13,013 matches
-
simțeam sferele în spate / muguri în carne-așteptînd./ Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul” ( Ea venea). Eterna Evă ia naștere încă o dată pentru uzul îndrăgostitului, printr-un proces mitologic ce implică elementele uranice. Ivirea sa iscă un spectacol în care arborii de apă dansează sub sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în natură: „Nu-i albă coama lui, nu-i albă. / E albă- murdar, deși ca prima zăpadă. / Nu-i verde nechezatul lui, / nu-i verde, / deși arbori pletoși cresc din el, / deși frunze flămînde cresc/ din verdele nechezatului, ah, / nechezatului negru de cal verde” (O călărire imperfectă). Făptura poetului e înveșmîntată și ea în vise ca-n blănuri de miel, cu sufletul zgribulit peste văi de venin
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
rulante ce trosnesc de ruginite. Buruienite resturi omenești oamenii înșiși buruieni uscate sunt dați deoparte Vântul fluieră sânge. Ceva mai încolo un avion muribund - tușește pleavă. Soarele pulsează inimă într-un corp adolescent. Carnea putrezește frunze căzute se întorc în arbori și ca cerceii de diament atârnă de-un capăt de versuri pătrate petrificate ce nu vor fi sculptate niciodată. Buruieni - uscate - ne-au năpădit de pe-acum scrierile. Katerina Karizoni Katerina Karizoni s-a născut la Salonic. Este doctor în
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
eu în partea de sus, și cu șlapii eterni la purtător. Într-o dimineață timidă și feciorelnică, am ajuns în rai. Leo m-a dus pe o colină din acel oraș. Am intrat în curtea unei mînăstiri cu mii de arbori și flori mirobolante. Dintr-o dată, am văzut cele mai spectaculoase păsări, cum își înfoiau cozile multicolore, cum făceau pași de dans legănîndu-și podoaba spre seducție. Noi tăceam, iar păunii strigau. Ca un ritual, mergeam zilnic la ei. Știam coloritul fiecăruia
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
Constantin Țoiu Patru noiembrie 1977. Soare în amurg. Norii dimineața la Orangerie. - Reflexe verzi. Paris, Concorde - reflexe și în arbori - tot dimineața. Nimfele lui Calude Monet. Ce spune pictorul: Să nu te apropii prea mult, că vraja se rupe... Despre impresioniști și despre adevăr ce trebuie privit de la distan- ță, într-un anumit moment și dintr- un anumit unghi... Jeu
Marsyas răstignit... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5507_a_6832]
-
este cel atât de bine cunoscut. În totul, școala lui Mușina e asemeni celei a lui Prévert, din Ora de dictare: „Pereții clasei se prăbușesc domol/ și geamurile redevin nisip/ cerneala redevine apă/ și creta stâncă lângă mare/ pupitrele în arbori se prefac/ penițele în păsări călătoare.” (traducere de Gellu Naum)
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
lungă de două-trei sute de metri, de-a lungul căreia mă opream în dreptul fiecărei case. Principala preocupare, încununată de puerile satisfacții, consta în reîntâlnirea cu simpaticii mei amici ... piticii de grădină - mai mult sau mai puțin vizibili printre ierburi, flori, arbori sau tufișuri. Sunt reminiscențe din imemorialii ani 1950. Probabil cei mai întunecați prin care a trecut patria mea în secolul trecut. Și totuși, amintirile referitoare la acele vizite îmi rămân iluminate de un soare strălucitor, ca și cum ar fi anticipat lumina
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
îi urăsc pe cei treji, spune poetul, deoarece cei treji „nu trăiesc în ei înșiși” și nici „nu-și locuiesc tot trupul deodată.” Între unii și alții se cască o prăpastie a somnului. „Ei trăiau în vis/ și chiar și arborii/ ca să-i adumbrească trebuiau/ mai întîi să adoarmă...”. O atmosferă similară, dar mult mai angoasantă, întîlnim și în altă poezie, Somnul cu ferăstraie-n el: „Somnul cu ferăstraie-n el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
„Dulceața umbrei” este titlul, superb, al cărții pe care istoricul francez Alain Corbin o consacră simbolisticii arborilor în decursul veacurilor și de-a lungul culturilor. Începând din secolele II-III, Biserica creștină a asociat crucea supliciului lui Iisus cu arborele vieții înălțându-se de la pământ spre cer. Cărțile de psalmi ale Evului Mediu, vitraliile, miniaturile imaginează deseori Sfânta
Arbori binecuvântați, arbori blestemați () [Corola-journal/Journalistic/3494_a_4819]
-
din secolele II-III, Biserica creștină a asociat crucea supliciului lui Iisus cu arborele vieții înălțându-se de la pământ spre cer. Cărțile de psalmi ale Evului Mediu, vitraliile, miniaturile imaginează deseori Sfânta Cruce plină de muguri sau înflorită. Patru specii de arbori au fost reținute, după dezbateri îndelungi, ca fiind benefice și binecuvântate: palmierul, cedrul, chiparosul și măslinul. În Atena antică, tăierea unui măslin se pedepsea cu moartea ca un sacrilegiu. Areopagul trimitea comisari să constate cum sunt întreținute livezile de măslini
Arbori binecuvântați, arbori blestemați () [Corola-journal/Journalistic/3494_a_4819]
-
întreținute livezile de măslini. Ca o dovadă a schimbării complete a obiceiurilor și credințelor, iarna trecută, a fost tăiat și pus pe foc măslinul milenar sub care Platon îi învăța filosofie pe ucenicii săi. Ca să vedeți ce face criza! Unii arbori trăiesc, se poate spune, mult mai mult decât durează credințele oamenilor în ei. Afirmă Corbin într-un interviu: „La scară umană, arborele este efectiv nemuritor”. Un plop din Utah ar avea 90.000 de ani! Dar arborele este, grație mai
Arbori binecuvântați, arbori blestemați () [Corola-journal/Journalistic/3494_a_4819]
-
istoriei, toate parșiveniile secolelor / spintecate de barbarii ne-ntrerupte.// La un colț de stradă plouă cu frunze galbene / înnebunite de flăcări leproase./ Ea mă așteaptă / cu dragostea de altădată, / nespusă niciunei vrăbii. // Merge înaintea mea / o apucă pe cărări umbroase / cu arbori bătrîni / despicați de amintiri ascunse. / Se oprește întro mică biserică unde odată ne-am cununat. // Stăm îngenuncheați o vreme, / aerul dulce și calm din preajmă se colorează cu miros / de smirnă și mir. Stăm un timp uitați, uitați. Uitînd./ Ieșim
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
nostru comun, fragilitate ce rămâne rațiunea și dovada ireductibilei noastre fraternități. Nu există numai disperare, fiindcă mai presus de toate există această esențială fraternitate a oamenilor care se înfățișează goi în fața timpului, printre unduirile ierbii, pe pământul concret și printre arbori, iar această fraternitate este, trebuie să pronunțăm cuvîntul, este tandrețe. Ca să se distanțeze de disperare poetul adoptă această ironie, răzbunare amară a inteligenței, iar Dinu Flămând nu se lipsește de ea, așa cum au procedat superb și dintotdeauna poeții din Europa
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
mereu, orice am spune, un teritoriu unde „se sumețesc dinaintea ta munții ca să te salute”, după cum există și acest „ic al țapinarului presocratic/înfipt chiar în fibra destinului”, există această lume de dinainte de lume și de ironie , o țară de arbori, de pietre și de vânt a cărei simplitate, sărăcie, anulează însăși vanitatea existenței, vanitățile Istoriei. Și tocmai acolo, în memorie, în acest „râu re-înrâurat în ploaie”, lucește ceva ca o rază de soare în paie. E, întradevă r, bănuțul speranței
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
ei Cum sprintenă aleargă prin răzoare, Cum râde către primii ghiocei Uimită de-atât larg și-atâta soare. Și cerul cel tare-o ostenește. Ea s-odihnește, mică, printre flori... Dar azi privirea-i iarăși oglindește Un cer întins și arbori și culori. Bătrâne doctor, te-ai oprit din drum. Se joacă o fetiță-n flori... Ce dacă? Pe ochii tăi, sub ochelari, acum Pânze de fum tremurătoare-ți joacă. Eu te cunosc - sentimental nu ești Și viața o iubești cu
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
aproape de popor. Din păcate, după ce fusese aprobată, tacit, de Senat, propunerea mea a fost respinsă de Cameră Deputaților. Oricum, propun ca numele primei bodegi care se va înființă pe peluză Parlamentului ( cu cât efort am reușit plantarea a mii de arbori și arbuști acolo, începând de prin 1994 și, mai ales, în 2001-2004!) să fie aLa calul Troian” sau ceva asemănător. Și, într-adevăr, la Cotroceni, de ce nu? Palatul pionierilor nu ar putea fi reînființat acolo? Președintele ar putea să
Năstase: Bodega „La Calul Troian” la Parlament și Palatul Pionierilor la Cotroceni by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35943_a_37268]
-
alfabet gotic,acte de vînzare-cumpărare, numiri în înalte demnități, a pătruns „travestit” prin loji masonice, a privit pînă la identificare portretele reprezentanților marii burghezii din acel Hermannstadt, durat de breslele înaintașilor,încă de la sfîrșitul sec. 12, a răsfoit păduri de arbori genealogici ai familiilor care au dus faima burgului transilvan pînă la Viena Mariei Thereza și a Împăratului Joseph al II-lea... și, nu de puține ori, în excepționalele portrete, făcute de scriitor acelor bărbați, întro impecabilă limbă germană fără vîrstă
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
de toată isprava...”. Din același număr al revistei piteștene am reținut și debutul(?) în poezie al criticului literar Nicolae Oprea. El publică un amplu grupaj de versuri reflexive, de inspirație egeeană, scrise sub semnul lui Kavafis: „Olimpienii par întrupați în arbori și arbuști cu mari corole,/ De la măslinul sfânt până la leandrul roz și senzual,/ Vița de vie, arborele-trompetă, palmierul, arborele de mătase,/ Teiul înmiresmat și pinul înaintând spre mare/ Dinspre muntele verde Sithonia.” Așadar, în orice critic stă ațipit un poet
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
locuiește actualmente, Însuși ministrul Multiculturalis mului, Ms. Munro, a Întors prima lopată de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
-ar fi, crede poetul, ca o revoltă a naturii să distrugă orașele, adică alcătuirile artificiale și demonice care îl țin pe om prizonier între zidurile lor: „Visez o răzvrătire a lumii vegetale. De la lichenii palizi ai cercului polar Pîn-la giganții arbori ai zonei tropicale. [...] Eucalipți și cedri cu brațe uriașe Și baobabi bubonici cu trupul numai noduri Se năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu toată insistența
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
De remarcat ar fi că, în timp ce fundătura Mătăsari se caracterizează printr-un aspect mai degrabă rural, de o ruralitate fără nimic pitoresc însă, e un spațiu dezolant, imund, al lipsei de speranță, „noul cartier”, străbătut de marele bulevard mărginit de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește un rol terapeutic, acestea, prin caracterul impersonal, prin linia lor dreaptă, lipsită de volutele spațiale ale străduțelor labirintice din
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
cu ea telefonul mi-o închipui în liniștea mare coborînd spre lacul ohrid scufundîndu-se în rîul ce-l traversează intrînd fără spaimă în marele web 20. o scurtă albastră o odaie cu pereții crăpați o stradă în formă de opt arbori înalți o carte o pereche de ochelari un măr o oglindă rotundă umbra unei mîini catifeaua unui guler călătorie neterminată
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
bine cei care trec în pustie dintr-o limbă în alta merg pe aceeași cărare ferită. distrugeri legale sfîrșitul nu vine la timp păsările nu mor în aer oamenii nu mor pe pămînt se aude numai furișarea șarpelui sub frunzișul arborilor protejați de lege sub directă amenințare am văzut calea îndrăgostiților suntem școlarii aduși pe marginea unei ape ei au urmat bivolii mai negri decît pămîntul oare în fiecare dimineață ați auzit pașii în parcurile de lîngă spitale din tulpini uscate
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
literar, așa cum nu prea se dovedise în Istoria literaturii române, elaborată împreună cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu. Cel care altădată privea cu indiferență, dacă nu cumva cu superioritate ironică, datele vieții scriitorului, ca extraestetice, se lansează acum în reconstituirea de arbori genealogici, în discuții migăloase despre instabilitatea onomastică a familiei Hogaș, despre controversatul an de naștere al viitorului profesor de latinește, în considerații asupra sistemului de învățămînt lancasterian. Eroul e urmărit pas cu pas în peripețiile lui de elev nonconformist prin
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]