreb? Visele nu sunt niciodată premonitorii. Și dacă sunt, cui și la ce mai folosesc profețiile lor? Elio Închise ochii. Stelele luminoase apuseră Între pleoapele lui. Un automobil se auzi jos În stradă - pentru o clipă, Îi păru că-l recunoaște. Și spera să fie Smartul Majei, dar zgomotul se Îndepărtă până când dispăru cu totul, cine știe unde. Tăcerea Îl Învăluia În neagra ei singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o zână din povești Cu care poți să și glumești. N-o supăra prea tare Că devine luptătoare. Ai grijă și cum vorbești Căci pe ea n-o păcălești. Poate să fie cât de rea, Prietena mea rămâne ea! Uitarea Apune soarele pe cer, Amurgul strălucește Și vântul dulce și ușor De tine-mi amintește. Stau pe pragul casei mele Și adesea eu privesc Și cu ochii plini de lacrimi Tot la tine mă gândesc. Când anii se vor stinge Ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat Călător la țărmul mării Pe malul mării mă plimbam Zărind în depărtare, Soarele ce apunea Încet se tot stingea. Iar cerul pare-a se crăpa Fiind tăiat de săbii, Și marea moare-n stingeri aspre Dând totul uitării. Călător la țărmul mării Prin nisip mergeam, Picioarele obosite adesea Se tot scufundau. Nisipul rece, plaja-ntinsă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și cu raze vii sărută, Florile ce-au adormit. Vară Apune soarele-n văpăi Și înserarea, ca un val, Pe sub răchițele din deal Se lasă-n liniște pe văi , Și-adorm ușor cu gându-n sat. Mama Tot ce am mai scump pe lume Este mama mea, pe bune. Ea m-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nas. Prin ierburile crude Puternic se aude Sub cerul fără fund Un sunet profund. Sunt gâze și gângănii Ce sar și fac mătănii Și mă-ncântă mereu Trecând prin dreptul meu. Soarele și luna Soarele și luna Se-nalță și apun, Semănând întruna Cu baloane de săpun. Privirea lor distantă Prin negre rămuriști Din când în când arată Doi ochi adânci și triști. În sufletul lor trist Resimt singurătatea Și, precum un artist, Nu găsesc deplinătatea. Soarele Luna cea fugară De-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l ghicesc Și numele să îl rostesc. De ghiceam de prima dată, Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul meu de copilaș Și surâsul pe imaș. Prin lanuri ne alergam Și pe jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
naivitatea și încrederea ei într-o proiecție de cristal care i-a încălzit atât de mult sufletul cândva. S-a lăsat moale, ca o cârpă zdrențuită, să alunece în genunchi pe nisipul de argint pictat de lumina lunii. Soarele a apus de mult și bezna a pus stăpânire de Univers, furându-i toată splendoarea și minunăția. Globul palid care veghea printre stele a încercat să-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]